„Radu Beligan – Gânduri în oglindă” vernisaj Oana Maria Cajal la Teatrul de Comedie
https://www.ziarulmetropolis.ro/radu-beligan-ganduri-in-oglinda-vernisaj-oana-maria-cajal-la-teatrul-de-comedie/

Teatrul de Comedie sărbătoreşte joi 13 decembrie, de la ora 19.00, în foaierul Sălii Radu Beligan, 100 de ani de la naşterea primului director al instituţiei, marele om de cultură român RADU BELIGAN, prilej cu care va fi vernisată expoziţia New Media Art „Radu Beligan – Gânduri în oglindă”, semnată de Oana Maria Cajal.

Un articol de Petre Ivan|6 decembrie 2018

Radu Beligan va fi aproape de cei prezenți prin amintirile povestite de Sanda Vișan, Irina Margareta Nistor, Oana Maria Cajal și Anamaria Beligan.

Pentru Teatrul de Comedie, Radu Beligan este cel mai important reper de profesionalism în arta teatrului. A fost nu doar actorul care a uimit prin longevitate, ci unul dintre acei rari artiști care au știut să aducă pe scenele teatrelor, cu sensibilitate, migală și dăruire de sine, un model uman demn de urmat.

Ca prim director al Teatrului de Comedie, începând din 1961, Radu Beligan a creat cea mai bună trupă de teatru de la acel moment din țară și, în această formulă, a cucerit lumea. Mărturie rămân zecile de premii câștigate la marile festivaluri europene cu spectacolele Celebrul 702, Rinocerii, Troilus și Cresida, Umbra.

„Linii ferate, flori de soc din Galbeni, un înger-histrion care-și ia zborul dintr-o veche cristelniță (din Galbeni și ea), tatăl pierdut în nostalgii cehoviene despre Hamlet-ul ce nu avea să fie, mama, enigmatica grecoiacă, rătăcită într-un târg moldav, taman din (cum îi plăcea lui să spună) „patria absolută a teatrului”, rinoceri cu sensuri multiple, clovnul învins de un Tuzenbach care-și hipnotizează publicul din eternitatea oglinzii-gând, privirea sceptică a băiatului care s-a născut lângă șinele de tren cu încurcatele lor semne de întrebare, privirea-bisturiu a nonagenarului care a cuprins întregul spectacol al lumii, în toată grandoarea lui shakespeareană și-n perfecta lui absurditate ionesciană, monoclul secret dintre ele, cel ascuns în sertarul de la noptiera pe care-și ținea cele trei perechi de ochelari, și teatrul, teatrul, teatrul, copilul lui cel mai iubit, teatrul comediei-umane care-ți înfige în suflet toate întrebările culese de pe șinele de tren ale lumii și cu care niște tineri sub patruzeci de ani au cucerit orașul, țara, continentul, plus inima acelui zeu tutelar și subversiv, demiurg peste rinoceri, și clovni, și ucigași fără simbrie.

Fiecare afiș al Oanei Cajal este un drum spre EL, cel din spatele oglinzii, o ascunsă inițiere. Din fiecare răzbate violent și exploziv bucuria și durerea reîntîlnirii cu EL, dar în același timp, și în mod paradoxal, fiecare este o invitație la o prelungită și tăcută meditație. Cu alte cuvinte: fiecare afiș al Oanei Cajal este un obiect de artă, cu un cifru anume, ermetic și totuși accesibil, izvorât din cunoașterea profundă pe care numai iubirea o face posibilă.” – Anamaria Beligan

Oana Maria Cajal este dramaturg, scenarist, artist vizual și poet. S-a născut în București și a emigrat în Statele Unite în 1980. A obținut un masterat în dramaturgie de la University of California, San Diego. A scris numeroase piese care au avut reprezentații în orașe de pe întregul teritoriu al Americii (New York, La Jolla Ca, Providence RI, Hartford CT, Madison WI, Chicago etc.)

Iată câteva dintre acestea: East European Tetralogy, Berlin/Berlin, Exchange at Cafe Mimosa, The Enduring Legend of Marinka Pinka and Tommy Atomic, The Almond Seller, Love in the Shadow of the Umbrella Bamboo, The Inconvenience of Being Alive, Waiting for Godot to Leave.

Ultimul pact, piesă scrisă pentru Radu Beligan, a fost votată de UNITER „Cea mai bună piesă a anului 2011”. Premiul a fost sponsorizat de Casa Regală a României.
Oana este alumna a New Dramatists din New York, a primit bursele Fulbright și NEA (National Endowment for the Arts), este membră a Dramatists Guild of America Inc., Playwrights Guild of Canada, Playwrights Workshop Montréal, UNITER, UCIN, U.S.R, U.A.P.

