„State Funeral”. La moartea lui Stalin ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/state-funeral-la-moartea-lui-stalin-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM În cel mai recent documentar de montaj cu imagini de arhivă, un gen în care e probabil cel mai bun cineast din lume, Serghei Lozniţa ne arată ritualul sinistru de grandios al înmormântării lui Stalin, în martie 1953.

Un articol de Ionuţ Mareş|20 decembrie 2019

În prologul din „State Funeral” (2019), cel mai nou film de non-ficțiune al său, prezentat în premieră mondială la Veneția și în premieră românească la Astra, Serghei Loznița ni-l dezvăluie pe temutul lider sovietic Iosif Stalin în impunătorul sicriu, neacoperit, înainte de funeraliile sale ample, întinse pe câteva zile.

Sunt imagini de arhivă, realizate foarte probabil atât în scopul documentării pentru viitor a unui astfel de eveniment istoric – înmormântarea conducătorului suprem al lumii sovietice -, cât și cu obiectivul de a servi ca propagandă, într-o epocă în care cinema-ul era deja văzut și ca un foarte util instrument pentru asta.

Un astfel de început-șoc urmărește să capteze atenția și să stabilească tonul contemplativ al filmului, care e o marcă a operei de documentarist a lui Loznița – fără informații de contextualizare, fără vreo voce auctorială din off care să livreze explicații.

Urmează ceva mai mult de două ore în care montajul imaginilor și designul de sunet (e știut că cineastul ucrainean intervine semnificativ în coloana sonoră a documentarelor sale) sugerează un edificiu narativ, cu o structură clasică, a cărui țintă este să reveleze caracterul ritualic al evenimentului și implicit al unui regim extrem de controlat ca cel sovietic. Dar și dimensiunile colosale, înspăimântătoare, ale cultului personalității, dus până dincolo de moarte.

Anunțul decesului și mai apoi al cauzelor acestuia, pe care îl auzim rostit în difuzoare, cu limbajul de lemn al preaslăvirii, face înconjurul Uniuni Sovietice, iar oamenii îl ascultă tăcuți și înmărmuriți – montajul arată că întreaga suflare sovietică împărtășește durerea.

Urmează venirea diverșilor lideri din întreaga lume, filmați încă de la coborârea din avion, apoi uriașa încolonare atât a delegațiilor oficiale (inclusiv cea românească, în frunte cu Dej și Chișinevschi, continuând cu Groza și Sadoveanu și încheind cu un tânăr Ceaușescu în uniformă militară), cât mai ales a simplilor locuitori, pentru a trece pe la sicriul lui Stalin, și, în final, ceremonia propriu-zisă de înmormântare, când totul se oprește în loc (inclusiv săniile trase de cai în mijlocul pădurii).

Nici nu ar fi avut cum să se întâmple altfel, din moment ce oamenii – de la cei de rând și până la oficiali – sunt sub stricta monitorizare a camerei de filmat, care este o armă în mâna sistemului și a cărei forță de intruziune nu ar permite abateri de la solemnitatea copleșitoare. Când camera suprinde în mulțimea încolonată la intrarea în clădirea cu sicriul două fete care zâmbesc, ineditul moment e ca o fisură în gravitatea de monolit a propagandei.

Imaginile sunt când alb-negru, când color, și par să fi fost într-atât de bine conservate sau recondiționate, încât numeroasele chipuri care ajung să se distingă din mulțimile ce se revarsă la funeralii devin memorabile prin expresivitatea lor – par oameni ai zilelor noastre, nu fantome din trecut.

Montajul alternează planurile apropiate, menite a reflecta presupusa durere de pe fețe (multe dintre ele înlăcrimate) și a aduce în atenție detaliile ritualului, cu planurile largi, care redau amploarea intimidantă a valurilor de oameni veniți sau aduși la Kremlin pentru a-l omagia pe fostul lor lider.

Evident, Loznița debarasează imaginile de încărcătura lor propagandistică inițială, deconstruindu-le. Și prin intervențiile în montaj și sunet, le folosește pentru a îndemna la o reflecție asupra caracterului grotesc al ritualului unui cult al personalității dus la paroxism și la care masele sunt obligate să ia parte.

Un spectacol sinistru, terifiant, care ar putea fi privit aproape ca o farsă, dacă nu s-ar cunoaște tragedia adusă de sistemul de teroare și crimă dezvoltat de Stalin. Un film teribil de stimulant.

