Oase pentru Otto şi Aici nu se simte: emoţie la cote înalte
https://www.ziarulmetropolis.ro/oase-pentru-otto-si-aici-nu-se-simte-emotie-la-cote-inalte/

Green Hours, locul unde teatrul independent este la el acasă de ani buni, a găzduit aseară două spectacole regizate de Lia Bugnar: „Aici nu se simte“ şi „Oase pentru Otto“.

Un articol de Elena Simion|25 noiembrie 2013

Green Hours, locul unde teatrul independent este la el acasă de ani buni, a găzduit aseară două spectacole regizate de Lia Bugnar: „Aici nu se simte“ şi „Oase pentru Otto“.

„Aici nu se simte“: Marius Manole și Lia Bugnar se ascund pe acoperișul lumii

Lia Bugnar apare în calitate de regizoare, de scriitoare/creatoare, dar și de actriță în cele două spectacole. În „Aici nu se simte“, Marius Manole și Lia Bugnar se întânesc pe scenă în ipostaza unui cuplu beckettian, care fuge de o existență cu susul în jos.

Două ființe care încearcă să scape de „mirosul” unei lumi deasupra căreia simt nevoia să se ridice. De ce? Pentru că „e nevoie de minimum doi ca să nu fii crezut nebun“, răspunde personajul masculin. Se întâlnesc „aici”, într-un loc geometric al sensibilității, unde nu se simte mirosul degradării umane, dar se simte bătaia accelerată a inimii.

Citiţi şi: Marius Manole: „Joc din frica de a nu avea ce juca mâine“

Acțiunea este aparent simplă: el se ascunde de soția care vrea să-i facă pierdut câinele, dar o întâlnește pe ea… Să fie o Evă? Să fie jumătatea gustoasă a mărului pe care-l împart sau ispita de care nu mai poate scăpa? Spectatorii pot descoperi răspunsul în acest spectacol în aparență simplu, dar plin de înțelesuri profunde şi de replici care fac trimitere spre teatrul absurd care musteşte de emoție sfredelitoare.

marius manole lia bugnar medeea marinescu

Lia Bugnar (stânga), Medeea Marinescu şi Marius Manole, la Green Hours

„O piesă despre un bărbat şi o femeie cărora le pute. Nu e greşeală de tipar, chiar despre asta e piesa. «Toată lumea pare bine-merci», numai lor le pute. Nu se cunosc, dar«putoarea» îi face să se refugieze împreună undeva deasupra tuturor, unde aerul e cât de cât mai respirabil“, spune Lia Bugnar.

„Ce fac doi oameni, bărbat şi femeie, care nu se cunosc, când au de stat ceva timp unul lângă altul (la orizontală)? Îşi spun lucruri pe care nu le-ar spune nici celui mai apropiat prieten. Dialogul lor, deşi trist, are hazul lucrurilor atât de banale încât nu te-ai aştepta vreodată să le citeşti într-o carte sau să le vezi într-o piesă de teatru. Un bărbat şi o femeie forţaţi de împrejurări să stea împreună în singurul loc cu aer respirabil din jur. Şi pentru că aerul curat face bine la inimă şi, implicit la sentimente… parcă se şi îndrăgostesc puţin…

Lia Bugnar

„Oase pentru Otto“: Traviata răsună pe centură

Oase pentru Otto își trage numele de la personajul secundar al piesei, câinele Otto, care amuză publicul, dar punctează totodată punctele cheie din spectacol.

Subiectul este însă altul: întâlnirea a două femei la marginea drumului și la marginea sufletului. Ne întâlnim cu o nouă estetică a urâtului inserată în lumea contemporană. Descoperim multă umanitate și sensibilitate într-o femeie lipsită de educație pe care Lia Bugnar reușește s-o interpreteze în cele mai detaliate nuanțe (gesturi, mimică, limbaj, vestimentație).

