5 artiste/artiști despre o formă de artă mai puțin explorată în România: spoken word
https://www.ziarulmetropolis.ro/5-artiste-artisti-despre-o-forma-de-arta-mai-putin-explorata-in-romania-spoken-word/

Două ateliere gratuite de spoken word, cu componente de poezie şi performance, au înscrierile deschise zilele acestea.

Un articol de Petre Ivan|5 iunie 2021

La ateliere, doritoarele și doritorii vor lucra alături de Carolina Vozian, Maria Sgârcitu, Paula Dunker, Medeea Iancu și Mihaela Drăgan pentru a-și crea propriile performance-uri, pe propriile texte. Primul atelier așteaptă cursanți/e până pe 4 iunie, la miezul nopții, iar cel de-al doilea, până vineri, 11 iunie.

*Primul atelier are loc în perioada 7-12 iunie și va avea două etape. Între 7 și 9 iunie, câte patru ore pe zi, artista Carolina Vozian va lucra cu persoanele înscrise pe partea de poezie queer și împreună vor crea texte queer care să-i reprezinte pe fiecare. Apoi, între 10 și 12 iunie, vor lucra cu Maria Sgârcitu, muziciană și performer, și cu Paula Dunker, activist/ă al corpului queer, pe partea de performance a textelor. Pe 13 iunie va avea loc o seară de performance.

**Al doilea atelier are loc în perioada 14-19 iunie. În perioada 14-16 iunie, persoanele selectate vor concepe poeme queer împreună cu poeta Medeea Iancu, pe Zoom. Iar pe 17, 18 și 19 iunie, grupa va lucra pe partea de performance cu Mihaela Drăgan, artistă multidisciplinară, urmând să arate ce au învățat cu un performance în seara de 19 iunie.

Le-am pus celor cinci câteva întrebări despre spoken word și despre ateliere.

 

Pentru cineva care nu știe prea bine cu ce se mănâncă forma asta de artă, spoken word, cum ai explica-o?

Carolina Vozian, artistă: Spoken-word e un mod de a performa poezie și tot felul de texte poetice, o formă de artă venită din comunități marginale, de la oameni care nu au avut acces la cultura înaltă și totuși și-au făcut expresia artistică să răzbească în lume. Poezia din spoken-word are permisiunea să fie, ba chiar mai mult de-atât, cel mai des este politică, ancorată în durere sau nedreptate socială, cu forță de manifest – dar asta nu e o regulă, spoken word-ul poate să fie orice, poate fi și soft și dreamy, cum e descrierea unui răsărit. Pentru că în spoken-word toată ideea e să nu existe reguli decât poemul și flow-ul său și ritmul cu care vine, iar tu, ca artistă/artist ești acolo să explorezi cum să te faci una cu flow-ul și să transmiți în lume exact emoția care s-a născut în mintea/sufletul tău odată cu scrisul textului. Cred că cine scrie poezie știe că a o scrie și a o performa/citi unui public sunt adesea lucruri diferite și dacă îți place primul, nu neapărat te atrage și al doilea, sau invers. E, un atelier de spoken-word te poate conduce prin toți acești pași, de la creația poemului tău până la un poem-performance exact în modul tău, te poate ajuta să te conectezi verbal, corporal, ritmic cu un flow care în mintea ta exista deja.

Paul Dunca/ Paula Dunker, activist/ă al corpului queer: Spoken word (poetry) e poezia performată unui public. E atunci când lirica capătă viață și este lansată în univers. Spoken word (poetry) e un instrument folosit pentru a adresa performativ probleme poltice, comunitare sau de justiție socială mizând pe puterea cuvintelor rostite, fizicalitatea, ritmul și cadența acestora. Când mă gândesc la spoken word (poetry) apar în mintea mea – expresia ”You’ve got witches on your lips” și –  poezia lui Emily Dickinson tradusă de Ileana Mihai-Ștefănescu: ”Cuvântul e mort/ Îndată ce-i rostit/ Se spune.// Eu cred că abia atunci/ Începe viața lui/ În lume.”

