Pe limba lui Jerry Seinfeld
https://www.ziarulmetropolis.ro/pe-limba-lui-jerry-seinfeld/

Vă era dor de glumele lui Jerry Seinfeld? Acum le puteţi găsi şi în varianta scrisă, în volumul „Seinfeld. Pe limba mea”, apărut la Editura Allfa.

Un articol de Liliana Matei|4 octombrie 2015

Textele din volum sunt o adaptare a scenariilor spectacolelor de stand-up ale comicului Jerry Seinfeld. Dacă ați urmărit serialul TV „Seinfeld”, sigur vă sunt cunoscute unele dintre ele.

Mai jos sunt câteva extrase din carte:

Despre librării: „Îmi plac librăriile. Ele sunt singurele dovezi palpabile pe care le avem că oamenii încă mai gândesc. Și îmi place împărțirea pe secțiuni – ficțiune, nonficțiune… Cu alte cuvinte, oamenii din partea asta mint, iar cei din partea astalaltă spun adevărul. Așa ar trebui organizată și lumea.

[…] Trebuie să fie frustrant să lucrezi într-o librărie. Intră omul, stă două ore și iese fără să cumpere ceva. Probabil simți că explodezi. Își vine să-l împungi cu degetul în spate când stă să iasă pe ușă: «Deci le știi pe toate, da? N-ai nevoie de nimic din ce-avem noi aici, da?! Trebuie să fie ceva care să te intereseze, măcar puțintel. Și, de fapt, de ce-ai intrat aici? N-avem nevoie de tine. Ține minte asta!»”

Despre femei: „M-ați prins. Mă dau bătut. Habar n-am ce gândesc femeile. Am vorbit cu ele. Le-am studiat. Le-am cerut și lor să mă studieze. Și trebuie să recunosc că încă n-am trecut de prima pagină. Nu că n-aș vrea să dau pagina… Dar aici măcar știu unde mă aflu. N-am cum s-o dau în bară: «Gata, acum urmează ultima pagină!” Cred că, undeva în adâncul nostru, suntem foarte fericiți că habar n-avem ce înseamnă o relație. Ne ține mintea în funcțiune. Cred că ar trebui să fim recunoscători pentru că există un lucru în viață care ne împiedică să ne concentrăm numai și numai asupra mâncării.”

pe-limba-mea_1_fullsizeDespre corpul uman: „Să recunoaștem: corpul uman e ca un apartament cumpărat. Nu te poți bucura la discreție de el, fiindcă ești responsabil cu întreținerea. Zilnic, săptămânal, lunar, anual trebuie să mai faci câte ceva. De la duș până la operția pe cord deschis, întotdeauna trebuie să facem ceva… Ăsta e corpul nostru. Dacă ar fi o mașină veche, nici nu ne-ar trece prin cap să-l cumpărăm. Am zice: «Nee, am auzit io de corpurile astea umane. Ăsta e model pământesc, nu?! Da, are și văru-meu unu la fel. Plătește o grămadă la întreținere… Totuși, când sunt noi, arată bine!»”

Despre fumat: „Fumatul e una dintre cele mai ciudate și mai tâmpite idiosincrazii ale oamenilor. Cum și-o fi imaginat cineva că o cămilă e o imagine bună pentru un produs din tutun. Și-o fi imaginat că fiecare țigară cântărește cât o cămilă?
Mi-a plăcut campania pe care au avut-o cu câțiva ani în urmă:
– Am împlinit 75 de ani și încă mai fumăm…
Ei bine, nu toată lumea e așa norocoasă. Cred că au fost și niște scaune goale la aniversarea asta.”

Despre parfum: „Îmi place să mă uit cum își dau femeile cu parfum. Sunt foarte atente. Au o zonă strategică. Niște locuri pe care cred că o să ajungem să le mirosim. De exemplu, se parfumează întotdeauna pe partea interioară a încheieturii mâinilor. Sunt convinse că asta e cea mai activă zonă a lor. De ce, doamnelor? Ce se întâmplă acolo? Vă gândiți că poate îi trageți o palmă vreunui tip?
– Pleosc…
Iar el răspunde:
– O… Chanel!”

