Napoli. Marea Frumusețe
https://www.ziarulmetropolis.ro/napoli-marea-frumusete/

Napoli începe, cu adevărat, acolo unde se termină tot ce credeaţi până acum despre frumuseţe. Nu există loc mai frumos în partea noastră de lume, orice v-ar spune propaganda, înţelegeţi dumneavoastră? Dar – la fel ca la unele tablouri – ca să puteţi cuprinde toată această frumseţe, Marea Frumuseţe!, trebuie să vă îndepărtaţi. Dacă îl priviţi de aproape, atunci Napoli…

Un articol de Andrei Crăciun|4 noiembrie 2016

Orașul acesta e murdar, e monstruos de murdar. Gunoiul e afacerea Mafiei. Nu e o metaforă – chiar e afacerea Mafiei. Și nu e doar această mizerie – mai sunt și toate zidurile orașului, peste care sunt scrise cuvinte, murdare și ele.

Napoli este – ca să înțelegeți întocmai, dragi tineri – ca un imens facebook în viața deloc virtuală, în care fiecare scrie pe pereții altuia tot ce îi trece prin cap. Și, întotdeauna pe un perete va fi cineva care dorește ca altcineva să crape, precum cunoașteți. Napoletanii nu pun preț pe spațiul public. El e al tuturor doar când e al nimănui, înțelegeți dumneavoastră?

Napoli propune obiective turistice încărcate de semnificații culturale – sunt mii de ani de istorie la mijloc! –, dar nu am niciun gând să le evoc aici. Dacă așa doriți să procedați: să luați o hartă și să mergeți din loc în loc, bifând toate punctele, atunci regret, nu vă pot ajuta.

Napoli e o anume stare a cordului. Napoli e acolo unde zeilor li se admit păcatele oamenilor (cunoașteți, desigur, cazul Maradona).

La Napoli nu te întâlnești cu Marea Frumusețe doar pentru că natura a fost aici mult mai generoasă, nu, nu. E altceva la mijloc: oamenii sunt mai generoși cu păcatele, cu viciile, cu adevărul cel mai adânc al naturii umane. La Napoli oamenii se îndură.

Nu se vor ține congrese ale farmaciștilor aici, desigur. Și nici nu vor mărșălui bărbați și femei cu șublerul la urechi, gata să măsoare intensitatea fiecărei trăiri. Napoli e un port prin care au intrat în Europa nenumărate nenorociri. Marile noastre epidemii de aici obișnuiesc să înceapă. Să le îndurăm și pe ele, în trecerea timpului.

Napoli poate fi privit, desigur, și ca o ruină, și poate că este o ruină, dar cine spune că nu aceasta este calea justă de a-i rezista istoriei?

Dar sunt deja milenii de când Napoli decade! Ei, și ce dacă? Panacotarii încă fură, curvele vin tot de la răsărit, ca soarele (vin de la Moscova, Moscova!), micul dejun costă chiar 1 euro (da, da, 1 euro), nimeni nu e condamnat la moarte prin înfometare aici.

Poate că nu am fost limpede. Rezum: Napoli nu e doar un paradis pierdut între mare și munți, deși este și așa, dar niciun iad, o Sodomă guvernată de Mafie nu este, deși este și așa.

Aici, Marea Frumusețe – și asta e adevărata vedere de la Napoli e dată tocmai de profunda sa umanitate, înțelegeți dumneavoastră?

I-au inclus centrul istoric în Patrimoniul UNESCO (s-or fi temut înalții funcționari că se va distruge totul?, căci aveau dreptate să se teamă așa!), iar fotografiile îl atestă – un oraș de un magnific sălbatic, în amurgurile sale dureroase ca o iubire pierdută. Dar nu! Nu despre asta e vorba.

Napoli e uman în cel mai intim înțeles al umanității. Napoli e un oraș de oameni, nici sfinți, nici diavoli, oameni care – în același timp – neglijează și divinizează decorul în care s-au întâmplat și pe care îl distrug din nepăsare, oameni supuși tuturor greșelilor pe care le pot face oamenii împreună, fiind, în egală măsură, foarte mândri de acest drum al lor.

