Probabil cea mai MARE colectie de pictura din lume: Un site creat sub forma unui „muzeu fara ziduri”
https://www.ziarulmetropolis.ro/probabil-cea-mai-mare-colectie-de-pictura-din-lume-un-site-creat-sub-forma-unui-muzeu-fara-ziduri/

 Toate tablourile din Marea Britanie din domeniul public – 210.000 de pânze pictate de 45.000 de artişti – vor fi grupate pe acelaşi site şi vor putea fi consultate printr-un simplu clic, aceasta fiind, fără îndoială, cea mai mare colecţie de pictură din lume.   Asociaţia Public Catalogue Foundation (PCF) a avut nevoie de zece ani pentru a […]

Un articol de Andrada Văsii|9 noiembrie 2012

 Toate tablourile din Marea Britanie din domeniul public – 210.000 de pânze pictate de 45.000 de artişti – vor fi grupate pe acelaşi site şi vor putea fi consultate printr-un simplu clic, aceasta fiind, fără îndoială, cea mai mare colecţie de pictură din lume.

 

Asociaţia Public Catalogue Foundation (PCF) a avut nevoie de zece ani pentru a construi cu ajutorul BBC acest uriaş muzeu virtual, denumit „Your Paintings” („Picturile Voastre”). În aceşti 10 ani, reprezentanţii PCF au străbătut Marea Britanie, ajungând până în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, din Shetland până în insulele anglo-normande şi trecând prin arhipelagul Scilly, pentru a face recensământul tablourilor şi pentru a le fotografia.

„Regatul Unit al Marii Britanii posedă o colecţie foarte importantă de pânze, însă 80% dintre ele nu sunt expuse. Ele sunt depuse în muzee” care nu dispun de spaţiu suficient pentru a prezenta toate tablourile „sau în clădiri publice în care oamenii nu au acces”, afirmă Andy Ellis, directorul PCF. „Iar două treimi dintre ele probabil că nu au fost fotografiate niciodată”.

Aproximativ 100 de persoane au participat la acest proiect. A fost o muncă titanică. Pe lângă muzee, care i-au sprijinit în acest demers, reprezentanţii asociaţiei au vizitat universităţi, primării, edificii comunale, biblioteci, spitale, comisariate de poliţie, aducând la lumină inclusiv tablourile aflate în sălile ce nu pot fi vizitate, din pivniţe şi din poduri.

Ei au vizitat chiar şi o grădină zoologică, un far şi şcoli de artă, descoperind operele din tinereţea unor nume mari din pictura britanică, precum David Hockney.

Într-un spital londonez, ei au descoperit un tablou de Paolo Veronese. La primăria din Bristol, au găsit un uriaş triptic de William Hogarth, agăţat pe un zid, printre mii de computere şi fotocopiatoare. Într-un adăpost atomic construit în perioada Războiului Rece, au găsit un tablou de James Abott Whistler, depozitat acolo de primăria locală, care îşi are birourile deasupra.

Asociaţia şi-a concentrat atenţia asupra picturilor în ulei, în acril şi în tempera (pigmenţii sunt combinaţi cu ajutorul unui gălbenuş de ou, aceasta fiind o tehnică străveche). Acuarelele şi desenele erau prea numeroase pentru bugetul total alocat acestei operaţiuni – 6 milioane de lire sterline (7,5 milioane de euro) -, finanţată în majoritate prin donaţii private.

PCF nu a lăsat însă nimic la o parte: „Este un proiect democratic, care include toate operele, indiferent de calitatea sau de starea de conservare a lor, pentru a permite oamenilor să vadă integralitatea acestei colecţii. Ei sunt aceia care vor decide dacă le plac sau nu anumite opere. Nu cred că există un proiect echivalent în altă parte pe Glob”, a adăugat Andy Ellis.

Până la sfârşitul anului, toate cele 210.000 de tablouri recenzate vor fi expuse online pe site-ul creat de BBC, în care cele mai mari nume din pictură, precum Rembrandt şi Rafael, se vor afla alături de mii de alţi artişti necunoscuţi.

10% dintre aceste pânze nu au putut fi, de altfel, atribuite cu certitudine unor artişti. Multe dintre modelele din picturi sunt necunoscute.

Pentru a „finaliza acest puzzle”, asociaţia britanică va apela la o serie de experţi de artă, însă a cerut şi ajutorul publicului pentru a „eticheta” tablourile.

„Oamenii pot, de exemplu, să recunoască un strămoş sau pe primarul unui oraş” într-o astfel de pânză, explică Andy Ellis, un fost finanţator al unei echipe de fotbal, care a devenit pasionat de artă şi se gândeşte deja la etapa următoare: să lărgească acest proiect şi în domeniul sculpturii.

„Aceasta este concretizarea cea mai desăvârşită a visului lui Malraux”, afirmă directorul Academiei regale britanice de arte, Charles Saumarez Smith, într-un comentariu postat pe site-ul proiectului „Your Paintings”. Scriitorul André Malraux a descris, în Franţa postbelică, viziunea sa „Un musée sans murs”, ce ar putea fi inventată cu ajutorul „magiei” artei fotografice.

 

 

Sursa: Mediafax

30
/12
/14

Anul 2014 poate fi considerat unul aproape anost prin prisma box office-ului nord-american, aflat la cel mai scăzut nivel al său din ultimii şase ani, dar a cărui calitate cinematografică a fost totuşi "salvată" în a doua jumătate a lui de revenirea în forţă a filmelor biografice.

29
/12
/14

O selecție de 14 dintre filmele premiate care au marcat ultimul an va fi proiectată la Cinema Studio din București, între 2 și 8 ianuarie 2015. Spectatorii vor avea ocazia să (re)vadă filme semnate de regizori ca Lars von Trier, Jim Jarmusch, Joel și Ethan Coen, David Cronenberg, Paolo Sorrentino, Michel Hazanavicius sau Corneliu Porumboiu.

26
/12
/14

Scriitori, critici literari şi reprezentanţi ai editurilor româneşti recomandă pasionaţilor de literatură să citească în vacanţa de Crăciun titluri ale unor scriitori laureaţi ai premiului Nobel, volume de poezii, dar şi cărţi pentru copii, acestea fiind doar o parte dintre "ofertele" de sărbători.

23
/12
/14

Captivi (Polirom, ed. a II-a, 2011), de Norman Manea, „un roman uimitor despre România postbelică, despre limbă, identitate şi pierdere”, a fost publicat în această lună de prestigioasa editură americană New Directions.

23
/12
/14

Teatrul Naţional Radiofonic prezintă, în premieră, astăzi, 23 decembrie, de la ora 23.05, la Radio Romania Actualităţi, spectacolul radiofonic: Marea iubire a lui Sebastian scenariu radiofonic de Diana Mihailopol inspirat din volumul de memorii Artistul şi oglinda al actriţei Leny Caler. Figură unică şi seducătoare în peisajul teatral interbelic, actriţa Leny Caler scrie acest jurnal în exil.