-->

„Nu fă!” sau „Nu face!” Cum e corect?
https://www.ziarulmetropolis.ro/nu-fa-sau-nu-face-cum-e-corect/

Scriem cuvinte în grabă, le rostim în grabă. Folosim adesea structuri gramaticale greşite, preluate multe dintre ele din mass-media şi propagate cu o viteză uimitoare. Pe Facebook, pe whatsApp, aruncăm cuvinte, propoziţii, toate scrise rapid şi cel mai adesea fără grijă. Corectitudinea exprimării nu prea mai interesează pe nimeni.

Un articol de Monica Andronescu|15 ianuarie 2024

O călătorie cu metroul pe Magistrala 2, la o oră de vârf, este o adevărată aventură. Te strecori cu greu, ești în echilibru instabil, reușești în cele din urmă să găsești o bară de care să te sprijini, iar în fața ta, o mamă cu un băiețel, mai norocoși, stau pe scaune. Ea se uită în telefon și scrie de zor, el încearcă întruna să-i atragă atenția: „Mami, mami, ia uite ce mi-a scris doamna pe foaie.” „Da, mami, foarte bine”, răspunde ea fără să ridice ochii din telefon. „Mami, pot să-ți spun ceva?” „Imediat, așteaptă puțin”, răspunde ea din nou cu un calm în care se simte iritarea. „Mami, vreau și eu să mă uit la desene!” spune copilul și dă să-i smulgă telefonul din mână. Nervoasă, mama își apără telefonul și-i spune: „Nu mai fă asta, te rog! Ți-am spus să nu mai faci asta. Știi că n-ai voie la telefon!”

Lucrurile nu se opresc aici, discuția aprinsă dintre cei doi continuă pe parcursul mai multor stații, iar mama cea ocupată continuă să stea cu ochii în telefon. Însă atenția ți se oprește la „Nu mai fă asta!”. E o structură corectă? O auzim destul de des și în diverse medii. Este vorba de forma de imperativ negativ a verbului „a face”. Ei bine, este vorba despre o structură greșită.

Forma de imperativ a verbului „a face” este, într-adevăr „fă!”. „Te rog, curat în cameră!” „-ți tema, te rog!” „ o plăcintă pentru diseară, la cină!” Toate sunt forme corecte.

Însă atunci când vine vorba de forma negativă, nu e suficient să adăugăm un „nu” în față, așa cum se întâmplă cel mai adesea din grabă sau din comoditate, pe ideea, dacă forma de imperativ e: „ curat în cameră!”, atunci la negativ nu poate fi decât „Nu fă curat în cameră!” Total incorect!

Este o greșeală frecventă și ea se datorează cel mai probabil asocierii dintre cele două forme și necunoașterii unei reguli a gramaticii, care spune că forma de imperativ negativ se formează de la forma de infinitiv a verbului.

Mai exact, verbul „a mânca”, la imperativ va fi „Mănâncă!”. Dar la forma negativă va fi „Nu mânca!”, preluând forma de infinitiv.

Verbul „a cânta”, la imperativ „Cântă!”, la imperativ negativ „Nu cânta!”

Verbul „a vorbi”, la imperativ „Vorbește!”, la imperativ negativ „Nu vorbi!”

Pe același sistem, atunci când vorbim despre verbul „a face”, vom avea la forma de imperativ forma „Fă!”, iar la imperativ negativ „Nu face!”.

Prin urmare, mama cea ocupată din metrou, în loc de „Nu mai asta!” (GREȘIT),  ar fi trebuit să-i spună copilului „Nu mai face asta!” (CORECT).

Concluzie: CORECT:  Nu face!

GREȘIT: Nu fă!



04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?