Serghei Loznița: „Toate filmele mele sunt de ficțiune din punct de vedere al structurii”
https://www.ziarulmetropolis.ro/serghei-loznita-toate-filmele-mele-sunt-de-fictiune-din-punct-de-vedere-al-structurii/

Pentru regizorul ucrainean Serghei Lozniţa, unul dintre cei mai mari cineaşti ai lumii, documentarele sunt la rândul lor filme de ficţiune din punct de vedere al structurii. Și asta pentru că intervenţia în coloana sonoră şi în montaj este una semnificativă.

Un articol de Ionuţ Mareş|11 August 2019

A fost una dintre ideile principale pe care Serghei Loznița le-a expus într-un masterclass pe care l-a susținut în cadrul celei de-a 16-a ediții a Festivalului de Film Anonimul de la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării, unde a fost invitatul special și unde i s-a dedicat o retrospectivă de șapte filme.

Un masterclass de două ore în care, pentru a-și explica mai bine concepția despre cinema, cunoscutul regizor a folosit fragmente din mai multe filme, inclusiv din cel mai nou documentar de montaj cu imagini de arhivă, „State Funeral”, despre moartea lui Stalin, ce va avea premiera mondială la Festivalul de la Veneția, în afara competiției.

„Indiferent dacă e vorba de ficțiune sau de documentar, exprim ideea principală încă din prima scenă. Nu spun totul, dar las să se înțeleagă despre ce va fi vorba”, a subliniat Loznița. Iar pentru a-și întări ideea, a prezentat începutul din „State Funeral” – o scenă dintr-un film propagandistic de arhivă cu sicriul lui Stalin.

Cadrele cu chipul fără viață al temutului dictator sunt teribil de puternice, așa cum este de altfel întregul cinema al regizorului, pentru care prima scenă dintr-un film este importantă pentru a-i arăta spectatorului „unde suntem și ce se întâmplă”.

„Pentru mine nu contează dacă fac documentar sau ficțiune. Toate filmele mele sunt de ficțiune din punct de vedere al structurii”, a mai punctat Loznița, care se folosește de coloana sonoră, extrem de elaborată inclusiv în documentare, și de montaj pentru a-și dezvolta ideile și pentru a crea sens, care este baza limbajului cinematografic.

„Nu tot ce vedem într-o imagine este realitatea. Prin cinema, adaug sens la o imagine (…) Sarcina mea este să creez sens cu imagini. Încep de la zero, apoi creez sens cu imaginile care vin una dupa alta”, a explicat regizorul.

Pentru el, ultimul cadru sau ultimul episod dintr-o secvență este cel mai important, pentru că acesta creează sensul final. Când a făcut primele documentare, în a doua jumătate a anilor `90, nu se gândea la asta și mergea mai mult pe intuiție. Dar acum, retrospectiv, își dă seama că acest lucru l-a interesat încă de la început.

A mărturisit că și-a dorit dintotdeauna să facă filme de ficțiune, dar că a început cu documentare din nesiguranță și din timiditate. „Am vrut întotdeauna să fac ficțiune, dar atunci, la început, nu era așa ușor. Când studiam, nu știam cum și ce voi face. Nu știam cum să abordez un subiect. Așa că cel mai bine pentru mine a fost să încep cu documentare”.

Primul său film a fost un documentar de studenție, de 30 de minute, „Today We Are Going to Build a House” (1996), pe care l-a realizat împreună cu un coleg, Marat Magambetov. Au pus camera de filmat la fereastra acestuia și au înregistrat activitatea unor muncitori de pe un șantier din vecinătate. La montaj, au creat o senzație de zădărnicie, de dezinteres, inclusiv prin multe gaguri.

„L-am filmat așa pentru că îmi era rușine să ies pe stradă cu camera. Când eram tânăr, îmi era greu și să întreb cât e ceasul pe stradă. Când filmezi, trebuie să fii curajos, să știi unde să pui camera. Am fost crescut ca o persoană delicată. De aceea îmi era teamă să intervin în viețile altora. Atunci când pui aparatul de filmat undeva, e ca un atac. E mai puternic decât atunci când privești pe cineva în ochi”.