Despre codul masculilor: „Toate înțelegerile puse la cale de bărbați sunt provizorii. Dacă unui bărbat i se ivește posibilitatea de a cuceri o femeie, nu-l mai cunoaște pe celălalt. E ca și cum nu l-ar fi văzut în viața lui. Codul masculin.

Nu contează ce înțelegeri au avut. De cele mai multe ori misiunile spațiale se amână pentru că unul dintre astronauți a întâlnit o femeie. Se sprijină de rachetă și stă de vorbă cu noua cucerire:
– Ce zici, când mă întorc mergem la o cola?”

Despre zile de naștere: „Am cam obosit să mă prefac că sunt bucuros când e ziua cuiva. Acum zău așa, care-i treaba? De câte ori trebuie să sărbătorim că s-a născut cineva? În fiecare an, fiecare persoană, iar și iar? Tot meritul e că nu ai crăpat în astea douăsprezece luni! Asta e vreo mare realizare? Nimeni nu se bucură de fapt când i se cântă „La mulți ani!” și i se tare tortul. Ca să nu mai vorbim de faptul că trebuie să pară că îi place cadoul.”

Despre avioane: „Acum câteva zile eram în avion și mă întrebam: «Oare există chei pentru avion? Or avea nevoie de chei ca să-l pornească?» Poate că ăsta e motivul întârzierilor la sol, când stai și aștepți la poartă. Probabil că pilotul stă în cabină și-și zice: «Nu-mi vine să cred… la naiba… iar am uitat-o!»

Bineînțeles, nouă ne spun că a fost o problemă mecanică. Doar n-o să spună la stație: «Doamnelor și domnilor, o să întârziem puțin. Ăă… o, Doamne, e atât de penibil… mi-am uitat cheile acasă. Sunt în scrumiera albastră din hol. Îmi pare rău. Dau o fugă să le iau…»”

Despre slujbe: „Există numeroase slujbe, meserii, moduri de a-ți câștiga pâinea. Fiecare persoană se duce la serviciu gândindu-se că se va descurca – ce e așa de greu? Și crede că munca e bine plătită. De fapt, singurul stimulent de care are nevoie cineva pentru a accepta o slujbă este să-i arăți una similară, unde are tot atâtea de făcut, dar salariul e mai prost. Atunci slujba devine automat una care «nu e rea deloc».”

Despre birou: „De ce țin oamenii pe birou poze cu familia, întoarse cu fața spre ei? Au tendința să uite că sunt căsătoriți?
– OK, s-a făcut cinci, e vremea să sparg ușa, să agăț niște fetițe. O… Stai așa! Ia uite la poza asta. Am nevastă și trei copii. Uitasem. Cred că ar fi mai bine să mă duc acasă…”

Despre doctori: „Oamenilor le place să ți-l recomande pe doctorul lor. Nu știu de unde vine moda asta, dar mulți sunt chiar insistenți.
– E bun?
– E cel mai bun! Tipul ăsta n-are pereche!
Cred că nu pot fi chiar atât de mulți «cel mai bun». Cineva trebuie să fi stat în ultimul rând și la ei în clasă. Unde sunt doctorii ăștia? Ați auzit pe cineva spunând ceva despre ei?
– Ar trebui să-l vezi pe doctorul meu – e cel mai prost! Mai prost de-atât nu se poate. Orice ai avea, după ce-l vezi, o să te simți mai rău. Tipul e un călău, ce mai!
Pe urmă, sunt unii care, de câte ori te trimit la un doctor, țin să menționeze:
– Spune-i că te-am trimis eu!
De ce? Credeți că e vreo diferență? E doctor!
– A, îl știi pe Bob? Foarte bine. O să-ți dau medicamentele adevărate. Celorlalți le dau numai Tic-Tac.”

Despre bani: „Nu m-am descurcat foarte bine ca investitor. De fapt, am pierdut bani la aproape fiecare investiție pe care am făcut-o. De multe ori am pierdut tot ce am băgat. Oamenii îmi spun întotdeauna: «Ar trebui să-ți pui banii să lucreze pentru tine.» Ei bine, am hotărât că o să muncesc eu. Banii mei o să stea să se relaxeze. Le dau voie.”

