Tartuffe – un sfânt păcătos
https://www.ziarulmetropolis.ro/tartuffe-un-sfant-pacatos/

CRONICĂ DE TEATRU Imaginaţi-vă că Molière trăieşte în secolul XXI. Îşi încalţă pantofii, îşi aranjează cravata pentru a vedea „Tartuffe sau Impostorul”. Nimic nu-l pregăteşte însă pentru ce urmează. Sâmbătă, 25 ianuarie, spectacolul se joacă de două ori în aceeaşi zi, la Teatrul Metropolis.

Un articol de Teodora Gheorghe|23 ianuarie 2014

CRONICĂ DE TEATRU Imaginaţi-vă că Molière trăieşte în secolul XXI. Îşi încalţă pantofii, îşi aranjează cravata pentru a vedea spectacolul „Tartuffe sau Impostorul” în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză. Nimic nu-l pregăteşte însă pentru ce urmează. Nici eu n-aş fi putut s-o spun mai bine de-atât, îşi zice în sinea lui, când se lasă cortina.

O masă festivă în atmosfera unui sfârşit de carnaval de la care lipsesc confettile. O rochie elegantă, cizme de cauciuc, mănuşi fără degete şi cuvintele nervoase murmurate de un bărbat care vorbeşte la telefon – în alte cuvinte, o scenă cochetând în aparenţă cu absurdul, un ecou modern al întâlnirii lui Alice cu pălărierul nebun la ora ceaiului. Doar că aici nu e „ţara minunilor”, ci a minciunilor. Astfel îşi fac apariţia personajele uneia dintre cele mai faimoase opere ale marelui scriitor francez.

Caracterul pestriţ al vestimentaţiei decupate din ere diferite denotă o excentricitate bine calculată şi ingenios ţesută de-a lungul intrigilor. Mesajul? Ipocrizia sfidează timpul. Adriana Grand îmbracă personajele în ţinute extravagante, desenând un adevărat curcubeu de slăbiciuni umane. Decorul evocă un eden stilizat, unde Adam şi Eva plănuiesc să inventeze primul păcat. Simbolismul şarpelui este răsturnat însă de prezenţa unui element antagonic: unicornul, ispititorul in disguise. La fel ca şi „Tartuffe”, ne vorbeşte despre urâţenia ascunsă (cu har şi sfinţenie, desigur) sub masca inocenţei.

Efectul-şoc răsare din asocierea dintre inedit şi tradiţional. Replicile sunt rostite în versuri – un element de originalitate rar întrebuinţat în teatrul zilelor noastre, o „specie pe cale de dispariţie” în rândul artificiilor regizorale din lumea teatrului.

Nu vă temeţi însă, Molière-ul lui Victor Ioan Frunză cunoaşte o ameliorare umoristică şi foarte inspirată a versificaţiei clasice. Când şi când, o replică răzleaţă alunecă în spatele rimei şi cochetează cu familiaritatea limbajului colocvial, ancorând personajul în contemporaneitate.

Cuvintele conferă autenticitate şi spulberă bariere; leagă şi dezleagă iţele încurcate de falsul preot, ca mai apoi să zămislească pledoarii flamboiante.

Tartuffe este splendid jucat de George Costin, care dă glas unui personaj încântător de perfid. Tânărul actor dovedeşte un talent cameleonic, redând în profunzime complexitatea protagonistului. Pe figura bigotului manipulator citim cu uşurinţă dorinţa de parvenire; este încrustată pe zâmbetul meschin şi în ochii sclipind de pofte trupeşti.

Tartuffe ştie când să pozeze în preotul umil şi când să-şi intimideze adversarii prin tonul dintr-o dată glacial şi deloc habotnic. Tupeul său atinge apogeul când încearcă să o corupă pe Elmire (Nicoleta Hâncu), neştiind că e pândit de soţul femeii, ascuns chiar sub masa unde se petrece tărăşenia.

Sorin Miron întruchipează savuros un Orgon pedant şi irascibil, care domină peisajul scenic cu prezenţa sa insolită: o coafură à la Mozart în delir marchează hilar tentativa eşuată a stăpânului casei de a se impune în faţa celorlalţi.

Citiţi şi: INTERVIU Victor Ioan Frunză: „E greu să aducem publicul în sală când suntem pe moarte“

Orgon încetează să mai fie capul familiei din momentul în care îi oferă lui Tartuffe încrederea sa oarbă. Ipocrizia şi bigotismul sunt teme punctate, asemeni unui refren, în scenele de background unde se bate toaca.

În loc să reprezinte un instrument sacru, bucata de lemn sugerează triumful lui Tartuffe asupra naivităţii lui Orgon. Ba mai mult de atât, evlavia este luată în răspăr – preotul impostor îşi atârnă zeflemitor o cruce de cureaua de la pantaloni, ca pe o armă de care se foloseşte abil. Când se vede stăpân pe situaţie, Tartuffe, cuprins de o frenezie aproape orgasmică, bate toaca îndrăcit, amuţind astfel orice urmă de credinţă.

