Oana Răsuceanu: „Interior/Exterior” nu este despre „acea perioadă”, ci despre noi…
https://www.ziarulmetropolis.ro/oana-rasuceanu-interior-exterior-nu-este-despre-acea-perioada-ci-despre-noi/

Spectacolul de dans contemporan „Interior/ Exterior” se joacă în premieră pe 10 noiembrie, de la ora 19.00, la Unteatru.

Un articol de Monica Andronescu|10 noiembrie 2022

O producție a Asociației Culturale Control N și Zbang Film, spectacolul, creat de scenarista și regizoarea Oana Răsuceanu, urmează să se joace în lunile noiembrie și decembrie. O privire introspectivă în viața a patru femei și a emoțiilor răscolite de pandemie, așa ar putea fi rezumat „Interior? Exterior”, pe care, dacă îl ratați pe 10 noiembrie, îl puteți vedea  pe 20 și 27 noiembrie sau pe 11 și 18 decembrie.

Patru dansatoare, Eva Danciu, Mariana Gavriciuc, Anastasia Preotu, Teodora Velescu, reproduc, prin mișcările lor, în patru camere de apartament, gânduri, stări, acțiuni, pe măsură ce aceste interviuri cu femei reale din România completează imaginea de ansamblu a derivei emoționale.

Despre cum s-a născut acest spectacol, am stat de vorbă chiar cu artista care l-a creat, scenarista și regizoarea Oana Răsuceanu.

Care a fost momentul când ai simțit că din trauma trăită în pandemie trebuie să se nască o poveste pe scenă și de ce?

Momentul a fost generat fix de perioada pe care am petrecut-o atunci între pereții apartamentului meu de 45mp de la Gara de Nord. Nu știam exact ce formă va lua povestea, dar am știut clar că o poveste trebuie spusă. Nu am fost singura care a simțit asta. A fost un imbold resimțit și de Ana Agopian și Iulia Rugină – prietenele mele și, totodată, echipa de creație alături de care am lucrat la filmele făcute până acum. Și nu numai.

Ne-am hotărât, atunci, să povestim la cald cu mulți și diverși oameni din viețile noastre. Familie, prieteni. Nu știam exact ce vom face cu acest material. Dar știam clar că trebuie să documentăm experiența aia. Sunt ore întregi de discuții pe Zoom. Sunt niște momente extrem de puternice dobândite în întâlnirile alea online. Niște mărturii care m-au impulsionat, apoi, să mă gândesc și să dau formă spectacolului la care am ajuns acum – „Interior/Exterior”.

Spectacolul tău este despre ziduri. Ziduri pe care le-am ridicat în noi. Poți să nuanțezi? Despre ce fel de ziduri e vorba? Aceste ziduri s-au ridicat doar în timpul pandemiei sau epoca noastră e una care favorizează zidurile pe care le creăm în noi și între noi?

Oana Răsuceanu

Cred că întrebarea conține deja răspunsul. J Da, trăim vremuri în care am ajuns să ne zidim. Pandemia ne-a plasat, fizic, între ziduri. Ăsta a fost primul pas dintr-un proces paradoxal pe care eu una îl văd într-o continuă evoluție, din păcate – nevoia continuă de a evada din realitatea absurdă și dură a vremurilor trăite ajungând să ne construim noi și noi ziduri de protecție. Emoționale, psihice, fizice.

Ne poți povesti care a fost momentul cel mai greu pentru tine personal în cele două luni în care a fost lockdown?

Știu că o să pară absurd, aberant și în totală opoziție cu ceea ce am ajuns să fac în „Interior/Exterior”. Însă, decid ca, printre toate momentele grele (cele mai dure fiind legate de ruperea violentă de oamenii dragi, care mi-au lipsit nu mult, ci enorm) gândul meu înapoi către lunile lockdown-ului să se oprească asupra timpului pe care l-am petrecut cu Ștefan, copilul meu, care atunci avea puțin peste 1 an și jumătate. Am imagini atât de clare, de vii, de colorate, cu noi și jocurile infinite pe care le-am inventat atunci, încât mă agăț de ele ca de un colac de salvare necesar. Văd cortul făcut din cearceafuri între scaune, trenurile multiple făcute din n obiecte, dansurile din tribul nostru de indieni. Și, mai ales, mâinile lui mici lipite de geamurile de la sufragerie și multele minute petrecute, iar și iar, cocoțat pe un taburet galben, privind strada absolut pustie. Cu asta am rămas. Un mix bizar de tristețe și căldură.

Ce-ți propui, în esență, cu acest spectacol de dans? Să vorbești despre pandemie? Despre ce am luat cu noi din pandemie? Să dărâmi ziduri? Să le găsești un sens celor deja ridicate?

Cred că am simțit că am nevoie să mă întorc acolo pentru a înțelege, puțin mai la rece, care a fost mecanismul interior de funcționare la care am fost, brusc, expusă. Nu mi-a fost deloc ușor, însă, să mă arunc în el. Din contră. Am tot împins și am tot împins întoarcerea. Și în felul ăsta mi-am dat seama cât de adâncă e, de fapt, cicatricea. Și am ajuns la concluzia că „Interior/Exterior” nu este despre acea perioadă, ci despre noi, cei care i-am supraviețuit și care am mers mai departe și am ajuns acum, în această perioadă. Gândind și sperând că totul a rămas acolo, undeva, în urmă. Când colo…

Orice experiență, fie ea și traumatizantă, teoretic are un sens în existența noastră. Dacă n-ar fi existat pandemia, cu traumele ei, cu suferința ei absurdă, tu/ noi toți am fi fost azi mai săraci sau mai bogați? Ce-am pierdut și ce am câștigat în acești ani?

Habar nu am cât ne-a luat sau ne-a adus fiecăruia pandemia asta. Un lucru e clar pentru mine: ne-a zguduit puternic și irevocabil. Și ne-a transformat. Pe unii pe plus, pe alții pe minus, pe cei mai echilibrați, și-și. Dar niciunul dintre noi nu a rămas neatins.

Alte reprezentații „Interior/Exterior“ la Unteatru

Duminică, 20 noiembrie, ora 19.00
Duminică, 27 noiembrie, ora 19.00
Duminică, 11 decembrie, ora 19.00
Duminică, 18 decembrie, ora 19.00

Link bilete:

Eventbook

Tomtix

Mystage

Echipa de creație „Interior/Exterior”:

Interprete: Eva Danciu, Mariana Gavriciuc, Anastasia Preotu, Teodora Velescu
Regia și coregrafia: Oana Răsuceanu
Creație video: Iulia Rugină
Muzica: Mihai Dobre
Scenografia: Anca Lazăr
Video design: Viorel Petric
Light Design: Alin Popa

Foto: Adda Mihăescu