Restul e traforaj. Sau România – Insulele Feroe, în preliminariile Euro 2016
https://www.ziarulmetropolis.ro/restul-e-traforaj-sau-romania-insulele-feroe-in-preliminariile-euro-2016/

Obişnuit să sufle în tot felul de iaurturi fotbalistice, ultima dovadă episodul dinaintea meciului cu Irlanda de Nord relatat în acest colţ onorabil de internet, generalul Iordănescu nu putea rata ocazia să iasă la rampă şi cu ocazia vizitei la Ploieşti a formaţiei din Feroe. Cum creşterea oilor este o îndeletnicire de bază în insulele care încă depind parţial de Regatul Danemarcei, atunci este evident că vorbim de un iaurt de bună calitate. / România – Insulele Feroe se joacă duminică, 29 martie, de la ora 19:00, pe stadionul Ilie Oană, din Ploieşti

Un articol de Dan Nicolaie (Dedes)|28 martie 2015

Uzată de amatorii de clișee, placa inexistenței echipelor mici în fotbalul actual a fost pusă pe tapet și de, cândva foarte nervosul, Jean Vlădoiu. E clar că timpul netezește asperitățile și nici războinicii gazonului nu mai sunt ce au fost. Costumul încorsetează curajul manifestat cândva în tricoul de joc.

Nu zice nimeni să îți tratezi cu dispreț adversarul, dar nici să cazi în panta cealaltă și să stai veșnic cocoșat cu basca în mână. Desigur se vor repezi câțiva să pună pe masă argumentul victoriei feroeze din Grecia. Acolo lucrurile au avut altă socoteală, pentru mulți jucători greci înfrângerea fiind o adevărată victorie, cu această ocazie au scăpat de antrenorul Claudio Ranieri.

Trebuie spus însă că Feroe este adversarul capcană! Cu insularii nu ai nimic de câștigat niciodată. Dacă îi învingi, toată lumea spune că era normal să faci asta, fără să-ți găsească un merit cât de mic. Dacă faci egal sau pierzi, la revedere, nu te mai spală nici toată apa Atlanticului care mătură țărmurile feroeze. Dar una e una și alta e alta. Accidente se întâmplă înfiorător de frecvent pe șoselele lumii, dar nimeni nu se urcă la volan cu gândul că pleacă pe ultimul drum.meci-romania-insulele-feroe_34477800

Revenind la fotbal, întrebați primul microbist care vă sare în față dacă vă poate spune ceva despre această echipă! Dincolo de portarul cu cipilică albă, cu greu mai poți afla ceva. Asta nu înseamnă că picăm în plasa glumeților de profesie, care cum zici fotbal și pui alături San Marino, Malta sau Feroe încep cu poantele răsuflate cu  bucătari, chelneri, studenți și zidari.

Să ai o meserie este un lucru foarte bun, să faci sport în timpul liber e minunat, așa că nu e nimic în neregulă cu acești băieți care au tăria să piardă meciuri pe bandă rulantă și reușesc de fiecare dată să se ridice de jos și să o ia de la capăt. Tocmai de aceea trebuie să îi apreciem din start exact la valoarea pe care o au, să-i tratăm cu amabilitate și să-i…batem bine.

În rest prea mult traforaj executat în limbi de lemn.

Foto: Restul e traforaj, România – Insulele Feroe – wikipedia, facebook

31
/10
/18

O fi ea ultima zi de octombrie în calendar (adică ziua în care s-au născut Alehin - șahistul, Helmut Newton – fotograful, Barbara Bel Geddes – Miss Ellie din Dallas, Bud Spencer – Piedone din film, nu cel de la primărie și, bineînțeles, Marco van Basten - fotbalistul olandez și ziua în care au murit Egon Schiele – pictorul și Federico Fellini – cineastul), dar afară e o vreme atât de frumoasă de-ți vine s-o inviți la un dans, nu alta!

15
/10
/18

Pe Vic Chesnutt* l-am văzut prima oară atunci când cei de la “Cowboy Junkies” l-au invitat să cânte cu ei pe “Trinity Revisited”. Cu pălăriuța aia ciudată, figura lui îmi amintea de Tolouse Lautrec și de Michel Petrucciani. Poate și de Peter Sellers, atunci când îl parodia pe Lautrec, în Pantera Roz.