Medeea Iancu, poetă: Cred că fiecare știe ce este spoken word: corpul nostru este spoken word, experința fiecărei persoane cu lumea, felul în care experimentează acea persoană, prin particularitățile sale, lumea. De exemplu, cîntecul mamei în timp ce-și leagănă copilul, copiii care ies din case și invocă ploaia sau soarele, bocetele femeilor, des-cîntecele, blestemele, toate sînt o formă de expresie artistică, orală, de comunicare, performativă, revoluționară, de dezvăluire a experienței. Am fost făcute/ ți să disprețuim astfel de exprimări artistice: pe de o parte, pentru că nu sînt văzute ca Mare Artă, pe de altă parte pentru că, în mare măsură, sînt performate de femei și sînt percepute ca slăbiciuni ale femeii, ca pe ceva necurat, sau ca parte a “naturii feminine.” Și recitările din cadrul serbările noastre școlare ar putea trece drept spoken word dacă nu ar fi făcute cu nuiaua, cu rușine, vină, coerciție și pedeapsă.

Mihaela Drăgan, artistă multidisciplinară: Pentru mine, spoken word e poezie performativă, o formă de artă foarte apropiată teatrului. Spune întotdeauna o poveste, are ritmicitate și implică tehnici de actorie, mai mult sau mai puțin spontane. În spoken word, înveți nu doar să îți scrii povestea dar și s-o spui. Cum o spui e la fel de important.

 

De ce te atrage pe tine forma asta de artă?

Carolina Vozian: Mă atrage toată ideea din spatele spoken-word că nu ai nevoie de școli peste școli pentru asta, că nu e  o activitate care se poate întâmpla doar într-un cadru elitist și doar pentru oameni din anumite categorii sociale privilegiate, toată ideea că serile open mic de spoken-word vin din contexte de precariat și cartiere muncitorești în care oamenii pur și simplu iau un microfon și își spun of-ul în formă de versuri. Mă atrage că e un spațiu democratic, cu nevoie de puține resurse, puține resurse care totuși pot să pună la un loc o formă de artă superbă, auto-afirmativă, empowering, și, poate cel mai important, o formă de conexiune comunitară prin artă.

Maria Sgârcitu, muziciană și performer: Cred că ce e cel mai frumos din punctul meu de vedere e faptul că e o formă foarte fluidă și deschisă de performativitate – poate fi individuală sau colectivă, poate fi aproape de hip-hop sau de jazz, poate fi muzicală sau corporală, emoțională sau mecanică… E un spațiu care poate lua orice formă de performativitate care se potrivește cu corpul, starea și miza personală a performerului. De aceea, poate fi și puternic preluată de persoane queer pentru autoreprezentare, având în vedere faptul că poate fi dusă în direcții de protest, sau de kitsch și camp, sau de corporalitate și senzorial – direcții care din experiența mea se potrivesc culturii queer.

Medeea Iancu: Tindem să ne gîndim la spoken word prin intermediul normativității și abilităților: de a vorbi, de a auzi, de a vedea, de a citi, de a scrie, de a memora, de a ne mișca etc., dar arta nu există fără mărturia și creația persoanelor diferite. Spoken word nu este doar despre cuvîntul rostit, interpretat, într-o viziune intersecțională a artelor, ci este și despre ceea ce se presupune/ identifică ca dizabilitate, fie ea vizibilă sau invizibilă. Felul în care vii pe scenă se presupune, deseori, că trebuie să corespundă unei așa-zise normalități, abilități, o anumită prezență care să nu perturbe ordinea lumii, așa-zisul firesc, natural al lumii și artei. Spoken word este sursa creativității; este despre dreptul fiecărei persoane de a fi, de a se exprima ca ceea ce este și de a-și exprima creativitatea, de a se ști reprezentată și de a fi recunoscută ca persoană. Spoken word are la bază libertatea de a percepe, de a gîndi și interpreta, de a simți, de a dori și de a alege, puterea și libertatea de a imagina. Arta este profund personală și politică iar spoken word este sursa și motorul mișcărilor de justiție socială.

Mihaela Drăgan: Pentru că mi se pare că cele mai bune performance-uri de spoken word sunt cele de tip manifest, cele în care personalul devine politic și au un mesaj relevant pentru audiență.

