Tartuffe, impostorul de la Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/tartuffe-impostorul-de-la-metropolis/

„Tartuffe sau Impostorul”, de Molière, s-a jucat prima oară la Palatul Versailles. Piesa a fost interzisă, a scandalizat şi clerul şi pe laicii din secolul al XVII-lea şi continuă încă să îi scandalizeze pe conservatori.

Un articol de Andrei Crăciun|27 ianuarie 2014

Tartuffe sau Impostorul”, de Molière, s-a jucat prima oară la Palatul Versailles. Piesa a fost interzisă, a scandalizat și clerul și pe laicii din secolul al XVII-lea și continuă încă să îi scandalizeze pe conservatori. Dar – cel mai important – a rezistat. Au trecut sute de ani, și piesa se joacă, de obicei, cu casa închisă. Este printre cele mai de succes comedii din istorie. O puteți vedea în perioada aceasta, la Teatrul Metropolis din București, în excelenta direcție de scenă a lui Victor Ioan Frunză.

Îmi admit limitele: sunt depășit, sunt învechit, sunt irecuperabil. Îmi place Jean-Baptiste Poquelin, mai cunoscut sub numele de Molière. Îmi place să merg în săli de teatru, în special seara, să iau loc în primul rând, și să râd, privind de foarte aproape scena, așa cum trebuie râs la o comedie universală și inepuizabilă. „Tartuffe sau Impostorul” este o capodoperă care a traversat cu bine câteva secole și va mai traversa.

La înmormântarea lui Molière, Biserica nu a permis să îi fie oficiat serviciul religios. Era 1673, trecuse aproape un deceniu de la prima reprezentație a piesei, un deceniu în care trimișii Domnului pe pământ nu înțeleseseră, totuși, nimic din teatru.

Odă valetului

Da, Tartuffe e un fals om al Domnului, e un ipocrit, e un nenorocit. Dar Moliere lovește în impostură mult dincolo de acest orizont. O demască, o batjocorește, și, cel mai important, îi dă finalul fericit – o lasă să triumfe, într-un splendid prolog al veacurilor ce aveau să vină.

Tartuffe îl prostește pe Orgon, respectabil cap de familie. Îl copleșește cu o falsă pietate, îl înnebunește și îl deposedează de avere. E o intrigă care a devenit clasică. Dar Moliere este cu mult mai subtil decât epigonii, de aceea nici n-a putut fi încă egalat.

Tartuffe sau Impostorul

Scenă din spectacolul „Tartuffe sau Impostorul”

Iar piesa de la Metropolis este o bucurie, căci actorii, îndeosebi tineri, se bucură ei înșiși jucând-o. I-am remarcat pe Sorin Miron în rolul lui Orgon, pe Nicoleta Hâncu, în rolul lui Elmire, pe Irina Bucescu în rolul lui Marianne, și, desigur, pe Tartuffe însuși, interpretat magistral de George Costin.

Nu mă feresc să scriu nici că Adela Mărculescu, în rolul mamei lui Orgon, arată ca una dintre actrițele acelea uriașe care umplu scena doar prin apariție. N-aș vrea să fiu nedrept cu ceilalți – joacă bine, pe alocuri minunat, dar, minimalist cum mă știți, preferatul meu rămâne, totuși, Mădălin Bradea în rolul valetului lui Tartuffe, mai ales că, neavând mare lucru de făcut, reușește să-și facă puținul ca și cum de el ar fi depins totul.

Costumele și decorul sunt o revelație (apaluzele i se cuvin, aici, Adrianei Grand), iar direcția de scenă trădează în Victor Ioan Frunză un maestru.

Un frate vrea să-i fluiere nevasta unui cetățean

Piesa este și foarte bine adaptată vremurilor noastre – fratele Tartuffe bate toaca așa cum ar face sex normal sau chiar mai rău, replicile, deși nu renunță la poezia inițială, lasă loc și unor constatări triste („Voiai să-mi fuți nevasta!”), au loc preludii cu parfum sado-maso, Elmire se alege cu desuurile sfâșiate și lasă să se întrevadă un sutien foarte promițător, care a smuls ceva suspine imberbilor, dar nu doar lor.

