Toto și surorile lui. Poveste de Ferentari
https://www.ziarulmetropolis.ro/toto-si-surorile-lui-poveste-de-ferentari/

CRONICĂ DE FILM Când resemnarea părea să fie singura cale de a încheia un an cinematografic românesc mediocru, apare – doar la HBO, nu şi în săli – un documentar revigorant şi (cu adevărat) emoţionant, „Toto şi surorile lui”, capabil să dărâme prejudecăţi.

Un articol de Ionuţ Mareş|23 decembrie 2014

Regizat de Alexander Nanau, un tănăr cineast născut în România și cu studii de film în Germania, „Toto și surorile lui” trimite, prin titlu, la „Rocco și frații săi” (1960), epopee clasică ce mai purta încă reminiscențe de neorealism întârziat, ultimele în filmografia lui Luchino Visconti.

Alexander Nanau îi urmărește 14 luni pe Totonel (10 ani) și pe sora sa ceva mai mare, Andreea (14 ani), doi copii de romi din cartierul bucureștean Ferentari rămași în presupusa grijă a unei surori ce se apropie de majorat, Ana (17 ani), în timp ce mama lor așteaptă să fie eliberată din închisoare.

Sunt filmați la școala specială unde învață noțiuni de bază de citit, scris și calculat, la cursurile de dans și – înainte de a ajunge la un centru special – în locuința dintr-un bloc mizer (fără apă și gaze) unde în fiecare seară vin băieți mai mari care, sub privirile lui Toto și ale Andreei și cu participarea Anei, își injectează droguri.

Sunt unele dintre cele mai crude și puternice scene dintr-un film care nu forțează nota senzaționalului, spre deosebire de abordarea în cheie mizerabilistă din documentarele, românești sau străine, despre copiii străzii din primul deceniu postcomunist.

Camera îi urmărește aproape tot timpul pe Toto și pe sora sa, până într-atât încât empatia pare calea inevitabilă de a relaționa, ca spectator, cu ei. Nici nu e foarte greu, pentru că cele două „personaje”, care pendulează între o copilărie ratată și o maturizare forțată, transmit o energie plină de subînțelesuri și semne ale unor destine aflate într-un moment critic – la hotarul dintre viața care aspiră la banala normalitate și distrugerea la care pare a-i condamna mediul ostil.

Iar acolo unde aparatul de filmat al cineastului nu ajunge sau nu poate fi prezent, îi rămâne Andreei sarcina de a filma cu o cameră obișnuită de mână. Chiar dacă neîngrijite vizual, momentele astfel înregistrate surprind gesturi de afecțiune între Toto și sora sa, altfel inaccesibile unei priviri străine, dar și o confruntare, extrem de tensionată, între Andreea și sora sa mai mare căzută pradă drogurilor și mizeriei.

Nanau pătrunde într-o lume pe care preferăm s-o ignorăm, între o postare pe Facebook și o alergătură între job și barul din centru. Iar insistența cineastului de a se apropia de personajele sale până când camera devine invizibilă și se substituie privirii noastre, livrând o realitate nefardată și perturbatoare, la doi pași de noi, face din „Toto și surorile lui” un documentar, indirect, și angajat social.

Un film care, deși e interesat în primul rând de latura emoțional-umană și de universalitatea poveștii, nu ignoră nici „sistemul”, susținut de oameni dedicați și implicați, prin care Totonel și Andreea ajung să primească sprijin. Stilul observațional al lui Nanau și interesul – încă nu foarte dezvoltat – de a urmări mecanismele unei societăți periferice îl apropie de tradiția onorantă a marelui realizator de documentare Frederick Wiseman.

Nanau nu caută cauze, vinovați sau răspunsuri. Nu-și judecă personajele. Încearcă și își îndeamnă la rândul său spectatorii să observe și, eventual, să înțeleagă. El ia o lume dată, neglijată, pe care ne-o aduce în fața ochilor, o scoate din anonimat și îi conferă, prin montaj, înțelesuri profunde gata a fi descoperite.

Produs de HBO Europe și Strada Film, „Toto și surorile lui” este difuzat de HBO.

INFO

Toto și surorile lui (România, 2014)

Regia: Alexander Nanau

Rating: ●●●●○

09
/02
/24

Cu încasări de 952 de milioane de dolari la box-office-ul mondial, onorat cu cele mai mari premii ale industriei din acest an, dominând cu câte 13 nominalizări la Oscar® și la Premiile Academiei Britanice de Film și Televiziune (BAFTA), blockbusterul Oppenheimer în care joacă Cillian Murphy, nominalizat la Oscar pentru rolul lui J. Robert Oppenheimer și Emily Blunt în rolul soției sale, biologul și botanistul Katherine „Kitty” Oppenheimer, va fi disponibil pentru vizionare în exclusivitate pe SkyShowtime din 21 martie.

09
/02
/24

Seria CultClassics aduce în atenția publicului filme semnificative sau realizatori de film importanți din istoria cinematografiei. “Am vrut să creăm un program independent, care să ne conducă într-o călătorie prin lumea filmului, să explorăm împreună diferite curente cinematografice, stiluri regizorale, culturi și spații geografice” Anca Caramelea, curator ARTA.

31
/01
/24

În februarie, pe HBO Max ai conținut nou de urmărit în fiecare zi a lunii! Cu 29 de titluri noi, este la alegerea ta dacă vrei să urmărești cele mai noi filme, seriale, documentare, animații de pe HBO Max sau, de ce nu, să te pui la curent cu altele dintre sutele de titluri care sunt deja pe platformă.

30
/01
/24

În luna februarie, „Noaptea Albă a Filmului Românesc” este dedicată unui apreciat cineast, reprezentant al Noului Val în cinematografie: Cătălin Mitulescu regizor, scenarist şi producător. TVR Cultural, TVR Internațional și TVR Moldova invită telespectatorii în noaptea de sâmbătă, 3 spre 4 februarie, la un maraton cinematografic alături cele mai reprezentative şi premiate creaţii semnate de Cătălin Mitulescu.

29
/01
/24

Vika este un DJ carismatic în vârstă de 84 de ani și o adevărată vedetă a a scenei clubbingului din Varșovia. Confruntându-se cu trecerea timpului, Vika este de părere că vârsta este doar un număr și îi inspiră pe cei din jurul ei să își trăiască viața la maxim. Documentarul „Vika!” Este disponibil pe HBO Max.

29
/01
/24

Într-o lume și o industrie care se schimbă extrem de rapid, un renumit cineast italian, autor de modă veche, caută sens în filmele pe care le face, în dragoste, precum și în politică. Din 2 februarie, Un viitor luminos/ Il sol dell’avvenire, noul film al lui Nanni Moretti, o comedie care critică modul de a face filme al platformelor de streaming și apără viitorul cinematografului, are premiera în cinema, distribuit de Independența Film.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.