Probabil tot ca efect al felului său neintruziv de a fi, al treilea documentar, de asemenea de scurtmetraj (23 de minute), „The Halt” (2000), urmărește diverși oameni dormind într-o gară mică de provincie. Din nou o intervenție puternică asupra coloanei sonore, în special pentru a sugera un contrast între atmosfera intimă din interior și sunetele de tren din afară. Dar și primele idei mai elaborate despre compoziția cadrelor, în tradiția vechiului cinema sovietic din perioada mută – multe diagonale, iar pentru a contrabalansa caracterul static al situației, poziția camerei de filmat este aleasă astfel încât creează întotdeauna o dinamică în cadru.

În ficțiune, îi place să lucreze filme construite din episoade. Iar fiecare episod are propria construcție dramaturgică – o introducere, o confruntare, un punct culminant și un sfârșit.

Spune că lucrează cu storyboard, dar și că, pentru el, filmarea este mai puțin importantă decât pregătirea unui film. „Pregătesc 2-3 luni un film. Cu Oleg Mutu filmez cu o cameră mică unele episoade importante, despre care nu știm cum vor arăta, dacă funcționează sau nu. Dar ideea există de la început”.

Mai consideră că, în prezent, actorii trebuie să fie mai autentici decât până acum, ceea ce poate să însemne inclusiv asumarea unor greșeli. Și asta pentru că paradigma s-a schimbat. Datorită dezvoltării tehnologiei, toată lumea filmează acum și are o experiență cu imaginea. Așa că și actorii trebuie să se adapteze noului context, în care inclusiv oamenii simpli se pot considera sau pot deveni actori ai propriilor „filme”. De aceea spune că el caută să obțină în filmele sale de ficțiune o emoție puternică, pentru a nu lăsa spectatorul pasiv.

În privința documentarelor de montaj realizate cu imagini de arhivă, consideră că este o direcție tot mai prezentă în cinema: „Simt că arhivele revin. Ne vom descoperi trecutul prin arhive. Este o direcție interesantă în care se combină diverse arhive și se creează o nouă arhivă a trecutului”.

Despre „Dunkirk”, celebrul film de război din 2017 al lui Christopher Nolan, spune că este bun, dar că are un mare defect: „În acest film este greșit fundalul. A filmat în Olanda. Totul este curat. Dacă vă amintiți imagini din război, vă dați seama că este praf peste tot. Erau gunoaie, resturi de la arme, cadavre. În filmul lui, totul este curat. Nu avem un singur protagonist pe care să îl urmărim, așa că trebuie să vedem ceva interesant. Este tipul de poveste în care fețele îți pot reține atenția. Însă toate arată aproape la fel. Arată ca fețele oamenilor de astăzi. Sunt soldați care au un mic-dejun bun. Este un lucru elementar. Detaliile de acest fel sunt importante”.

24
/07
/19

Filmul documentar „Muzica Rănilor de război”, care tratează perioada dinaintea și din timpul Primului Război Mondial și abordează o fațetă mai puțin cunoscută a vieții lui George Enescu, va fi proiectat în cadrul evenimentelor asociate ediției din acest an a Festivalului, în urma unui parteneriat dintre organizatori și Asociaţia pentru Educație și Sănătate Mens Sana, sub egida căreia a fost realizat filmul.

24
/07
/19

CRONICĂ DE CARTE Criticul de film Lucian Maier revine în atenţie cu o carte provocatoare, „Timp şi conştiinţă în cinema”, proaspăt apărută la Editura Eikon. Un titlu ambiţios. Şi o premisă la fel: renunţarea la o analiză exclusiv estetică a cinemaului şi trecerea la o analiză a filmului ca discurs.

