-->

O lume plină de contradicții. Tony Kushner
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-lume-plina-de-contradictii-tony-kushner/

Povestea vieţii lui Tony Kushner, ea însăşi un spectacol tulbure, a dat naştere multor scandaluri, iar opiniile politice ale scriitorului, la fel ca orientările sale sexuale au făcut să curgă multă cerneală, fiind exclus din anumite cercuri şi marginalizat.

Un articol de Monica Andronescu|30 iulie 2024

Dar dincolo de toate, rămân cuvintele lui, ca un fel de material viu şi născător de angoase, din care au ţâşnit parcă la lumină toate textele lui: „Mă chinuie incertitudinea că ar mai exista ceva dincolo de lumea materială.”

Născut la 16 iulie 1956, în Manhattan, într-o familie de evrei, Anthony Robert Kushner avea să devină în 1993 câştigătorul a două dintre cele mai prestigioase premii literare, Pulitzer Prize şi Tony Award pentru cea mai bună piesă: „Îngeri în America: Apropierea mileniului“, prima parte dintr-un diptic teatral care a făcut istorie. Un an mai târziu, în 1994, cea de-a doua parte a „Îngerilor în America“, „Perestroika”, avea să primească un nou premiu Tony.

Kushner avea 38 de ani atunci când a început cariera lui de scriitor. La 9 ani s-a gândit prima dată că a fi scriitor e o opţiune: „Aveam opt sau nouă ani atunci când mi s-a aprins în minte că ar fi posibil… Am crescut într-o casă plină de artişti. Părinţii mei au fost amândoi muzicieni. Fratele meu este tot muzician, iar sora mea este pictoriţă, aşa că niciunul dintre noi nu s-a desprins de trunchiul familiei. În acei ani ai copilăriei m-am gândit că asta mi-ar plăcea să devin, dar pe urmă, când am mers la colegiu şi am început să citesc mai mult, am fost tot mai intimidat de treaba scriitorilor adevăraţi. Aşa că, pentru moment, am renunţat la ambiţiile mele şi am devenit medievist. Pe urmă, am făcut o şcoală ca să devin regizor de teatru, deşi atunci eram sigur că vreau să scriu, să fiu dramaturg. Numai că nu aveam destulă încredere în mine, nu mă credeam destul de bun, aşa că am hotărât, în schimb să fac regie, crezând că e mai uşor… Greşit!“

Copilăria lui Kushner, evident sau nu, avea să-l marcheze în anii când a depăşit spaimele şi a început să scrie. La numai doi ani de la naşterea lui, în 1958, familia lui Tony s-a mutat din New York în Lake Charles, Louisiana, localitatea natală a tatălui său, William Kushner, clarinetist şi dirijor. Mama, Sylvia Deutscher, cânta la fagot. Muzica a făcut întotdeauna parte din viaţa lui.

„Am plecat în Lake Charles cu doar câteva zile înainte ca un groaznicul uragan Audrey să spulbere oraşul, luând cu el 425 de oameni, printre care 145 de copii. La doi ani de la uragan, ne-am mutat într-o casă mare, din lemn, care mi se părea la vârsta aia, la 4 ani, exotică şi senzaţională.“ În afară de ameninţările cu dezastrul nuclear, copilăria lui Tony a fost fericită. „Casa noastră veche era plină de cărţi şi de muzică şi se afla într-o zonă înconjurată de păduri tropicale minunate, care mi se păreau pline de taine şi îmi dădeau fiori. Pentru mine, pădurea a rămas până azi un fel de reflexie exterioară a bucuriei şi, deopotrivă, a tristeţii. Un loc unde nu eşti niciodată singur, dar în acelaşi timp, un spaţiu ciudat, puţin înspăimântător şi trist.“

Peste ani, Kushner avea să mărturisească faptul că aceşti ani ai copilăriei i-au influenţat decisiv opera. „Mi-am dorit să explorez mişcările din cadrul războiului civil, relaţiile interrasiale, afro-americanii şi evreii, totul din perspectiva deschisă de micuţul meu orăşel.“

În 1974, Tony a lăsat în urmă Lake Charles şi s-a mutat la New York, unde a urmat Columbia University, luându-şi diploma de medievist în 1978. Curând avea să-şi descopere înclinaţiile homosexuale, iar 20 de ani mai târziu, în 1998, la o petrecere, l-a cunoscut pe Mark Harris, care avea să-i devină partener de viaţă şi cu care şi-a făcut publică legătura în 2003, la o petrecere la restaurantul lor preferat din New York.

Amândoi evrei, cuplul a primit chiar binecuvântarea unui rabin. Kushner a vorbit adesea despre răstălmăcirea Bibliei, interpretată literal, şi a explicat de ce a fost „foarte, foarte furios“: pentru că felul în care au fost citite Evangheliile l-au păgubit pe el de drepturile civile în ceea ce priveşte căsătoria între persoane de acelaşi sex.

Tony Kushner scrie piese de teatru şi eseu, traduce, este pasionat de televiziune şi, din când, în când semnează scenarii de film, privind atent la oamenii din jur şi, mai ales, la suferinţele lor, direct dependente de capriciile şi de cruzimea istoriei: „Câteva dintre cele mai bune scrieri ale mele sunt despre oameni adevăraţi – nefericiţi, distruşi, îngroziţi. N-am inventat. Şi eu sunt tot aşa. Sunt o fiinţă complicată, ca fiecare dintre noi, cu o mulţime de contradicţii.”



24
/04
/23

„Nu-i stradă pe lume mai chinuită, mai muncită, mai mişcătoare în silinţele ei de a face din atâtea contraste puţintică armonie. Şi poate nu-i stradă care să închege în atare măsură gândurile unui popor. Podul Mogoşoaiei e plămădit cu sufletul nostru.”

17
/02
/23

E noapte, străzile sunt pustii și la Haga sigur e frig în miezul iernii. Dar tocmai se intră într-un nou deceniu cu mare entuziasm. Anul abia a început și oamenii își fac planuri. În hotelul Des Indes din orașul olandez însă, o ființă extraordinară își face ieșirea din scenă.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

23
/11
/22

20 de însemnări din jurnalele ținute de Charles Bukowski în ultimii ani de viață, pe când era deja septuagenar și o legendă a undergroundului literar american, așa cum apar în volumul „Căpitanul e dus cu pluta și marinarii au fugit cu vasul” (Editura Polirom, 2022, traducere de Cristian Neagoe).

18
/11
/22

„Dumnezeul de a doua zi”, spectacol care se joacă acum la Teatrul Metropolis, are o istorie lungă. Povestea de dragoste dintre El și Ea, Vlad Zamfirescu și Mirela Oprișor, e una dintre cele mai emoționante povești pe care le puteți vedea acum pe scenele din România.

06
/02
/22

„Țăran până în măduva oaselor”, cum se autodeclară, ironic, dar numai pe jumătate. Om de afaceri. Globe-trotter. Bon-viveur și mare gurmand. Francez scârbit de Franța, în care susține că nu va mai fi decât „vizitator”. Gérard Depardieu este toate acestea la un loc și ceva în plus.