Molie sau fluture?
https://www.ziarulmetropolis.ro/molie-sau-fluture/

Şi-am putea continua urmuzian, de vară: pelicanul sau babiţa? Bruce Lee sau Van Damme? Messi sau Cristiano Ronaldo? La ultima interogaţie răspunsul tocmai s-a simplificat.

Un articol de Cinesseur|12 Iulie 2016

Zice Traian Radu Ungureanu în cel mai recent editorial din GSP: „Prima datorie a unui gazetar de fotbal e să admită că nu se pricepe la fotbal. Invenţia, tirada şi alte forme de analiză pătimașă pot impresiona publicul, dar nu au cum să ascundă ceva altfel elementar: fotbalul e o meserie ca oricare alta. Cine n-a învăţat-o de mic şi n-a făcut din ea carieră nu are cum să o cunoască. Să o cunoască cu adevărat, la firul ierbii, acolo unde un jucător simte şi înţelege, într-o clipă, de ce cutare a ratat, unde nu merge jocul şi cine îl controlează.”

Fără să fiu gazetar de fotbal dar aflându-mă în treabă pe terenul de fotbal câţiva ani ca junior aspirant, lucru care nu m-a ajutat totuşi să deprind meseria în tainele sale deopotrivă mirobolante şi repulsive (gândiţi-vă, de pildă, la mizerabilul fault comis de Payet), îi dau dreptate lui TRU. Pentru mine, afirmaţia sa are valoare de axiomă. Ba mai mult, după finala de duminică seara, aş plusa cu un corolar personal(izat): nu numai că nu mă pricep la fotbal, dar încep să pricep tot mai puţin dintr-un sport deposedat arbitrar de logică.

Nu mai retrospectivez traiectul halucinant al Portugaliei din punctul a în punctul z, e tardiv deja. De-acum e problema suporterilor să sanctifice neverosimila performanţă. Au o mie de motive. Şi eu aş avea, dar nu mai contează defel. Mi-e limpede însă că doar Griezmann ştie de ce n-a ajuns mingea în plasă după impecabila lovitură de cap din minutul 10. Eu nu pot găsi explicaţii (nu mă luaţi cu „aşa a fost să fie”, vă rog). Sissoko şi Gignac ar putea, la rândul lor, să livreze câteva justificări pertinente pe acelaşi subiect. Doar au fost în iarbă. Ei şi moliile care au invadat ovalul luminiscent din Saint Denis. Sau fluturii, fiindcă e o întreagă controversă pe acest subiect.europeanul metropolis

Că tot veni vorba: e neaşteptat de (me)prizabilă hărmălaia hermeneutică pe tema imaginii în ca
re o astfel de vietate înaripată aterizează pe chipul schimonosit de durere şi lacrimi al megastarului portughez. Alergic la „simboale”, prefer s-o videz de orice metasens şi s-o apropii de singurul pandant care cred că i se potriveşte. E din cinema, cum altfel?, pentru că aici discuţia despre realitate vs. ficţiune şi cine pe cine imită (îngână?) e încă netranşată.

Cadrul e din Merry Christmas Mr. Lawrence, film din 1983 al cineastului nipon Nagisa Ôshima, cu David Bowie în rolul unui tânăr soldat britanic, ajuns prizonier într-un lagăr japonez în al doilea război mondial. Îngropat în nisip până la gât de un ofiţer indigen gelos, pe faţa maiorului Jack Celliers se aşază un fluture de noapte (albastrul acela aşa se explică). Va trebui să vedeţi filmul pentru a afla ce urmează după acest interludiu eminamente poetic. E ok şi dacă nu. Important e să nu exageraţi cu interpretările.

Singurele mele certitudini după acest Euro sunt trei (bazate pe fapte):

Nu s-a consemnat nici un hattrick

În rivalitatea sa cu Messi, Cristiano Ronaldo are un atu irefutabil: a câştigat un titlu cu echipa naţională. Messi nu-şi poate atârna la cingătoare un astfel de scalp, ba chiar a abandonat lupta, spunând adio „pumelor” (cu un clişeu toţi suntem datori, nu?).

Paul Pogba nu e fotbalist de 100 milioane+. Not now, not ever.

Şi-aş mai avea o supozitudine (adică o jumătate de supoziţie călare pe o jumătate de certitudine): Benzema nu ar fi influenţat cu nimic deznodământul finalei. Pe ce mă bazez? Pe Benzema, fireşte.

P.S.:

Euro 2016 s-a terminat, trăiască Euro U19. Tocmai a început. În Germania. Sunt 8 echipe calificate, deci 0 rumeguş. E şi Portugalia acolo. A remizat ieri cu Austria (1-1), în al doilea meci al zilei. În primul, Italia a întristat ţara gazdă, câştigând cu 1-0 o partidă pe care meritau s-o piardă. Cel puţin ca nume, atacul Italiei e de vis: Minnelli şi Panico. Mai e şi Coppolano, fundaş central. Fiţi cu ochii şi pe ei. Ar putea fi vedetele următoarelor ediţii. Eu, în schimb, mă opresc aici. A fost o onoare şi-o plăcere să joc şi vara asta în echipa Metropolis. Sper să fiu convocat şi la Mondialele din Rusia. Vorba cântecului: Don’t panic, we live in a beautiful world.

Foto: Europeanul Metropolis, Cristiano Ronaldo, Merry Christmas Mr. Lawrence – facebook, imdb, euro 2016

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123