19
/02
/14

"Killing Time", cel de-al treilea lungmetraj scris şi regizat de Florin Piersic Jr, va fi distribuit de compania Drei-Freunde în cinematografele din Germania începând cu data de 20 februarie, urmând ca acesta să fie lansat şi în Austria şi Elveţia.

18
/02
/14

După un început de an sărac în filme de autor pe marile ecrane, a venit momentul pentru trei astfel de producţii de pe trei continente diferite, premiate la mari festivaluri. O bună alternativă la produsele hollywoodiene mai mult sau mai puţin inspirate.

17
/02
/14

SF-ul „Gravity„, de Alfonso Cuaron, a fost marele câştigător la ediţia de anul acesta a premiilor BAFTA, fiind recompensat cu şase trofee, inclusiv cele pentru cel mai bun film britanic şi cel mai bun regizor. Nominalizat la 11 categorii de premii, „Gravity 3D: Misiune în spaţiu” a mai primit trofeele pentru cele mai bune efecte […]

16
/02
/14

CRONICĂ DE FILM „The Monuments Men“ nu este nici comedie, nici reconstituire istorică, nici film de război, ci doar o producţie convenţională cu (foarte) puţin din fiecare. O nouă ambiţie a lui George Clooney de a-şi transmite – şi ca regizor - viziunea despre America.

15
/02
/14

„Black Coal, Thin Ice”,  filmul cineastului chinez  Yinan Diao, a câştigat premiul Ursul de Aur pentru cel mai bun film la cea de-a 64-a ediţie a Festivalului de la Berlin. Din cele 20 de filme din competiție, trei au fost chinezești, iar două dintre acestea au câștigat premii. „E foarte greu de crezut că acest […]

15
/02
/14

Regizorul Radu Gabrea, al cărui film "Lindenfeld" a fost proiectat în avanpremieră, la Institutul Cultural Român din Berlin, spune că pelicula sa este prima care povesteşte "momente total ascunse din istoria României", precum "deportarea saşilor, nemţilor în Siberia". În rolurile principale: Victor Rebengiuc, Ion Caramitru şi Mircea Diaconu.

15
/02
/14

România se numără printre cele opt ţări europene în care, în 2013, s-a înregistrat o creştere a numărului de spectatori în cinematografe, fiind vândute cu 13,8% mai multe bilete, în condiţiile în care, la nivelul Uniunii Europene, numărul tichetelor de cinema vândute a scăzut cu 4,1%.

14
/02
/14

Idile, trădări în amor, răzbunări sângeroase, personaje bizare și fantezii îndrăznețe – spectatorii le vor regăsi în două dintre programele speciale ale celei de-a 8-a ediții a Festivalului Internațional de Film NexT (3 – 7 aprilie), NexT Is Love și Next Look.

14
/02
/14

Metropolis Film vă invită luni, 17 februarie, de la ora 21.00, în Control, la proiecţia lungmetrajului românesc Ryna, povestea unei adolescente din Sulina care se zbate să-şi găsească identitatea lângă un tata care îi anulează feminitatea.

13
/02
/14

“De ce ar fi mai nefiresc să vezi un penis penetrând un vagin decât o lingură cu budincă intrând într-o gură? Dacă Melancholia e cel mai romantic film al lui Lars von Trier, Nymphomaniac este ca şi cum un pictor şi-ar fi aruncat pe pânză toate ideile care i-au trecut vreodată prin cap”, spune suedezul Stellan Skarsgard, rolul masculin principal din Nymphomaniac.

12
/02
/14

Cosmina Stratan și-a încercat norocul la Actorie după ce a văzut câteva spectacole la Teatrul Metropolis. Pe vremea aceea lucra în televiziune și i-a solicitat un interviu lui Mungiu, care tocmai câștiga un premiu la Cannes. Nu știa că peste doar câțiva ani sub îndrumarea aceluiași regizor va fi recompensată tot la Cannes pentru “cea mai bună interpretare”. Cum a început de fapt povestea de succes a Cosminei aflăm chiar de la aceasta, într-un interviu acordat Ziarului Metropolis.

12
/02
/14

Timp de o lună şi jumătate, între 1 martie și 12 aprilie, Caravana Docuart va prezenta filme precum „aici adică... acolo“, în regia Laurei Căpăţână Juller, şi „Exploratorul“, de Titus Muntean şi Xantus Gabor, în cinci oraşe din ţară.