Citiţi şi: INTERVIU Lia Bugnar: „Teatrul e o minciună foarte adevărată atunci când e spusă bine“

Jocul de cuvinte amuză publicul și răstoarnă imaginea asupra meseriei pe care cele două femei sunt forțate s-o aleagă. În această lume, cuvintele se derivă altfel: «prostituția» are ca rădăcină «prostia», iar cuvântul «curvă» provine din «curaj», «curtat» sau «curtezană».

Deodată, lumea trivialului devine frumoasă printr-un artificiu artistic: povestea în poveste. Cealaltă femeie (interpretată cu mult talent de Medeea Marinescu) se zbate pentru a-și realiza visul de cânta. Aria Violetei din „Traviata“ se împletește cu zumzetul mașinilor reușind să înlăcrimeze chiar și o femeie pierdută care va exclama: „toată muzica asta frumoasă este despre o curvă tebecistă?“.

oase pentru otto lia bugnar

Lia Bugnar, în „Oase pentru Otto“

Lia Bugnar pune spectatorul în fața unei „dame cu camelii“ a secolului XXI – mamă iubitoare, care gătește cu multă dragoste găluște cu prune, iubește un Alfredo modern care nu o prețuiește, lăcrimează ascultând o muzică despre care credea că este neplăcută, îngrijește animalele și mai presus de orice nu poate minți și nu poate fura.

„Două prostituate pe şoseaua de centură. Da. Şi?! De ce să merg la teatru ca să văd ceva ce pot vedea oriunde pe drumurile patriei?! Tocmai de-asta. Pentru că le vedem, dar de fapt nu le mai vedem. Ne-am obişnuit cu ele ca şi cu gropile, ca şi cu gunoaiele, nici măcar nu ni se mai par ceva picant. Sunt ca nişte umbre ale şoselei“, spune Lia Bugnar.

„Şi-atunci, când ne trezim cu ele faţă în faţă, în sala de spectacol, mai întâi suntem stânjeniţi, apoi ne întrebăm dacă e un spectacol din ăla vulgar cum sunt mai toate comicăriile de pe la televizor, după care (neavând de ales) ne liniştim şi le privim.

Şi sunt altfel decât ni le-am închipuit. Şi diferenţele dintre noi şi ele sunt atât de mici… (cum sunt între noi şi oricare alt om). Şi nu vreau să zic vorbă mare, da’ dacă eşti un om normal, la sfârşitul celor 50 de minute le şi îndrăgeşti. Pe cineva care te face când să râzi, cînd să plângi, nu poţi decât să-l îndrăgeşti în cele din urmă“, încheie Lia Bugnar.

Foto din Oase pentru Otto şi Aici nu se simte – Elena Simion



26
/05
/17

„Ca să scrii bine, trebuie să suferi!”, era crezul său, iar pana care-i țâșnea din suflet își trage seva din lumea penală a ocnelor siberiene, unde a fost încarcerat cu lanțuri la picioare. Ridicat la rangul de mari gânditori, titanul literaturii ruse a crezut până în ultima clipă a vieții sale că lumea se va salva prin frumusețe.

26
/05
/17

“Un înger se îndreaptă către un spital bucureştean, prin ploaia cenuşie de iarnă. Vrea să vadă cu ochii săi supraceleşti dacă nu s-a împuţinat lumina în ochii şi în sufletele chirurgilor. Omul de la volan zări îngerul, îi ghici şi aripile pe sub pardesiul subţire şi se gândi că un asemenea trofeu nu avea nimeni.”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

26
/05
/17

Cum vii dinspre Hala Traian către Piața Unirii, pe Calea Călărașilor – la numărul 55 – este La Scena. Un local prietenos, cu o curte primitoare și o sală de teatru la etaj, situat chiar la stradă. La doi pași de Centrul Vechi al Bucureștiului, această sală a Teatrului Arca, înființat prin Fundația Culturală ParteR, este unul dintre primele spații neconvenționale în care, la începutul anilor 2000, tinerii artiști creau spectacole și jucau teatru, atrăgând în proiectele lor îndrăznețe actori consacrați precum Valeria Seciu, Victor Rebengiuc ori Șerban Ionescu. Făcând un salt rapid în timp – ca într-o poveste SF – acesta este și locul care găzduiește duminică, pe 28 mai, a doua reprezentație a Cenușăresei. Primul musical produs de Compania Pelerin, în regia lui Bogdan Tudor Pelerin și pe muzica lui Zeno Apostolache Kiss, este o premieră și pentru La Scena, fiind primul spectacol pentru copii care se joacă aici. 

