O scrisoare inedită expediată de Camus lui Sartre, descoperită în Franţa
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-scrisoare-inedita-expediata-de-camus-lui-sartre-descoperita-in-franta/

O scrisoare inedită expediată de Albert Camus lui Jean-Paul Sartre, ce confirmă prin tonul ei amical excelentele relaţii dintre cei doi intelectuali francezi, redactată cu doar câteva luni înainte de ruptura lor din 1952, a fost descoperită de curând în Franţa.

Un articol de Petre Ivan|27 noiembrie 2014

Deja, în 2013, un mic bilet expediat lui Sartre de către Camus, descoperit din întâmplare, reprezentând totodată singurul document cunoscut până anul trecut rămas din corespondenţa dintre cei doi filosofi, a dezvăluit noi informaţii despre relaţiile dintre cei doi, din care istoria a reţinut o ceartă de proporţii, după publicarea volumului „L’homme révolté”, criticat de Sartre. Acel bilet data probabil din perioada 1943-1948, notează Mediafax.

Însă scrisoarea descoperită recent, autentificată de un expert, este mult mai lungă.

Începând cu formula „Dragul meu Sartre”, scrisoarea, semnată de Camus, se încheie prin formula amicală „Strângeri de mâini”. Autorul romanului „Străinul” îi recomanda lui Sartre o actriţă, Aminda Valls. „Este o bună prietenă cu Maria (Casares, o actriţă celebră, n.r.) şi cu mine, republicană spaniolă, de o omenie minunată”, spunea Camus.

La începutul anului 1951, Jean-Paul Sartre pregătea regia pentru spectacolul pus în scenă pe baza dramei sale „Le Diable et le Bon Dieu”, care a fost jucat pentru prima dată la Teatrul Antoine pe 7 iunie 1951. Maria Casares a jucat în acel spectacol rolul Hilda. Aminda Valls nu a făcut parte din distribuţia spectacolului.

„Această scrisoare a fost achiziţionată de un colecţionar de autografe din anii 1970 şi păstrată de atunci, într-o ramă, deasupra şemineului său”, a dezvăluit pentru AFP Nicolas Lieng de la Librăria Le Pas Sage, specializată în literatura secolului XIX şi XX, căruia colecţionarul i-a încredinţat de curând acea scrisoare.

Jean-Paul Sartre şi Albert Camus

Jean-Paul Sartre şi Albert Camus

„Scrisoarea a fost vândută unui colecţionar privat francez, aflat în posesia uneia dintre cele mai frumoase colecţii Camus, în urmă cu o săptămână”, precizează Nicolas Lieng.

Scrisoarea nu este datată, însă ea a fost scrisă probabil în martie sau aprilie 1951, cu câteva luni înainte de cearta finală a celor doi filosofi. Camus evoca în acea scrisoare „atitudinea respingătoare a lui François Mauriac” după moartea lui André Gide, pe 19 februarie 1951.

Aceea a fost de asemenea perioada în care Jean-Paul Sartre scria în Les Temps Modernes, în martie, omagiul său literar intitulat „Gide Vivant”.

Scrisoarea a fost redactată, aşa cum precizează Camus, din apartamentul său din Rue Madame, în care a locuit din 1950 până în 1954.

La şase luni după acea scrisoare, editura Gallimard a publicat „L’homme révolté”, o operă de Albert Camus, criticată dur de Jean-Paul Sartre, aflată la originea rupturii relaţiilor dintre cei doi. Scriitorul existenţialist a distrus după aceea toată corespondenţa sa cu Albert Camus.

Foto: Camus şi Sartre – wikipedia, facebook

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?