Scrisoare către Truman Capote
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-truman-capote/

Cartea „Acum ne despărţim (povestiri inedite)”, în traducerea Iuliei Arsintescu, a fost publicată la Editura Art în anul 2016. Volumul reuneşte paisprezece proze scurte redescoperite recent în Arhivele Truman Capote ale Bibliotecii Publice din New York, publicate pentru prima dată în volum la sfârşitul anului 2015, la douăzeci şi nouă de ani de la moartea autorului.

Un articol de Andrei Crăciun|1 februarie 2018

Scumpe domnule Capote, nu v-am mai scris de ani de zile. Am considerat că așa este bine: să existe între noi o tăcere riguroasă și, poate, complice. Vă datoram prea multe emoții și nu eram pregătit să achit.

Traversând viața, nu o dată am auzit obiecții la caracterul dumneavoastră, ba chiar și la proza dumneavoastră. Am auzit că v-ați irosit, că ați fost un monden și o canalie, un scriitor poate mare, dar care n-a dat operă la înălțimea talentului (!). Că n-ați scris cât ar fi trebuit, că ați scris prea mult, că nu ați fost mai angajat politic, că…

Am respins toate aceste odioase acuzații printr-o tăcere încă și mai adâncă. Știu eu ce știu. Niciun alt scriitor nu mi-a adus mai multe lacrimi. Și acum îmi e greu să povestesc în ce stare a sufletului am încheiat Harfa de iarbă. Domnule Capote, pentru mine, fundamental, rămâneți o miraculoasă mașinărie de fabricat lacrimi.

V-am iubit în Mic dejun la Tifanny’s, cum v-am iubit (cu totul altfel) și în In Cold Blood. Dar cel mai mult v-am iubit, nu mă ascund, în proza dumneavoastră scurtă. Aici v-am găsit nu doar redutabil, ci invincibil. Aici ați atins perfecțiunea, câtă perfecțiune poate fi atinsă într-o proză.

Am primit, de aceea, cu mare bucurie vestea că au ieșit la iveală câteva proze dintr-o perioadă foarte tânără a vieții dumneavoastră. În Arhivele Truman Capote ale Bibliotecii Publice din New York sunt texte pe care le-ați scris și la unsprezece ani! Ele nu ne-au fost arătate.

Dar ce am citit acum, din plină adolescență, trădează nu doar talent. Căci toată lumea era conștientă de imensul dumneavoastră talent. Cred că putem, liniștiți, să vorbim despre geniu. Ba mai mult: despre antrenamentul unui geniu. Căci asta se vede limpede citindu-le: se vede cum ați progresat, în urma unui efort constant de folosire textuală a sensibilității dumneavoastră excepționale.

Și ce e minunat la scrisul adolescentului care ați fost este această fascinație pentru cei excluși. Tânărul Truman Capote, la fel ca acela care aveați să deveniți, a fost scriitorul celorlalți. Ba mai mult, cu timpul, prin fantastica dumneavoastră empatie, ați devenit ceilalți.

Sunt aici câteva proze scurte – și, dacă-mi îngăduiți, Domnișoara Belle Rankin deasupra tuturor (chiar așa, mai știți că ați scris Domnișoara Belle Rankin, vă mai amintiți de Domnișoara Belle Rankin?) – care m-au trecut pragul nebuniei bune.

Și cel mai mult, domnule Capote, m-a încântat că încă de la început ați avut grijă ca în fiecare dintre poveștile dumneavoastră să ne spuneți cum arăta cerul.

Iar acum, când vă scriu această scrisoare, cerul tace și el, în înaltul unui albastru curat și rece și egal, deasupra tuturor celor vii și deasupra tuturor celor morți. Mai târziu va ninge.

Domnule Capote, pentru mine, fundamental, rămâneți o miraculoasă mașinărie de fabricat lacrimi.

Foto: Vogue, 1946

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?