26
/05
/17

Într-o zi de 26 mai se stingeau din viaţă doi mari actori români: Ștefan Bănică, în 1995, şi Jean Constantin, cincisprezece ani mai târziu. Despre Bănică se ştie că era nu doar un actor uriaş, ci şi un foarte apreciat cântăreţ/lăutar, printre cele mai celebre piese muzicale ale acestuia numărându-se: „Îmi acordați un dans”, „Cum am ajuns să te iubesc”, „Gioconda se mărită”, „Hei, coșar, coșar” și „Astă seară mă fac praf”.

26
/05
/17

În perioada 27 mai-3 iunie 2017, Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca organizează cea de a XIV-a ediție a Festivalul Absolvenților „Galactoria”. În cele 8 zile vor avea loc spectacole de teatru susținute de absolvenții școlii și workshopuri conduse de invitații Galei.

26
/05
/17

Prima ediție a LIM – Less is More, platforma europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat continuă să se desfășoare prin două evenimente importante, ambele organizate în România: cel de-al doilea Workshop din seria LIM și prezentarea celor 16 proiecte selecționate, în fața unui public specializat, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF).

25
/05
/17

Cea de-a zecea ediție a festivalului TESZT, Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, organizat de Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timișoara, este în plină desfășurare.

25
/05
/17

La cursurile lui Alin Ciupală îmi amintesc că toți voiam să dăm cele mai deștepte răspunsuri la întrebări care ne provocau într-un mare fel. M-am gândit chiar la acele întrebări recent, când cineva, aflând că am terminat Istorie, mi-a replicat banalul ,,înseamnă că ai o memorie bună”. Greșea, omenește.

25
/05
/17

„Barometrul de Consum Cultural 2016. O radiografie a practicilor de consum cultural”, studiu realizat și publicat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), va fi lansat miercuri, 7 iunie 2017, ora 11.00, la Sala Symposium a Bibliotecii Naționale a României, în prezența unor importante personalități din mediul cultural și academic, precum și a Ministrului Culturii, dl. Ioan Vulpescu.

25
/05
/17

În 1977, nimeni auzise despre săbii laser, jedi sau bikini de cupru, și oamenii nu se salutau încă cu formula ''Forța fie cu tine''. Însă, lucrurile erau pe cale să se schimbe - George Lucas, un tânăr regizor de 33 de ani, pregătea cel de-al treilea film al său, o saga intergalactică despre lupta dintre bine și rău avându-l în prim-plan pe Luke Skywalker, un băiat fermier cu un trecut vag. În urmă cu 40 de ani, într-o zi de 25 mai (1977) avea loc loc premiera filmului Războiul stelelor, în regia lui George Lucas, una dintre cele mai de succes pelicule din istorie.

25
/05
/17

O retrospectivă de patru filme clasice realizate de mari regizori ai celebrului Nou Val ceh va putea fi văzută, cu susţinerea Centrului Ceh, la cea de-a patra ediţie a Festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 20-23 iulie la Timişoara.

24
/05
/17

Corespondenţă de la Cannes: În "The Square", regizorul suedez Ruben Östlund ia peste picior mai multe subiecte dintr-o societate civilizată: echitatea socială și raporturile de putere între indivizi, limitele libertății de expresie, lumea publicitară și efectele perverse generate de media, arta contemporană și artists talk(s).

24
/05
/17

“Când se trezi, soarele era aruncat departe, pe cer. Se foi puțin în pat și încercă să aţipească din nou. Aerul rece, din camera înaltă, nezugrăvită de mulți ani, îl pătrundea până la piele și îl înfiora. Ar mai fi dormit, dar îl treziseră țipetele păunilor flămânzi și cântecele triumfale ale cocoșilor. (...)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.