Tartuffe – un sfânt păcătos
https://www.ziarulmetropolis.ro/tartuffe-un-sfant-pacatos/

CRONICĂ DE TEATRU Imaginaţi-vă că Molière trăieşte în secolul XXI. Îşi încalţă pantofii, îşi aranjează cravata pentru a vedea „Tartuffe sau Impostorul”. Nimic nu-l pregăteşte însă pentru ce urmează. Sâmbătă, 25 ianuarie, spectacolul se joacă de două ori în aceeaşi zi, la Teatrul Metropolis.

Un articol de Teodora Gheorghe|23 ianuarie 2014

CRONICĂ DE TEATRU Imaginaţi-vă că Molière trăieşte în secolul XXI. Îşi încalţă pantofii, îşi aranjează cravata pentru a vedea spectacolul „Tartuffe sau Impostorul” în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză. Nimic nu-l pregăteşte însă pentru ce urmează. Nici eu n-aş fi putut s-o spun mai bine de-atât, îşi zice în sinea lui, când se lasă cortina.

O masă festivă în atmosfera unui sfârşit de carnaval de la care lipsesc confettile. O rochie elegantă, cizme de cauciuc, mănuşi fără degete şi cuvintele nervoase murmurate de un bărbat care vorbeşte la telefon – în alte cuvinte, o scenă cochetând în aparenţă cu absurdul, un ecou modern al întâlnirii lui Alice cu pălărierul nebun la ora ceaiului. Doar că aici nu e „ţara minunilor”, ci a minciunilor. Astfel îşi fac apariţia personajele uneia dintre cele mai faimoase opere ale marelui scriitor francez.

Caracterul pestriţ al vestimentaţiei decupate din ere diferite denotă o excentricitate bine calculată şi ingenios ţesută de-a lungul intrigilor. Mesajul? Ipocrizia sfidează timpul. Adriana Grand îmbracă personajele în ţinute extravagante, desenând un adevărat curcubeu de slăbiciuni umane. Decorul evocă un eden stilizat, unde Adam şi Eva plănuiesc să inventeze primul păcat. Simbolismul şarpelui este răsturnat însă de prezenţa unui element antagonic: unicornul, ispititorul in disguise. La fel ca şi „Tartuffe”, ne vorbeşte despre urâţenia ascunsă (cu har şi sfinţenie, desigur) sub masca inocenţei.

Efectul-şoc răsare din asocierea dintre inedit şi tradiţional. Replicile sunt rostite în versuri – un element de originalitate rar întrebuinţat în teatrul zilelor noastre, o „specie pe cale de dispariţie” în rândul artificiilor regizorale din lumea teatrului.

Nu vă temeţi însă, Molière-ul lui Victor Ioan Frunză cunoaşte o ameliorare umoristică şi foarte inspirată a versificaţiei clasice. Când şi când, o replică răzleaţă alunecă în spatele rimei şi cochetează cu familiaritatea limbajului colocvial, ancorând personajul în contemporaneitate.

Cuvintele conferă autenticitate şi spulberă bariere; leagă şi dezleagă iţele încurcate de falsul preot, ca mai apoi să zămislească pledoarii flamboiante.

Tartuffe este splendid jucat de George Costin, care dă glas unui personaj încântător de perfid. Tânărul actor dovedeşte un talent cameleonic, redând în profunzime complexitatea protagonistului. Pe figura bigotului manipulator citim cu uşurinţă dorinţa de parvenire; este încrustată pe zâmbetul meschin şi în ochii sclipind de pofte trupeşti.

Tartuffe ştie când să pozeze în preotul umil şi când să-şi intimideze adversarii prin tonul dintr-o dată glacial şi deloc habotnic. Tupeul său atinge apogeul când încearcă să o corupă pe Elmire (Nicoleta Hâncu), neştiind că e pândit de soţul femeii, ascuns chiar sub masa unde se petrece tărăşenia.

Sorin Miron întruchipează savuros un Orgon pedant şi irascibil, care domină peisajul scenic cu prezenţa sa insolită: o coafură à la Mozart în delir marchează hilar tentativa eşuată a stăpânului casei de a se impune în faţa celorlalţi.

Citiţi şi: INTERVIU Victor Ioan Frunză: „E greu să aducem publicul în sală când suntem pe moarte“

Orgon încetează să mai fie capul familiei din momentul în care îi oferă lui Tartuffe încrederea sa oarbă. Ipocrizia şi bigotismul sunt teme punctate, asemeni unui refren, în scenele de background unde se bate toaca.

În loc să reprezinte un instrument sacru, bucata de lemn sugerează triumful lui Tartuffe asupra naivităţii lui Orgon. Ba mai mult de atât, evlavia este luată în răspăr – preotul impostor îşi atârnă zeflemitor o cruce de cureaua de la pantaloni, ca pe o armă de care se foloseşte abil. Când se vede stăpân pe situaţie, Tartuffe, cuprins de o frenezie aproape orgasmică, bate toaca îndrăcit, amuţind astfel orice urmă de credinţă.

Dacă vreţi să vă delectaţi cu o comedie inteligentă „à la française”, atunci „Tartuffe” vă aşteaptă la Teatrul Metropolis.

INFO

Teatrul Metropolis, Bucureşti
(Str. Mihai Eminescu nr. 89, sector 2, Bucureşti)

25 ianuarie, ora 16.00
25 ianuarie, ora 19.00

Tartuffe sau Impostorul, de J.B.P. Moliere

Versiune scenică, direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză

Dramaturgia: Victor Ioan Frunză, Adrian Nicolae
Decorul şi costumele: Adriana Grand

Distribuţia: Doamna Pernelle, mama lui Orgon – Adela Mărculescu
Orgon, soţul lui Elmire – Sorin Miron
Elmire, soţia lui Orgon – Nicoleta Hâncu
Damis, fiul lui Orgon – Adrian Nicolae

Marianne, fiica lui Orgon – Irina Bucescu
Valere, iubitul lui Marianne – Lucian Rus
Tartuffe, bogat ipocrit – George Costin

Laurent, valetul lui Tartuffe – Mădălin Bradea
Flipote, fata în casă – Elena Ghimpeţeanu

Cumpăraţi aici bilete online!

Foto din Tartuffe sau impostorul – Adriana Grand

26
/01
/24

Stagiunea curentă a Teatrului Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian include o montare în premieră mondială a musicalului JACK, ÎNTRE DRAGOSTE ŞI NEBUNIE este inspirat de povestea întunecată şi fascinantă a celebrului criminal în serie şi expune o versiune multi-faţetată a acestei istorii ce a cutremurat Anglia victoriană  şi este încă înconjurată de aburii misterului.

26
/01
/24

Mădălina Pavăl vorbește despre „Gazda“, spectacolul ei sonor de la Teatrelli, care are premiera pe 31 ianuarie și 1 februarie, de la ora 19.00, dar nu ne lasă nelămuriți nici în ceea ce privește cele mai frumoase lucruri care îi traversează viața. Totul, într-un interviu sub formă de alfabet.

26
/01
/24

Teatrul Municipal „Bacovia” lansează apelul de înscrieri pentru ediția a - XXX - a (2024) a evenimentului BACĂU FEST MONODRAME, ce se va desfășura în perioada 9 - 13 mai 2024.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

26
/01
/24

UNATC „I.L. Caragiale” din București prezintă, în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ derulat de Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii „Sorin Botoșeneanu”, o retrospectivă cuprinzând toate cele șapte filme de lungmetraj ale cineastului Nae Caranfil.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.