Am plecat acasă, prin zăpadă, cu nasul în pământ, căutând, parcă, ceva demult pierdut. Molière are forța asta – de a-ți trânti sub nas adevărurile incomode. Îl suspectez că, asemenea tuturor marilor artiști, n-avea vocație pentru speranță, deși scria ca și cum ar fi putut vindeca, fiind, deci, și un genial naiv.

Și nu, nu e adevărat că prostituția e cea mai veche meserie din lume. Nu e. Impostura e. Și o duce tot mai bine în secolul nostru atât de greșit. „Tartuffe” este, de aceea, astăzi, un avertisment. Va tot urma.

O distribuție specială, care abundă în actori tineri, dar foarte talentați:

Doamna Pernelle, mama lui Orgon – Adela Mărculescu
Orgon, soţul lui Elmire – Sorin Miron
Elmire, soţia lui Orgon – Nicoleta Hâncu
Damis, fiul lui Orgon – Adrian Nicolae
Marianne, fiica lui Orgon – Irina Bucescu
Valere, iubitul lui Marianne – Lucian Rus
Tartuffe, bigot ipocrit – George Costin
Laurent, valetul lui Tartuffe – Mădălin Bradea
Flipote, fata în casă – Elena Ghimpeţeanu

Foto din Tartuffe – Adriana Grand

27
/09
/23

Duminică s-a încheiat la București a 26-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu printr-un concert susținut de Orchestra Regală Concertgebouw dirijată de Klaus Mäkelä cu o lucrare enesciană în interpretarea uneia dintre cele mai importante orchestre din lume: Uvertura de concert pe teme populare românești

26
/09
/23

Trăim secolul vitezei, vorbim repede, tastăm repede, aproape că am uitat cum se scrie de mână, cui îi mai pasă azi de virgule puse corect, de „i”-uri dublate, de verbe reflexive sau de expresii greşite?

26
/09
/23

Programul de educație cinematografică dedicat copiilor din localitățile fără cinematograf, cu acces limitat la cultură este în această săptămână în județul Mehedinți în școlile din localitățile Livezile și Vânju Mare iar în octombrie va fi în școlile din Hărman, județul Brașov.

26
/09
/23

Cea mai nouă premieră de la Teatrul Act, „Acasă la Zoo”, este un spectacol care poartă guler alb și mocasini, și care, după ce a asimilat toate tacâmurile și manierismele, și lentoarea de intelectual, și tactul folosit ca paravan pentru pudoare și pentru un comportament evitant, pune sub semnul întrebării noblețea civilizației, dusă la rang de dresaj.

26
/09
/23

Cea de-a IX-a ediție a „Premiilor Constantin Chiriac” a avut loc zilele trecute, în Prisăcani, satul natal al lui Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu și președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, cel care a inițiat această competiție prin care elevii primesc recunoașterea calităților lor intelectuale și sufletești, pentru a-i angaja în destinul comunității.

26
/09
/23

Alejandro Durán este născut în Columbia, unde a terminat actoria. Se îndreaptă apoi spre regie, lucrând câteva spectacole în țara natală. Vine la București pentru un master la U.N.A.T.C. A pus în scenă la Teatrul Național din București și se pregătește să monteze la Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc. La Teatrul Metropolis a avut premiera "Sunt un criminal și un tată de familie" de Fabio Rubiano.

25
/09
/23

Ediția a 13-a a Festivalului Bucharest Fringe – Maratonul Teatrului Independent s-a încheiat ieri, 24 septembrie, după 10 zile cu 28 de evenimente indoor și outdoor – spectacole în competiție, spectacole studențești, patru premiere teatrale, film, atelier de teatru, concert – care au ținut în atenția publicului cele mai tinere și fresh creații independente din București și din țară.