05
/10
/18

Am văzut și eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuți înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău... nu că-i bun, că nici prea bun nu e... necesar nici atât... dar să mergeți să-l vedeți că ceva-ceva tot oți alege din el.

01
/10
/18

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturași din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră și fată, cel mult niște lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuție.

25
/09
/18

Obosit, neras, încercănat, bărbatul de aproximativ 30 de ani intenși vorbește la telefon. Are căștile în urechi, dar cine știe cum a reușit să aranjeze lucrurile astfel încât tot ce vorbește partenerul lui de flecăreală să se audă și la difuzorul telefonului, ca să fie auditoriul la curent cu întreaga convorbire. Căștile îi blochează bine canalele auditive, așa că vorbește foarte tare.

16
/09
/18

Se ştie că urăsc vânătoarea. Un fost coleg de şcoală, vânător pasionat, mi-a relatat azi o scenă care mi-a făcut rău: "Eram mai tânăr, îmi luasem puşcă şi uceniceam pe lângă nea X, care organiza vânători de capre în pădurea Udeanca. Veneau mahări din CC şi chefuiau câte o săptămână. Eu făceam pe gonaciul cu câţiva inşi.

13
/09
/18

Un autobuz aglomerat. Piţiponci şi piţipoance stau pe Facebook. Zdrahoni - venind de la muncă, mirosind a transpiraţie. Un candidat la un seminar teologic (un pulifrici citind despre semiologia Crucii) subliniază cu aplomb într-o cărticică. În maşină urcă o ţigancă în braţe cu un copil de maximum 7 luni.

12
/09
/18

Dar să vedem ce cumpărături a mai făcut între timp scriitorul şi scenaristul Florin Lăzărescu, care, luna trecută, după cum aflam de pe pagina dumnealui de facebook, asista neputiincios la moartea propriului caucic. (www.ziarulmetropolis.ro/moartea-cauciucului-domnului-lazarescu/)

03
/09
/18

Veşnicia s-a născut la Poșta Română. Dacă ai de ridicat ceva, orice, și ai în față 2 persoane, poți spune că e o coadă îngrozitoare, durează cel puțin 30-40 de minute să ajungi în fața funcționarului. Când sunt mai mult de 10 persoane îți poți scrie liniștit testamentul.

15
/08
/18

Vineri, exact când țara mea arăta cât este de bolnavă, o parte din corpul meu derutant (cea interioară) a decis să mă lase baltă. Organele de bun simț au făcut asta în cadru organizat, în spital (Witting), unde mă aflam de două zile.

08
/08
/18

Unele străzi mor, dacă oamenii care le-au iubit nu mai păşesc pe acolo. Ieri am văzut din maşină bulevardul pe care se află APACA, aproape de Piaţa Leul. Dincolo de clădirea pomenită mai sus se afla UMEB, unde lucra tatăl meu.

08
/08
/18

Zilele trecute, scriitorul și scenaristul Florin Lăzărescu a trecut pe la o vulcanizare, de mai multe ori - cum veți putea citi în povestirea ce urmează -, fapt ce a dat naștere unei "relatări", o povestire (cinematografică) deprimantă & plină de humor, așa cum este și țara în care continuăm să conviețuim...

25
/07
/18

Apărută în 1951, revista franceză „Cahiers du cinéma” este și în prezent cea mai celebră publicație dedicată filmului din lume. Chiar dacă pare să-şi mai fi pierdut din influența de altădată, rămâne o minunată revistă-reper, care merită mereu (re)descoperită.

26
/06
/18

Grăbesc pasul ca să nu întârzii foarte mult. Când ajung însă în holul Institutului Cultural Român, evenimentul pare departe de a începe: lumea încă își face fotografii cu Margareta Pâslaru, care atrage toată atenția, și cu sărbătoritul zilei, regizorul Ioan Cărmăzan, „personaj al culturii române”, cum avea să îl numească cineva.