 

Povestiți-ne puțin despre cum veți lucra cu cursanții la atelierul de spoken word queer din cadrul Triumf Amiria. Muzeul Culturii Queer [?] 

Carolina Vozian: Așa cum scria Audre Lorde, poezia nu este un lux. Poezia e un spațiu sensibil care primește în el pe toate persoanele ce scriu în metrou, pe șervețele, în insta story-uri, în notițele din telefon și în pauzele de la muncă; e un spațiu larg și deschis și e cel mai accesibil ca timp și resurse necesare, așadar, cel mai al tuturor. Aș vrea să extragem poezia din zona de discurs literar elitist care vrea să o izoleze și să vedem că oricine gândește și vorbește uneori poezii. Să depășim paradigma ce judecă emoțiile, poveștile și credințele exprimate poetic prin dihotomii ca bune/proaste și să le vedem ca pur și simplu adevărate.

În atelierele de poezie queer mi-ar plăcea să construim împreună un spațiu cald și sigur al posibilității, un spațiu emergent pentru oricine vrea să scrie și să asculte poezie, un spațiu încurajator și cât de liber cu putință, pentru ca expresiile poetice și diverse expresii hibride queer să-și dea voie să existe și să abunde.

Maria Sgârcitu: Tocmai pentru că performativitatea din spoken word nu trebuie să se încadreze în anumite tipare, cred că este foarte important să prezentăm prin aceste ateliere câte puțin din toate direcțiile în care se poate duce și folosi, astfel încât participanții să poată explora ce li se potrivește. Vom lucra câte puțin cu vocea, corpul, intuiția și starea de moment, vom prezenta mai multe din uneltele care se pot folosi pentru a performa un text scris, iar apoi vom lucra aplicat pe textele scrise de participanți în atelierele de poezie scrisă.

Paula Dunker: Maria (Sgarcitu) aka Sofia Zadar și cu mine vom încerca să generăm împreună cu participantele un spațiu sigur în care să explorăm posibilele moduri de a performa și adresa ceea ce s-a scris deja la atelierul ghidat de Carolina Vozian. Vrem să descoperim împreună cum ceva scris poate fi transformat într-un discurs public. Ne-am propus să ghidăm o experiență de a învăța toate de la toate folosindu-ne corpul și vocea. 

Mihaela Drăgan: Vom scrie pe diferite teme în conexiune cu viitorul, vom explora poezie speculativă, ne vom imagina viitoruri alternative, progresiste sau distopice și le vom pune pe ritmuri și versuri. Vom căuta vindecare în versuri fără rimă și vom incanta un viitor safe pentru comunitatea noastră. Apoi, în etapa a doua, poezia noastră trebuie să devină performance pentru că audiența e un element important în spoken word. Atelierul nostru va încerca să transmită un mesaj din viitor.

*Pentru înscrierea la primul atelier, doritoarele și doritorii sunt rugați să trimită un mail pe adresa arteperformative@triumfamiria.ro la care să atașeze un text deja scris (poezie, proză, o combinație dintre cele două sau altceva) și să răspundă la întrebarea: „Ce înseamnă pentru tine poezia queer?” sau să vorbească despre poetele/poeții care îi inspiră.

**Pentru a se înscrie la al doilea atelier, doritoarele și doritorii trebuie să trimită un text (poem, eseu liric sau personal, texte feministe despre identitate și diferență), dar și un text de 300 de cuvinte despre cum arată viziunea lor despre viitor, pe adresa arteperformative@triumfamiria.ro.

17
/06
/21

Ziarul Metropolis vă prezintă un fragment din romanul „un nor în formă de cămilă” de Alina Nelega, recent apărut la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd.” (disponibil și în ediție digitală).

14
/06
/21

Storis este prima aplicație de audiobookuri, ebookuri și podcasturi în limba română, un produs original și unic pe piața de carte din România, care își propune să ofere cititorilor o experiență nouă a lecturii și să așeze țara noastră pe harta revoluției digitale care se manifestă astăzi în toată lumea.

13
/06
/21

Unele cărți te pot însoți oriunde și oricând. Ele conturează un orizont mai generos. Ziarul Metropolis vă invită să descoperiți trei romane noi, recent apărute în România, care vă pot bucura oriunde și oricând.

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?