Lucrări publicate: Ten Plays and a Screenplay, Solenodon, The Last Pact, Posters for Unwritten Plays, Just Imagine.
Scenariul ei pentru filmul de lungmetraj Poarta Albă a fost nominalizat la secțiunea „Cel mai bun scenariu” la Premiile Gopo 2015.

Oana a revenit la arta grafică în 2007, cu volumul de picto-poeme Solenodon.

Expoziții personale: SOLENODON, Grafică − 2007, Cinéma du Parc, Montréal; POSTERS FOR UNWRITTEN PLAYS, Pictură – Centaur Theatre, Montréal 2011; COHEN UPSTAIRS, Grafică – Centaur Theatre, Montréal 2013; WORKING WITH FENNARIO, STOP ALL WARS! Grafică − Centaur Theatre, Montréal 2014; POSTERS FOR UNWRITTEN PLAYS, Picto-Impulses − La MaMa Theatre, New York 2015; JUST IMAGINE, Picturi și Picto-Impulsuri – Galeria Senso, București 2015; SHAKESPEARE AD INFINITUM, International Shakespeare Festival, Craiova 2016; Galeria Senso 2016 – Festivalul Național de Teatru, Teatrul Național, București 2016; UN VIS TURNAT ÎN BRONZ/A DREAM CAST IN BRONZE – Muzeul de Artă Constanța, Institutul Cultural Român 2018

Eveniment organizat de Primăria Municipiului București prin Teatrul de Comedie

Foto: Radu Beligan – Gânduri în oglindă – facebook

02
/11
/21

Joi, 4 noiembrie, are loc la MNȚRplusC, în cadrul Muzeului Național al Țăranului Român (Str. Monetăriei nr. 3), deschiderea expoziției „Nu vorbim despre sclavie modernă”, cea de-a doua din seria „Politici ale non-acțiunii”, semnată de artista Nona Șerbănescu în colaborare cu curatorul Eugen Rădescu.

26
/10
/21

Școala de Valori a dat startul înscrierilor pentru cea de-a șaptea ediție a Burselor stART și pune la bătaie 30 de burse, cu o valoare individuală de 6.000 de lei. Acestea pot fi accesate de elevii care sunt la liceu, talentați la pictură, desen, muzică și artele viitorului (v-logging, blogging, scriere creativă, fotografie), care se pot înscrie pe baza unui portofoliu.

26
/10
/21

De astăzi, platforma www.muzeulabandonului.ro este activă. Se deschide, astfel, aleea către Muzeul Abandonului. Muzeu-forum digital și participativ. În această etapă a proiectului veți putea explora exteriorul clădirii muzeului și câteva dintre facilitățile proiectului. Interiorul și expozițiile muzeului vor fi disponibile în curând, alături de zeci de povești despre abandon, speranță, contorsionări și reveniri spectaculoase ale sufletului.

16
/10
/21

Răzbunare, dragoste și disperare, toate topite într-o singură flacără mistuitoare. Arii celebre, coruri tulburătoare, conflicte dramatice de neuitat, toate vă așteaptă în premiera spectacolului Norma de Bellini ce le va aduce pe scena Operei Naţionale Bucureşti între 21 şi 24 octombrie pe celebrele Elena Moşuc – Norma şi Ruxandra Donose – Adalgisa, alături de care va evolua tenorul Daniel Magdal – Pollione.

13
/10
/21

În luna octombrie, galeria neconvențională Celula de artă propune două exerciții de introspecție, la fel de necesare dar fiecare propunându-și scopuri și rezultate diferite. Artistul plastic contemporan Beaver expune lucrarea “exe cute”, o juxtapunere a grotescului cu gingășia până pe 14 octombrie iar între 15 – 30 octombrie în galerie se va putea vedea instalația imersivă “Cenușa memorie” a Ancăi Coller, ce încapsulează emoțiile artistei în urma unui incendiu care i-a distrus atelierul..

11
/10
/21

Despre școlile din mediul rural, mai ales cele din mici sate care par uitate de lume și autorități, se știe că se confruntă cu mari probleme, începând de la cele legate de infrastructură, până la absența tehnologiei necesare procesului de educație. Însă aceasta nu mai este și situația Școlii Gimnaziale nr. 2 din satul Progresu, comuna Sohatu, județul Călărași. După ce ani de zile profesorii și elevii „s-au descurcat”, după cum ei înșiși spun, cu condițiile grele în care au învățat – toalete în curte, frig în clase, acoperișul deteriorat prin care se strecura ploaia – școala este acum complet renovată și, mai mult, folosește o platformă de management educațional de ultimă oră. Totul a fost posibil prin implicarea directorului școlii, Daniela Niculescu, care „și-a strigat” nevoile pe platforma HartaEdu lansată de Narada.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.