-->

„The Power of the Dog”. O lume în schimbare
https://www.ziarulmetropolis.ro/the-power-of-the-dog-o-lume-in-schimbare/

CRONICĂ DE FILM Miza celor mai multe filme de epocă, bazate în general pe romane, este de a crea un conflict între moravurile vremii şi secrete intime care, dacă ar fi dezvăluite, ar fi condamnate public.

Un articol de Ionuţ Mareş|10 ianuarie 2022

Deseori, e vorba de pasiuni erotice mistuitoare care trebuie ţinute ascunse, dar care riscă oricând să dea în clocot şi să provoace dezastre. Întrebarea nu e dacă se va întâmpla asta, ci cum se va ajunge acolo.

Nici „The Power of the Dog” (2021), noul film realizat de Jane Campion, premiat la Veneţia pentru regie, nu face excepţie de la regulă.

Interesant însă la acest gen de filme e să vezi în cel fel sunt puse în scenă încordarea şi jocurile de putere dintre personaje şi tensiunea dintre ele şi mediul social şi comunitatea în care trăiesc.

Iar aici, regizoarea neozeelandeză face o treabă demnă de admiraţie (şi regret că nu mi s-a dat şansa să mă bucur de asta pe un ecran de cinema – chiar e un titlu care are de pierdut, fiind aruncat într-un sistem de distribuţie nemilos cu filmele percepute drept „plictisitoare”, gata oricând să fie abandonate printr-un simplu click şi înlocuite cu ceva mai strălucitor).

Un prieten îmi spunea că filmul i s-a părut „fad”.

Recunosc, aşa poate părea (mai ales văzut acasă), dar asta pentru că regia e una discretă şi cere răbdare.

Ok, sună generic, dar de fapt asta înseamnă că ce se sugerează e mai important decât ce ni se arată, că ce e reprimat e mai puternic decât ce se poate exprima.

Sub calmul aparent au loc tulburări.

Iar asta e în strânsă legătură cu subiectul – avem de-a face cu o lume în schimbare, în care forţa fizică, fie ea reală sau doar afişată de nevoie, e depăşită de ştiinţa de carte şi în care sensibilitatea, de orice fel, nu mai e ceva ruşinos.

„The Power of the Dog” ne spune asta fără a-şi încorda muşchii şi fără a adopta un ton apocaliptic, de film sentenţios despre „sfârşitul unei epoci” (deşi este şi despre asta).

E o acumulare permanentă de gesturi şi fapte mărunte, fără ca ele să fie scoase în evidenţă sau, mai exact, fără să pară imediat că ar fi esenţiale  – efectele lor însă se văd mai târziu.

Fiecare din cele patru personaje principale are drama sa, care nu e dezvăluită până la capăt.

Asta şi pentru că Jane Campion evită să alunece prea tare în capcana psihologizării – cea în care orice acţiune trebuie explicată printr-o cauză, ca şi cum simpla observare a unui comportament, cu toate nuanţele sale, nu ar fi suficient de ofertantă.

Deşi pe parcurs cărţile se dau pe faţă, rămâne întotdeauna ceva nespus.

Filmul este disponibil pe Netflix.



18
/10
/23

Trofeele „Contele Dracula” vor fi înmânate anul acesta unora dintre cei mai populari cineaşti din cinematografia italiană contemporană, ambii ajunşi la respectabila vârstă de 85 de ani, Enzo G. Castellari şi Sergio Martino, invitaţi de onoare ai festivalului de la Braşov, ajuns la ediţia a XI-a.

09
/10
/23

Ediţia în română a unei cărţi despre legendarul regizor Martin Scorsese şi un volum în engleză scris de Andrei Gorzo şi Veronica Lazăr despre cinemaul lui Radu Jude sunt două recomandări de lectură pentru această toamnă, pentru cei pasionaţi şi de discursul despre filme, nu doar de vizionarea lor.

09
/10
/23

Les Films de Cannes à Bucarest (20 - 29 octombrie) le-a pregătit bucureștenilor un maraton de cinema de 10 zile cu 43 de lungmetraje, 15 scurtmetraje și mai mult de 65 de proiecții ale unor autoare și autori care au un cuvânt greu de spus în cinematografia momentului.