Molie sau fluture?
https://www.ziarulmetropolis.ro/molie-sau-fluture/

Şi-am putea continua urmuzian, de vară: pelicanul sau babiţa? Bruce Lee sau Van Damme? Messi sau Cristiano Ronaldo? La ultima interogaţie răspunsul tocmai s-a simplificat.

Un articol de Cinesseur|12 iulie 2016

Zice Traian Radu Ungureanu în cel mai recent editorial din GSP: „Prima datorie a unui gazetar de fotbal e să admită că nu se pricepe la fotbal. Invenţia, tirada şi alte forme de analiză pătimașă pot impresiona publicul, dar nu au cum să ascundă ceva altfel elementar: fotbalul e o meserie ca oricare alta. Cine n-a învăţat-o de mic şi n-a făcut din ea carieră nu are cum să o cunoască. Să o cunoască cu adevărat, la firul ierbii, acolo unde un jucător simte şi înţelege, într-o clipă, de ce cutare a ratat, unde nu merge jocul şi cine îl controlează.”

Fără să fiu gazetar de fotbal dar aflându-mă în treabă pe terenul de fotbal câţiva ani ca junior aspirant, lucru care nu m-a ajutat totuşi să deprind meseria în tainele sale deopotrivă mirobolante şi repulsive (gândiţi-vă, de pildă, la mizerabilul fault comis de Payet), îi dau dreptate lui TRU. Pentru mine, afirmaţia sa are valoare de axiomă. Ba mai mult, după finala de duminică seara, aş plusa cu un corolar personal(izat): nu numai că nu mă pricep la fotbal, dar încep să pricep tot mai puţin dintr-un sport deposedat arbitrar de logică.

Nu mai retrospectivez traiectul halucinant al Portugaliei din punctul a în punctul z, e tardiv deja. De-acum e problema suporterilor să sanctifice neverosimila performanţă. Au o mie de motive. Şi eu aş avea, dar nu mai contează defel. Mi-e limpede însă că doar Griezmann ştie de ce n-a ajuns mingea în plasă după impecabila lovitură de cap din minutul 10. Eu nu pot găsi explicaţii (nu mă luaţi cu „aşa a fost să fie”, vă rog). Sissoko şi Gignac ar putea, la rândul lor, să livreze câteva justificări pertinente pe acelaşi subiect. Doar au fost în iarbă. Ei şi moliile care au invadat ovalul luminiscent din Saint Denis. Sau fluturii, fiindcă e o întreagă controversă pe acest subiect.europeanul metropolis

Că tot veni vorba: e neaşteptat de (me)prizabilă hărmălaia hermeneutică pe tema imaginii în ca
re o astfel de vietate înaripată aterizează pe chipul schimonosit de durere şi lacrimi al megastarului portughez. Alergic la „simboale”, prefer s-o videz de orice metasens şi s-o apropii de singurul pandant care cred că i se potriveşte. E din cinema, cum altfel?, pentru că aici discuţia despre realitate vs. ficţiune şi cine pe cine imită (îngână?) e încă netranşată.

Cadrul e din Merry Christmas Mr. Lawrence, film din 1983 al cineastului nipon Nagisa Ôshima, cu David Bowie în rolul unui tânăr soldat britanic, ajuns prizonier într-un lagăr japonez în al doilea război mondial. Îngropat în nisip până la gât de un ofiţer indigen gelos, pe faţa maiorului Jack Celliers se aşază un fluture de noapte (albastrul acela aşa se explică). Va trebui să vedeţi filmul pentru a afla ce urmează după acest interludiu eminamente poetic. E ok şi dacă nu. Important e să nu exageraţi cu interpretările.

Singurele mele certitudini după acest Euro sunt trei (bazate pe fapte):

Nu s-a consemnat nici un hattrick

În rivalitatea sa cu Messi, Cristiano Ronaldo are un atu irefutabil: a câştigat un titlu cu echipa naţională. Messi nu-şi poate atârna la cingătoare un astfel de scalp, ba chiar a abandonat lupta, spunând adio „pumelor” (cu un clişeu toţi suntem datori, nu?).

Paul Pogba nu e fotbalist de 100 milioane+. Not now, not ever.

Şi-aş mai avea o supozitudine (adică o jumătate de supoziţie călare pe o jumătate de certitudine): Benzema nu ar fi influenţat cu nimic deznodământul finalei. Pe ce mă bazez? Pe Benzema, fireşte.

P.S.:

Euro 2016 s-a terminat, trăiască Euro U19. Tocmai a început. În Germania. Sunt 8 echipe calificate, deci 0 rumeguş. E şi Portugalia acolo. A remizat ieri cu Austria (1-1), în al doilea meci al zilei. În primul, Italia a întristat ţara gazdă, câştigând cu 1-0 o partidă pe care meritau s-o piardă. Cel puţin ca nume, atacul Italiei e de vis: Minnelli şi Panico. Mai e şi Coppolano, fundaş central. Fiţi cu ochii şi pe ei. Ar putea fi vedetele următoarelor ediţii. Eu, în schimb, mă opresc aici. A fost o onoare şi-o plăcere să joc şi vara asta în echipa Metropolis. Sper să fiu convocat şi la Mondialele din Rusia. Vorba cântecului: Don’t panic, we live in a beautiful world.

Foto: Europeanul Metropolis, Cristiano Ronaldo, Merry Christmas Mr. Lawrence – facebook, imdb, euro 2016

14
/06
/16

Buffon. Barzagli-Bonucci-Chiellini. Stop. La Chiellini voiam să ajung. Trec rapid peste locul comun că tustrei, plus Buffon, care e vârful de lance al acestui supertrident defensiv, alcătuiesc cea mai solidă apărare de la Euro 2016. Aş zice că e şi cea mai carismatică, în ciuda reputaţiei dubioase pe care o au practicanţii dogmei Herrera. Adică e suficient să-l vezi pe Chiellini bătând cuba ca boxerii, cu Buffon, după nişte duble parade in extremis, pentru a tranşa partea asta…