Cocoşul ispăşitor
https://www.ziarulmetropolis.ro/cocosul-ispasitor/

În versiunea sa portugheză a Şeherazadei, cineastul Miguel Gomes include un episod, inventat sau stilizat, în care un cocoş este adus în faţa justiţiei pentru a-şi justifica infracţiunea în formă continuată. Mai exact, pasărea nărăvaşă din Resende (orăşel din districtul Viseu, care nu-i în Maramureş, deşi sună la fel) tulbura prematur liniştea matinală a locuitorilor.

Un articol de Cinesseur|10 Iulie 2016

Zi de zi. Mergea la somn odată cu găinile, cum ar veni, dar se trezea cu mult înaintea tuturor. Iar trilurile sale deranjau pe toată lumea. În apărarea sa, susţinută în faţa unui judecător care ştia graiul păsărilor domestice, vietatea cu creastă afirmă că întreaga tevatură îi displace şi lui, ba chiar îl oboseşte fizic, însă n-are de ales, e animat de intenţii bune: vrea să-i avertizeze pe ne-omologii lui, oamenii, că îi paşte o mare primejdie.

Arabian Nights, vol. 1, The Restless One, regia Miguel Gomes/2015

Arabian Nights, vol. 1, The Restless One, regia Miguel Gomes/2015

Nu ştiu dacă aţi observat, dar parcursul aproape impecabil al Franţei la Euro l-a scos complet din peisaj pe renegatul Benzema, bad boy-ul bleu lăsat pe dinafară de Deschamps, din cauza implicării într-un scandal cu duhoare de şantaj sexual, victimă fiind un fost coleg de „naţională”, Valbuena. Asemeni cocoşului din povestea lui Gomes, şi Benzema este adus în faţa unui tribunal, unde jură constant că, de fapt, intenţiile sale erau dintre cele mai oneste: voia să-şi pună în gardă coechipierul, nicidecum să fie parte din complotul extorcatorilor (pe care, întâmplător, îi cunoştea din copilăria agitată în periferiile dubioase ale Lyonului).  Aşa că, în timp ce Griezmann şi Giroud defilau spre finală, Benzema îşi petrecea vacanţa pe mări şi oceane. Presupunând că francezii (supranumiţi colocvial „cocoşi”) s-ar fi împiedicat, cârcotaşii şi-ar fi adus aminte de el şi i-ar fi ţinut isonul previzibilelor lamentouri contrafactuale: „Cu el pe teren soarta partidei ar fi fost alta… Etc. Etc. Etc.” N-a fost cazul.

europeanul metropolis

imagini din vacanţa lui Karim Benzema, regie el însuşi, 2016, via pagina sa oficială de fb

Am juxtapus cele două poveşti (reale, inventate sau stilizate, în funcţie de interesul fiecăruia, asta va decide publicul şi/sau justiţia) pentru că le găsesc relevante pentru tot ce înseamnă finala acestui Campionat European în distribuţia sa franco-portugheză. Unii au ce căuta în reprezentaţia de gală, ceilalţi nu, fiind profitori de conjunctură.  Însă dincolo de partea asta (în fond aici nu suntem la tribunal), cei care vor pierde îşi vor reactiva ritualic cocoşul… ispăşitor. Şi-l vor sacrifice fără prea multe bătăi de cap. Sau de aripi…

P’tit Quinquin, regia Bruno Dumont, 2015

P’tit Quinquin, regia Bruno Dumont, 2015

P.S.: Am aflat în ultimul moment că, în caz de victorie, autorităţile franceze nu vor organiza festivităţi publice de amploare. Risc de atentate teroriste ş.a.m.d. Premoniţiile lui Dumont din P’tit Quinquin par a prinde contur.

P’tit Quinquin, regia Bruno Dumont, 2015

P’tit Quinquin, regia Bruno Dumont, 2015

 

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123