23
/07
/19

Producția maghiară „Versuri pocite” (2018), regizată de Gábor Reisz, a câștigat atât trofeul „Răzvan Georgescu” pentru cel mai bun film, cât și premiul publicului în competiția celei de-a șasea ediții a festivalului Ceau, Cinema!, care a avut loc între 18 și 21 iulie la Timișoara și Gottlob. Peste 3.500 de spectatori au luat parte la cele 30 de proiecții și evenimente programate în patru zile de festival.

17
/07
/19

Inspirat dintr-un caz real petrecut într-un sat izolat din Italia anilor ‘80, în urma căruia au fost descoperiți 50 de muncitori exploatați de o familie de aristocrați, cel de-al treilea lungmetraj al lui Alice Rohrwacher, „Lazzaro cel fericit” /„Lazzaro felice”, ajunge pe marile ecrane din România din 26 iulie, distribuit de Independența Film.

16
/07
/19

26, 27, 28 iulie - trei seri de filme scurte cum nu s-au mai văzut! Amuzante până la lacrimi, înnebunitor de frumoase, sensibile și apoi brusc brutale, delicios de deștepte și pe alocuri perfecte, scurtmetrajele de la Marele Picnic de anul acesta vor rămâne cu tine mult, mult după ce s-a terminat proiecția. Le vezi din hamace și de pe pătura de picnic, dar unde te duc ele - asta e cu totul și cu totul altă aventură.

15
/07
/19

CRONICĂ DE FILM Încă un film românesc despre comunism? Va fi, probabil, prima întrebare a spectatorului obișnuit când va afla despre „Arest” (2019). Însă scenaristul și regizorul Andrei Cohn, ajuns la al doilea lungmetraj (după „Acasă la tata”, din 2015), propune o tratare diferită.

15
/07
/19

„Caravana filmului românesc – Capodopere ale cinematografiei naționale” invită spectatorii, cu mic, cu mare, să se bucure de o paletă diversă de filme româneşti de succes. Intrarea este liberă la proiecţiile în aer liber, din Piațeta Centrului Civic. Înscrieţi-vă în agendă fiecare seară din perioada 15-21 iulie, ora 21.00.

15
/07
/19

A şasea ediţie a Festivalului Ceau, Cinema! se deschide joi la Timişoara cu filmul de epocă „Domnişoara Paradis”, în prezenţa cunoscutei actriţe germane de origine română Maria Drăguş. Timp de patru zile, publicul cinefil va putea să aleagă dintre cele 30 de titluri incluse în selecția acestei ediţii, care are ca temă filmul „noir”.

13
/07
/19

Serialul documentar spaniol „El Pionero/Pionierul” despre Jesús Gil, politician de origine spaniolă, mogul al fotbalului și magnat al proprietăților imobiliare – una dintre cele mai fascinante și controversate personalități din ultimele decenii, are premiera pe 14 iulie pe HBO GO.

12
/07
/19

A intrat în cinematografele din țara noastră filmul artistic italian „Notti magiche” (regia Paolo Virzi). Specialiștii - și aici putem lăsa un hohot binefăcător de râs – îl descriu „comedie întunecată”.

12
/07
/19

Vești bune pentru cinefili: vara aceasta, Paramount Channel  aduce filme clasice în fiecare început de săptămână pe terasa  Fabrica Gastropub. În perioada 15 iulie – 2 septembrie,  poți viziona lungmetraje celebre proiectate de Paramount Channel în aer liber, în fiecare luni, începând cu ora 21:00. Intrarea este gratuită.

12
/07
/19

HISTORY® marchează aniversarea istorică de 50 de ani de la primul pas al omului pe Lună, prin lansarea în premieră și exclusivitate, a documentarului „Aselenizarea: Înregistrările pierdute.” Transmis pe 17 iulie, de la ora 21:00, documentarul prezintă călătoria omului pe Lună într-o manieră inedită, bazată pe înregistrările audio și video transmise în exclusivitate, nemaivăzute până acum.

Page 4 of 244« First...23456...102030...Last »