27
/11
/17

Romanul „Ruta subterană”, traducere din limba engleză și note de Justina Bandol, a fost publicat la Editura Humanitas Ficton, în anul 2017. Romanul a fost distins cu Premiul Pulitzer în acest an.

23
/11
/17

Sâmbătă, 25 noiembrie, de la orele 13.30, Editura Humanitas lansează, în cadrul Gaudeamus 2017, romanul „Ruta Subterană”, de Colson Whitehead, distins cu Premiul Pulitzer 2017. La evenimentul găzduit de standul editurii vor participa Radu Paraschivescu, Cristian Pătrășconiu și Denisa Comănescu. Nu ratați, așadar, una dintre cele mai de succes cărți ale anului, din care am extras aici câteva fragmente.

22
/11
/17

Târgul de Carte Gaudeamus 2017 se află în plină desfășurare la Pavilionul Central de la Romexpo, până duminică, 26 noiembrie. Din sutele de cărți expuse – și unele reduse – am ales zece pe care merită să le luați acasă. Într-un peisaj editorial mai degrabă sărac, zece volume care vă vor face iarna mai frumoasă…

22
/11
/17

Cartea „Sub semnul lui Dylan” (traducere din limba spaniolă și note de Adina-Ioana T. Vladu) a fost publicată la Editura Allfa, în colecția „Pe Strada Ficțiunii”, în anul 2015.

22
/11
/17

Peste 1000 de titluri, 80 de cărți-eveniment, aproape 30 de lansări de carte și audiobook, sesiuni de autografe, întâlniri cu scriitori, istorici, editori, traducători, critici literari, politologi, fotografi și jurnaliști celebri

21
/11
/17

Institutul Cultural Român și Centrul Național al Cărții, în colaborare cu Ambasada României în Statele Unite Mexicane, organizează a doua participare consecutivă cu stand național la Târgul Internațional de Carte de la Guadalajara, Mexic (25 noiembrie – 3 decembrie). Anul acesta, literatura română va fi reprezentată de două voci proeminente ale prozei și poeziei: Mircea Cărtărescu și Ana Blandiana.

17
/11
/17

SCRISORI CĂTRE CEI DIN CĂRȚI Pe urmele jurnalistei și spioanei americane Marguerite Harrison, pe când bolșevismul începea.

16
/11
/17

Cartea „Spionul care a ieșit din joc” (traducere din limba engleză de Michaela Tache) a fost publicată în acest an la Editura Rao (tot în 2017, romanul, publicat inițial în 1963, a fost ecranizat de BBC).

16
/11
/17

Grupul Librarium anunță deschiderea unei noi librării în București în foaierul Sălii Mari a Teatrului Național I.L. Caragiale. Evenimentul de lansare va avea loc joi, 16 noiembrie, începând cu ora 18:00. Vor fi prezenti la eveniment Ion Caramitru, directorul Teatrului Național, scriitorii Marius Chivu și Alex Tocilescu și Laura Câlțea, blogger cultural.

12
/11
/17

Scriitorul Bogdan Suceavă se va întâlni în perioada 17-23 noiembrie cu cititorii din Bucureşti şi Cluj, cu prilejul apariţiei celui mai nou volum, „Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute”, publicat recent la Editura Polirom, disponibil şi în format electronic.

07
/11
/17

Premiul Goncourt, cel mai prestigios trofeu din literatura francofonă, a fost decernat luni scriitorului Eric Vuillard pentru romanul "L'ordre du jour". Tot luni a fost atribuit și premiul Renaudot, care a revenit în acest an scriitorului Olivier Guez pentru volumul "La disparition de Josef Mengele".

01
/11
/17

O ediție foarte rară din "Swann", primul volum al romanului ''În căutarea timpului pierdut'', a fost vândut luni la casa de licitație Sotheby's cu peste o jumătate de milion de euro. O comoară pentru bibliofili, volumul este unul dintre cele cinci exemplare ale lui "Swann" imprimate pe hârtie japoneză sau "washi" de către Marcel Proust (1871-1922).