Doi oameni: un bărbat şi o femeie. Un butoi, nişte soldaţi cărora li se dau onorul pentru că pleacă la război şi o mică poveste umană tumultoasă. Este vorba despre spectacolul „Doi într-un butoi” după o idee de Françoise Thomas, regizat de unul dintre dintre cei mai talentaţi regizori ai generaţiei tinere, Florin Liţă.
Un articol de Georgiana Ene|15 iunie 2022
Doi oameni: un bărbat și o femeie. Un butoi, niște soldați cărora li se dau onorul pentru că pleacă la război și o mică poveste umană tumultoasă. Este vorba despre spectacolul „Doi într-un butoi” după o idee de Françoise Thomas, regizat de unul dintre dintre cei mai talentați regizori ai generației tinere, Florin Liță.
Într-un loc de nicăieri există doi oameni: Emma (Florina Gleznea) și Auguste (George Rotaru) care își pun întrebări și așteaptă răspunsuri seară de seară, atunci când se întâlnesc într-un butoi.
Regizorul Florin Liță invită spectatorul într-o poveste din sfera absurdului, în care se petrec lucruri ciudate: știm, de exemplu că undeva, într-un sat părăsit, poate la periferia unui oraș, Emma se întâlnește în fiecare seară cu Auguste, într-un butoi. În realizarea metaforei singurătății, regizorul apelează la șarmul celor doi protagoniști și crează mediul propice unui joc absurd: în singurătate, de cele mai multe ori omul ajunge nebun, pentru că nu se are decât pe el. Emma se află și ea în această condiție de autoizolare în propriul coșmar retrăit parcă la infinit, de când soțul ei a plecat pe front. Ea trece de la rugăciuni false la bravadă, promisiuni și amenințări la adresa acestui bărbat, pe care nu știe dacă îl iubește sau îl urăște.
Într-un decor extrem de simplu, într-o casă de poveste – Casa scriitoarei Silvia Kerim, în care sufrageria a fost transformată în spațiu de joc și au fost utilizate la maximum toate căile de acces, Emma și Auguste își trăiesc viața în fiecare zi altfel, cu reușite și eșecuri, schimbă mereu raportul de putere amenințându-se reciporc cu un pistol, se iubesc și se joacă pentru a nu fi singuri într-un loc părăsit.
Pe Florina Gleznea, cunoscută publicului pentru meticulozitatea și profesionalismul în care își construiește rolurile, o vedem în această partitură consecventă în ludic, deopotrivă puternică și copilăroasă, un adevărat magnet pentru spectatori, carismatică, cu vocea care îi oscilează lejer între un ton ferm și unul glumeț și transformă o temă deloc confortabilă – aceea a signurătății și a morții până la urmă, într-un comic inofensiv.
Jocul ei este potențat și susținut la înălțime de George Rotaru, cumva dezamăgit de revelația că numai o nenorocire – moartea soțului pe front – l-ar putea apropia cu-adevărat de Emma, face un rol frumos supus în momentele de candoare și resemnare.
Cei doi se joacă pentru că vor să uite și vor să evadeze din realitatea de care Emma se dezice, într-un viitor incert, în care propriile lor trecuturi nu sunt prea clare. Jocul este condimentat cu prosecco și creează emoții despre personaje, emoții care sunt urmate de divertisment pentru a fi credibile și în care din cele două sigurătăți iese la iveală tandrețea.
Spectacolul este producție a Asociației culturale HEARTH, o organizație non-guvernamentală înființată în anul 2017, care și-a asumat ca misiune sprijinirea tinerilor artiști în procesul lor creativ, prin intermediul activităților de mentorat și prin crearea unui spațiu fizic, în care aceștia să beneficieze de sprijinul unei comunități de oameni like minded și de resursele minimale necesare pentru a-și pune în practică proiectele creative. Astfel, a fost activat un spațiu cultural multidisciplinar „Parfumeria”, care poartă numele acestei case din 1847, care a aparținut scriitoarei și jurnalistei Silvia Kerim și cineastului Mircea Veroiu, din strada Parfumului nr. 19, unde au fost inițiate diverse programe culturale și s-a dezvoltat o comunitate de artiști și spectatori interesați de aceste experimente creative. In felul acesta, Asociația HEARTH devine un liant între artiști și societate.
