Urmele lui Picasso la Madrid
https://www.ziarulmetropolis.ro/urmele-lui-picasso-la-madrid/

TURISM CULTURAL Câteva note despre viaţa culturală în cea mai mare metropolă europeană a vorbitorilor de limbă spaniolă.

Un articol de Andrei Crăciun|29 ianuarie 2018

Trăiesc, de la începutul anului 2018, la Madrid, într-o rezidență – la Residencia de Estudiantes, parte a unui proiect literar paneuropean abreviat CELA. Aici, la Residencia, au locuit înaintea mea Lorca, Ortega y Gasset, Buñuel și atâția alți artiști.

Ziua merg la cursuri, la Escuela de Escritores. Sunt la începutul timid al unei cariere internaționale în literatură. Particip la serate literare, citesc poezii care sunt traduse pe mari ecrane în limba spaniolă. Nu sunt neapărat rău primit.

Dar această scurtă introducere, deși așa pare, nu e pentru a vorbi despre mine, fiindcă nu are nicio importanță ce fac eu, ci pentru a sublinia o diferență fundamentală: între a trăi într-un oraș și a fi trecător, câteva zile, prin acel oraș.

Iau metroul de la primele ore de la stația Gregorio Marañon până la Alonso Martinez, pe linia 10 (albastră). Colegii mei sunt din toată America Latină și nu numai.

Leg prieteșug cu un portughez care a fost profesor în Los Angeles, după ce înainte a trăit prin Angola. A fost însurat cu o braziliancă și au împreună patru copii. Dincolo de România, lumea e – uite – tot mai mare. Madridul e un bun punct de observație. E, în definitiv, o metropolă a vorbitorilor de limbă spaniolă. Încerc să mă fac nevăzut pe străzile secundare ale orașului.

Practic, firește, fără niciun pic de jenă și turismul cultural obișnuit. Merg oriunde ar merge turiștii: la Prado, unde mă uluiesc de piticii lui Velázquez, mă retrag apoi, întru odihnă, pe băncile din Retiro, casc gura prin Plaza Mayor, câtă vreme alți cetățeni români stau statui sau colindă cu capra cetățenii, mă pozez cu ursul din Puerta del Sol și-mi dau palme peste obraji la vederea clădirilor de pe Gran Via.

Nu sunt pentru prima dată în metropolă. Am mai fost în 2006, am prins tontogolul lui Bănel pe Santiago Bernabeu. Ba chiar am întâmpinat anul 2015 (n-a fost cel mai rău an) în brațele marelui oraș.

Acum, spuneam, e altceva. Pentru că, de aproape, începi să vezi imperfecțiunile. Îi auzi pe poeții spanioli plângându-se de premiile literare din țară (o, dacă ar ști cum trăiesc omologii lor de pe malurile Dâmboviței…), citești prin suplimentele literare ale gazetelor (da, au și așa ceva – și suplimente, și gazete!) cum se plâng editorii că nu mai citesc tinerele generații…

Apoi te pierzi în librării gigantice și, la vederea marii frumuseți, tot ce vrei cu adevărat este să te ascunzi undeva și să plângi pe îndelete în limba română.

Oferta culturală a Madridului e bogată, nu e zi în care să nu te atragă o invitație la teatru (de exemplu El Angel Exterminador, după filmul lui Buñuel – orașul vuiește în așteptarea spectacolului). Dar mai e ceva dincolo de toate acestea.

Sfâșiat, la picioarele unei pânze

Un limbaj internațional care te tulbură și te lasă sfâșiat, la picioarele unei pânze. Un tablou. Un tablou de Picasso (născut în 1881, la Malaga). Poate cel mai faimos tablou de Picasso. Guernica, de la 1937.

Nu îl veți găsi la Prado, ci la Museo Reina Sofia. Tabloul, spun specialiștii, atestă definitiv angajarea politică a lui Picasso. E despre bombardarea unui oraș din Țara Bascilor de către aviația germană în timpul războiul civil spaniol. Orașul Guernica.

Iar pentru a sta o vreme acolo, la picioarele Guernicăi, privind adânc spre suferința umană, merită să iei primul avion și să pleci la Madrid.

Sunt puține lucruri mai încărcate de sens, chiar și acum, tot mai târziu în mileniul III.

Merg oriunde ar merge turiștii: la Prado, unde mă uluiesc de piticii lui Velázquez, mă retrag apoi, întru odihnă, pe băncile din Retiro, casc gura prin Plaza Mayor, câtă vreme alți cetățeni români stau statui sau colindă cu capra cetățenii



15
/01
/24

Peste 50.000 de perechi de ochi au avut plăcerea să privească expoziția Efectul Picasso în cele 4 luni de când s-a deschis. Vizitatori de toate vârstele au fost impresionați de cele 46 de lucrări de Pablo Picasso din colecția familiei sale, precum și de cele 65 de lucrări semnate de 37 de artiști români contemporani influențați de opera gigantului spaniol.

15
/01
/24

Scriem cuvinte în grabă, le rostim în grabă. Folosim adesea structuri gramaticale greşite, preluate multe dintre ele din mass-media şi propagate cu o viteză uimitoare. Pe Facebook, pe whatsApp, aruncăm cuvinte, propoziții, toate scrise rapid și cel mai adesea fără grijă. Corectitudinea exprimării nu prea mai interesează pe nimeni.

15
/01
/24

Teatrul Maghiar de Stat Cluj își ia cu tristețe rămas bun de la actorul András Csíky, laureat al premiilor Kossuth și Jászai Mari, distins cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate, care s-a stins din viață în data de 13 ianuarie 2024, la vârsta de 94 de ani

12
/01
/24

Proiectul „Narațiuni ale națiunii”, produs de PostModernism Museum cu ocazia Zilei Culturii Naționale 2024, abordează valorile naționale într-o perspectivă multidisciplinară, prin teme dedicate unor genuri și mijloace de exprimare atractive: bandă desenată, muzică rock și folk, literatură, arte vizuale, istoria artei, în care reprezentările naționale sunt înțelese ca valori democratice, dimensiune europeană, influențe creative specifice unui spațiu de spiritualitate și limbaj comun.

12
/01
/24

Luna ianuarie aduce în spațiile galeriei neconvenționale Celula de Artă două noi vernisaje: acumulare.colecție 3, expoziția-colecție de lucrări dăruite de prieteni artiști a co-fondatorului Celulei de Artă, Daniel Loagăr, la spațiul-vitrină din B-dul Carol nr. 53 și experimental I, expoziția de fotografie experimentală a artistului vizual Marius Adrian, la Pop Up Window de la Galeria Kulterra (str. Știrbey Vodă nr. 104 – 106).

12
/01
/24

Scrisoarea trimisă de către scriitorul Mircea Damian din închisoare, jurnalul intim al unei doamne de la curtea regală, un jurnal de front din cel de-al Doilea Război Mondial, catrenul dedicat de Lucian Blaga uneia dintre muzele sale și ultima scrisoare trimisă de Ion Antonescu către soție s-au numărat printre cele mai discutate obiecte de colecție licitate la finalul anului trecut.