Clar: Napoli e minunat pentru că e locuit de napoletani. Revoltați și revoltători, indolenți și fanatici, gata să uite totul și să își amintească pentru totdeauna că Vezuviul îi îngăduie temporar. Pompeii sunt și ei aici, la o aruncătură de inimă – într-un alt paradox pe care, dintre toți muritorii, doar Goethe l-a înțeles până la capăt. Și zicea Goethe: nicio tragedie nu a dăruit mai mult generațiilor viitoare…

Așa este aici, la poalele vulcanului. Iar când orașul Napoli nu va mai fi, căci poate că vor veni alte și alte milenii când orașul Napoli nu va mai fi, amintirea sa tot va circula, în clandestinitate, povestea sa se va da de la un om la următorul om.

Poate că peste el se vor lăsa din nou bombe, poate că pământul se va zgudui și va scufunda această minune, totuși, a oamenilor.

Dar legenda – legenda! – niciodată nu îi va putea fi înfrântă! Pentru că asta este Napoli și întocmai despre asta e vorba, dragii mei: Napoli e o legendă. Aici trăiesc oameni care sunt ca toți oamenii de pe pământ, fiind în egală măsură cu totul diferiți de ei.

Napoli e ultimul loc unic din lume, înțelegeți dumneavoastră?

Poate că nu am fost limpede. Rezum: Napoli nu e doar un paradis pierdut între mare și munți, deși este și așa, dar niciun iad, o Sodomă guvernată de Mafie nu este, deși este și așa.

 



07
/02
/24

Eyedrops și Pinholes, trupe de rock alternativ, pleacă într-un turneu ce cuprinde nouă orașe prin țară dar și în Republica Moldova, începând cu data de 8 februarie, din Timișoara, urmând să transforme într-o petrecere, pe rând, alte opt puncte geografice importante.

07
/02
/24

Editura Humanitas vă invită marți, 13 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu istoricul Marc David Baer, profesor la London School of Economics and Political Science, istoricul Marian Coman și scriitoarea Sabina Fati despre volumul Otomanii: Hani, cezari și califi, o fascinantă nouă abordare a istoriei Imperiului Otoman.

05
/02
/24

La Centrul Național al Dansului București (CNDB), anul începe cu o rezidență și cu o serie de spectacole prezentate în cadrul stagiunii. 2024 este an aniversar la CNDB. Instituția împlinește 20 de ani și își propune să celebreze prin evenimente speciale cele două decenii de promovare a creației coregrafice.

05
/02
/24

„Din autobiografie îmi extrag eu forța, prin autobiografie simt că pot să-i fac pe oameni să se confrunte cu acele lucruri pe care nu vor să le vadă. Când vine vorba de scrierea autobiografică, oamenii nu mai pot spune: E doar un personaj, asta nu poate fi adevărat”.

05
/02
/24

Vineri, 9 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO va fi dirijată de RADU PAPONIU, director artistic și muzical al ansamblului Southwest Florida Symphony Orchestra, dirijor asociat al Filarmonicii din Naples (Florida – S.U.A.) și director muzical al Orchestrei de Tineret din același oraș american. Din 2017, Radu Paponiu a dirijat Filarmonica din Naples în peste 100 de evenimente diferite de muzică clasică, pop sau în proiecte educaționale.

05
/02
/24

Considerat, de critici, dar și de iubitorii de artă, poate cel mai cunoscut și mai bine cotat artist român contemporan la nivel internațional, Adrian Ghenie revine într-o licitație din România cu o lucrare amplă și expresivă.

05
/02
/24

Prima premieră a anului 2024 la Teatrul EXCELSIOR (singurul teatru din București dedicat adolescenților și tinerilor) este spectacolul PTERODACTILI de Nicky Silver, o producție în regia lui Radu Iacoban și scenografia lui Tudor Prodan.

05
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă marți, 6 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Borges și eu de Jay Parini, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea lui Mihnea Gafița, un road novel care emană o nesfârșită admirație pentru unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori ai secolului XX, un roman ce are la bază întâmplări petrecute în primăvara anului 1971.

04
/02
/24

NOU Un singur personaj, în care coabitează două ființe diferite, chiar opuse. Un singur monolog, lung, rostit de doi actori, într-un spectacol nou intrat în portofoliul Teatrului Metropolis, în urma concursului pentru debutanți, “StarT”

02
/02
/24

Jurnalismul de investigație din Balcani, Europa Centrală, țările Parteneriatului Estic, precum și Cipru și Malta, a întâmpinat numeroase provocări în ultimii ani. În multe țări din regiune, peisajul media este plin de (auto-)cenzură, iar inițiativele independente și critice sunt insuficiente. Jurnaliștii se confruntă deseori cu amenințări, hărțuire și acțiuni legale, ceea ce le restricționează tot mai mult capacitatea de a documenta și raporta problemele acute din societatea actuală.