Dacă vreţi să vă delectaţi cu o comedie inteligentă „à la française”, atunci „Tartuffe” vă aşteaptă la Teatrul Metropolis.

INFO

Teatrul Metropolis, Bucureşti
(Str. Mihai Eminescu nr. 89, sector 2, Bucureşti)

25 ianuarie, ora 16.00
25 ianuarie, ora 19.00

Tartuffe sau Impostorul, de J.B.P. Moliere

Versiune scenică, direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză

Dramaturgia: Victor Ioan Frunză, Adrian Nicolae
Decorul şi costumele: Adriana Grand

Distribuţia: Doamna Pernelle, mama lui Orgon – Adela Mărculescu
Orgon, soţul lui Elmire – Sorin Miron
Elmire, soţia lui Orgon – Nicoleta Hâncu
Damis, fiul lui Orgon – Adrian Nicolae

Marianne, fiica lui Orgon – Irina Bucescu
Valere, iubitul lui Marianne – Lucian Rus
Tartuffe, bogat ipocrit – George Costin

Laurent, valetul lui Tartuffe – Mădălin Bradea
Flipote, fata în casă – Elena Ghimpeţeanu

Cumpăraţi aici bilete online!

Foto din Tartuffe sau impostorul – Adriana Grand

05
/02
/24

„Din autobiografie îmi extrag eu forța, prin autobiografie simt că pot să-i fac pe oameni să se confrunte cu acele lucruri pe care nu vor să le vadă. Când vine vorba de scrierea autobiografică, oamenii nu mai pot spune: E doar un personaj, asta nu poate fi adevărat”.

05
/02
/24

Vineri, 9 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO va fi dirijată de RADU PAPONIU, director artistic și muzical al ansamblului Southwest Florida Symphony Orchestra, dirijor asociat al Filarmonicii din Naples (Florida – S.U.A.) și director muzical al Orchestrei de Tineret din același oraș american. Din 2017, Radu Paponiu a dirijat Filarmonica din Naples în peste 100 de evenimente diferite de muzică clasică, pop sau în proiecte educaționale.

05
/02
/24

Considerat, de critici, dar și de iubitorii de artă, poate cel mai cunoscut și mai bine cotat artist român contemporan la nivel internațional, Adrian Ghenie revine într-o licitație din România cu o lucrare amplă și expresivă.

05
/02
/24

Prima premieră a anului 2024 la Teatrul EXCELSIOR (singurul teatru din București dedicat adolescenților și tinerilor) este spectacolul PTERODACTILI de Nicky Silver, o producție în regia lui Radu Iacoban și scenografia lui Tudor Prodan.

05
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă marți, 6 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Borges și eu de Jay Parini, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea lui Mihnea Gafița, un road novel care emană o nesfârșită admirație pentru unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori ai secolului XX, un roman ce are la bază întâmplări petrecute în primăvara anului 1971.

04
/02
/24

NOU Un singur personaj, în care coabitează două ființe diferite, chiar opuse. Un singur monolog, lung, rostit de doi actori, într-un spectacol nou intrat în portofoliul Teatrului Metropolis, în urma concursului pentru debutanți, “StarT”

02
/02
/24

Jurnalismul de investigație din Balcani, Europa Centrală, țările Parteneriatului Estic, precum și Cipru și Malta, a întâmpinat numeroase provocări în ultimii ani. În multe țări din regiune, peisajul media este plin de (auto-)cenzură, iar inițiativele independente și critice sunt insuficiente. Jurnaliștii se confruntă deseori cu amenințări, hărțuire și acțiuni legale, ceea ce le restricționează tot mai mult capacitatea de a documenta și raporta problemele acute din societatea actuală.

02
/02
/24

În perioada 5 – 23 februarie 2024, Elite Art Gallery vă invită la expoziția artistului Leo Dolghier Oleg, „Symbiosis”, curatoriată de istoricul de artă, Felicia Acsinte. În cadrul vernisajului, care va avea loc pe data de 8 februarie, începând cu ora 18:00, expoziția va fi îmbogățită cu un element interactiv și dinamic, prezentat de artistul performer, Alexandru Medinschi, completând astfel călătoria vizuală printr-o experiență captivantă.

02
/02
/24

„Apropo de poveste” este despre poveste, poveștile în care credem cu toții și pe care ne place să le ascultăm. Dar povești reale, din socialul imediat. Proiectul propune un laborator de teatru dedicat tinerilor absolvenți, care combină ateliere pe estetici teatrale neconvenționale (măști, teatru-dans, teatru de animație) cu tematici sociale pentru a produce două producții noi de teatru, inovatoare.