Mai bun decât Sergiu Nicolaescu, dar tot n-o să ia Oscarul
https://www.ziarulmetropolis.ro/mai-bun-decat-sergiu-nicolaescu-dar-tot-n-o-sa-ia-oscarul/

Am văzut şi eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuţi înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău… nu că-i bun, că nici prea bun nu e… necesar nici atât… dar să mergeţi să-l vedeţi că ceva-ceva tot oţi alege din el.

Un articol de Radu Enescu|5 octombrie 2018

Mie, de exemplu, mi-a plăcut domnul Movilă, funcționar cult și destul de mărunt de la Primărie, jucat excelent de Alexandru Dabija.

M-a distrat că traducerea în engleză pentru Popescu-Dumnezeu era Holy Censor.

Alexandru Dabija și Ioana Iacob în Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari (2018)

M-a enervat cumplit personajul principal, pe care l-aș fi acuzat de falsitate, dacă n-aș ști că și în viața de zi cu zi există persoane care, atunci când ating apogeul autenticității, tot atât de false sunt. Dar de muuult n-am mai văzut un protagonist atât de fad, self-righteous și prețios-insipid ca doamna asta pe care scenaristul – și chiar n-am gustat gluma – a botezat-o Mariana Marin. Noroc că nu pare să întemeieze o familie tradițională prea curând; dar sunt îngrijorat că urmează sa procreeze, dacă nu cumva decide să avorteze, așa cum a avortat și Jude acest sub-plot.

M-am bucurat că am recunoscut referințele godardiene (din cea mai proastă perioadă a lui JLG, cea super-angajată politic) chiar înainte să citesc eseul (tltr și el) lui Gorzo. Jude, ca și Godard, citește mult… așa că nu mă mir că place intelectualității noastre… are colaboratori prestigioși, asta-i clar. Dar, ca toată intelighenția noastră, n-a putut da mai mult decât niște glumițe combinate cu vreo trei citate, asta e cam trist. Principiul filmic “show, don’t tell” e întors pe dos că, deh, e metaficțiune sau ceva brechtian (zice Gorzo). Si chiar îmi pare rău că Jude, cu așa un apetit pentru lectură, a ales să scrie cu imagini.

Mă rog, dacă ești într-o dispoziție bună, e tragi-comic. Despre Odesa și corectitudinea politică, poate într-un episod viitor.

Concluzie: mai bun decât Sergiu Nicolaescu, dar tot n-o să ia Oscarul.

Foto: Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari – facebook

10
/09
/15

Joi, 10 septembrie, de la ora 20.00, la sediul Institutului Cultural Român (Aleea Alexandru 38), va avea loc proiecția filmului Aferim!, în regia lui Radu Jude. La eveniment va fi prezentă producătoarea Ada Solomon. Proiecția are loc în cadrul celei de-a doua ediții a BUCHAREST PHOTO WEEK festival.

09
/09
/15

Publicul prezent la cea de-a 10-a ediție a Festivalului Internațional de Film de Animație Anim’est e invitat să își ascută, încă o dată, atenția și creioanele: 39 de scurtmetraje de animație delicioase vor fi proiectate, anul acesta, în cadrul secțiunii speciale Animash. Prezentate și premiate la festivaluri de film importante din lume, animațiile scurte ce compun această secțiune a festivalului intră în competiție pentru tradiționalul vot al spectatorilor bucureșteni.

09
/09
/15

Animația lui Genndy Tartakovsky, Hotel Transilvania 2 va rula în deschiderea celei de-a treia ediție a DRACULA FILM FESTIVAL. Evenimentul va avea loc în perioada 7 – 11 octombrie la Teatrul Sică Alexandrescu, Cinema One, Cinemateca Patria și Centrul Cultural Reduta din Brașov.

08
/09
/15

CRONICĂ DE FILM Doi prieteni săraci furând sicriul lui Chaplin pentru bani ar fi putut fi subiectul unui film de ţinut minte. Cu „Preţul gloriei”, regizorul francez Xavier Beauvois ratează însă atât în a oferi o comedie sănătoasă, cât şi în a-l omagia pe marele comic.

04
/09
/15

Unul dintre cele mai așteptate filme din selecția Festivalului de la Cannes, ,,Dheepan”, în regia lui Jacques Audiard, distins cu Palme d’Or și elogiat de presa internațională, va fi proiectat în premieră în România, la cea de-a șasea ediție a Les Films de Cannes à Bucarest, care va avea loc între 23 și 29 octombrie la Cinema Studio, Cinema Elvire Popesco și CinemaPRO.

03
/09
/15

CRONICĂ DE FILM „Secretul nasturelui de sidef”, cel mai nou documentar, extrem de ambiţios, al regizorului chilian Patricio Guzmán este un film-eseu în care traume ale trecutului sunt puse într-un dialog neaşteptat ce chestionează însăşi sănătatea civilizaţiei moderne.