Actriţa Oana Pellea, care poate fi văzută în spectacolul „N(AUM)“, duminică, 26 aprilie, la ora 19.00, pe scena Teatrului Metropolis, spune că victoriile cele mai importante în profesie le are în faţa propriilor limite.
Un articol de Monica Andrei|21 aprilie 2015
Monica Andrei: „Să pornim la drum ca într-o poveste şi să vorbim despre care v-au fost marile întâlniri în teatru, pornind de la Sanda Manu, profesoara din facultate, până astăzi. Cum v-au marcat aceste întâlniri?“
Oana Pellea: Doamnei Sanda Manu îi datorez formarea mea ca actriţă şi îi datorez multe şi uman. O iubesc şi o admir dintotdeauna pentru totdeauna… Întâlniri în teatru? Amintesc despre regizorii cu care am lucrat… Domnul Liviu Ciulei, Alex Darie, Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete, Nae Caranfil, Mariana Cămăraşan. De la fiecare am învățat câte ceva, pe fiecare i-am iubit şi respectat, cu fiecare am lucrat cu mare bucurie. Fiecare regizor vine cu lumea lui, cu visele şi fantasmele lui… Sigur că lucrul cu Domnul Ciulei a fost mai mult decât un simplu travaliu la o piesă, a fost chiar o şcoală.
Vraja de la repetiţiile pentru pregătirea unui spectacol se înfiripă când este o echipă, chiar dacă sunt două personaje. Cum s-a născut spectacolul N(AUM) pe texte de Gellu Naum, în regia Marianei Cămărăşan?
Spectacolul N(AUM) este rezultatul unui laborator de creaţie… Am lucrat împreună cu Mariana Cămărăşan şi cu Cristina Casian. A fost o aventură frumoasă. Am ales textele, le-am ordonat împreună, am visat spectacolul împreună. Un vis devine realitate, dacă îl hrăneşti cu multă iubire şi grijă, dacă-i dăruieşti timp şi atenţie.
Actrița Cristina Casian, într-o scenă din spectacolul N(AUM) de la Teatrul Metropolis
Echipei noastre s-au alăturat Vladimir Turturică, ce semnează scenografia şi Ştefan Vasilescu, light designer. Visul nostru a fost îmbrăcat şi a încăput în spaţiul aerat şi stilizat al lui Vladimir şi a fost luminat, pus în valoare şi înnobilat de luminile superbe semnate de Ştefan.
Dar nimic nu ar fi fost, vis sau realitate, dacă n-ar fi existat universul excepţional al Domnului Gellu Naum. Dânsului îi mulţumim toţi pentu că ne-a îngăduit în lumea Domniei sale.
Anul acesta se serbează centenarul Gellu Naum şi suntem foarte bucuroşi că există în peisajul teatral acest spectacol. E o plecăciune din partea noastră faţă de un autor şi un univers artistic şi uman de excepţie.
În mai, spectacolul N(AUM) va deschide festivalul de teatru de la Caracal. Ediţia din acest an este dedicată marelui actor Amza Pellea. Din viaţa plină de teatru, ce gânduri duceţi mai departe, ca nişte sfaturi primite de la tatăl dumneavoastră, actorul Amza Pellea, ce pot fi învăţăminte pentru tinerii actori?
Tata nu mi-a dat niciun sfat. El era prin simpla lui existenţă o lecţie de corectitudine, de cinste, un exemplu că se poate trăi frumos, bucuros, generos… Tinerii actori trebuie să aibă încredere în forţele şi talentul lor. Meseria de actor cere foarte, foarte multă muncă cu sine şi cu ceilalţi. E o meserie de autocunoaştere şi de cunoaştere. E o meserie de dăruire. Poţi alege cum o faci… nobil sau oricum.
Trebuie să ştii ce vrei tu de la această profesie şi de ce ai ales-o. Trebuie să înveţi că valoarea nu are întotdeauna legătură cu succesul şi că victoriile cele mai importante în această profesiune sunt faţă de limitele tale. E o meserie ce se face cu pasiune, iubire, talent, muncă, muncă, muncă.
Cum vă vedeţi în viitor?
Nu m-am gândit niciodată în mod real. Sunt mai multe variante de lucru. Sper, sănătoasă. În orice caz voi fi aşa cum îmi croiesc viaţa clipă de clipă. Eu cred în prezent. Viitorul e doar o proiecţie… Să dea Domnul să trăiesc prezentul sănătoasă şi bucuroasă şi om vedea când mâinele va deveni azi, cum o să mă simt în prezentul de atunci…
