„Us”. Partea întunecată a omului ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/us-partea-intunecata-a-omului-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Într-o industrie a horror-urilor americane de serie, convenţionale, repetitive, fără un minim discurs politic, „Us” („Noi”), al doilea lungmetraj al regizorului Jordan Peele, vine ca o (nouă) revelaţie ce confirmă un mare autor de filme de suspans care investighează realităţile neplăcute ale Americii.

Un articol de Ionuţ Mareş|27 martie 2019

După succesul uriaş şi neaşteptat cu „Get Out” (2017), un horror neobişnuit şi extrem de proaspăt care discuta rasismul încă prezent în America, Jordan Peele revine cu „Us” („Noi”). Cronica unei vacanţe liniştite de vară, care o ia însă complet razna, pentru o fericită familie de culoare, la Santa Cruz, în California: mama, tatăl şi doi copii – o fată adolescentă şi un băiat ceva mai mic.

În prologul plasat în 1986, când la televizor se transmiteau ştiri şi reclame despre un mare eveniment caritabil (Hands Across America), prin care milioane de oameni s-au ţinut de mână într-un gigantic lanţ uman de-a lungul SUA, o fetiţă se rătăceşte într-o seară de părinţii ei şi ajunge în sala de oglinzi a unui bâlci de pe plajă.

Deşi nu ni se arată până la capăt ce i se întâmplă, aflăm imediat că experienţa a traumatizat-o pe fetiţă. După prolog, o vedem în prezent, devenită soţie şi mamă (Lupita Nyong’o). Numai că vacanţa de vară cu familia şi-o petrece chiar în casa copilăriei sale din Santa Cruz, nu departe de plajă, prilej pentru declanşarea amintirilor înspăimântătoare, redate sub forma unor flashback-uri al căror dozaj dramaturgic întreţine misterul până la final.

Până aici, toate elementele clasice par la locul lor – Jordan Peele se foloseşte de acest început aparent cuminte pentru a-şi omagia maeştrii care îl inspiră, de la Michael Haneke, cu al său „Funny Games”, şi până la o întreagă tradiţie a cinema-ului american de suspans de cea mai înaltă clasă, din care nu puteau lipsi referinţe la Alfred Hitckcock („Păsările”, „Psycho”) sau Steven Spielberg („Jaws”).

În scurt timp însă, după ce terenul a fost pregătit (mici elemente dramaturgice misterioase, unele jucăuşe, lăsate la tot pasul), Jordan Peele îşi etalează marele talent, care îl face un regizor atât de special. El foloseşte o mizanscenă ingenioasă care, prin mijloace simple, dominate de cadre frontale cu figurile personajelor uşor schimonosite, induce spaimă şi un puternic disconfort. Fără a ocoli însă nici comicul, pe alocuri chiar autoreflexiv.

Un amestec bizar şi original, prin care groaza se poate instala, de pildă, doar privind în prim-plan un chip transfigurat care zâmbeşte forţat, prefigurare a dorinţei personajului de a ucide.

Odată ce dublurile diabolice ale celor patru membri ai familiei îşi fac apariţia, în salopete roşii, noaptea, pe peluza vilei, iar apoi invadează casa (într-o referinţă direct la genul „home invasion”), filmul îşi ia la rândul său captiv publicul într-o acumulare de suspans, teroare (mai mult sugerată decât explicită) şi umor negru discret dar obraznic. Un vertij care poate declanşa un real sentiment de plăcere, chiar dacă una vinovată.

Însă Jordan Peele nu practică un horror exclusiv imersiv, cu rol de pur divertisment. La fel ca „Get Out”, şi „Us” se dovedeşte, în subtext, o satiră şi pretinde o permanentă interpretare a semnalelor politice pe care le scoate în cale.

Acum nu mai este atât vorba de rasism, ca în „Get Out”, cât de o aparentă răzbunare în masă a unei conştiinţe colective încărcate, a cărei defulare violentă nu mai poate fi ţinută sub control de ipocrizia generalizată ascunsă sub masca unor intenţii declarat umaniste, dornice însă mai degrabă să păstreze aparenţele.

Iar asta îl face un film extrem de actual şi necesar, chiar dacă vorbeşte despre eterna iluzie destrămată a visului american şi a fericirii obligatorii, şi îl apropie de marile filme horror delirante din perioada de glorie a genului, anii `70.

Reuşita lui „Us” constă tocmai în inventivitatea cu care Jordan Peele transpune practic, în convenţia horror, pe care o împrospătează, concepte atât de abstract-filosofice. Pentru asta foloseşte imagini coşmareşti dintre cele mai sugestiv-terifiante, ca viziunea, în oglindă, a unei lumi subterane cu culoare lugubre şi invadate de iepuri, dominată de partea întunecată a fiecăruia dintre noi, gata oricând să iasă la lumină.

Rating Ziarul Metropolis: 5 stele

„Us” („Noi”), de Jordan Peele, a intrat în cinematografe la 22 martie, fiind distribuit de Ro Image 2000.

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

30
/06
/20

Drama suedeză „Beartown/Scandalul” va avea premiera în toate teritoriile HBO Europe, în această toamnă. Serialul, bazat pe romanul bestseller al lui Fredrik Backman, este regizat de Peter Grönlund și îi are în rolurile principale pe Ulf Stenberg, Aliette Opheim, Tobias Zilliacus, Miriam Benthe și Oliver Dufaker.

29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.