Valentin Florea, actor: „Mă uit în jur și văd că e tot mai greu pentru tineri”
https://www.ziarulmetropolis.ro/valentin-florea-actor-ma-uit-in-jur-si-vad-ca-e-tot-mai-greu-pentru-tineri/

INTERVIU Una dintre misiunile asumate de Ziarul nostru este să le dea o şansă pentru a se face cunoscuţi şi tinerilor actori, cu atât mai mult acelora care activează îndeosebi în provincie. Astăzi ne răspunde actorul Valentin Florea, unul dintre numele remarcate în ultimii ani la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Iată ce are de spus Valentin.

Un articol de Andrei Crăciun|6 decembrie 2018

DRUM. Valentin Florea, actor. De unde vine Valentin și unde vrea el să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actorul de astăzi?

Vin din Piatra Neamț, locul copilăriei în care visam cu ochii deschiși ce o să fiu când o să mă fac mare. Și am ajuns să schimb astfel multe meserii: de la șofer sau fotbalist până la polițist sau avocat. Apoi am ajuns în București, am studiat jurnalismul, am lucrat ca reporter și, totuși, visam altceva. Într-o zi, absolut întâmplător, am ajuns la Teatrul Studențesc Podul. Aici am descoperit o altă realitate, o lume complet străină mie. Era un univers care îmi plăcea și care mă speria în egală măsură. Acest univers m-a ajutat să descopăr răspunsul la întrebarea ce vreau să mă fac când o să fiu mare, deși eram deja suficient de mare. Poate că am ales să fiu actor tocmai pentru că e o meserie care le cuprinde pe toate celelalte, o meserie care îmi permite în continuare să visez. Pe lângă asta, îmi place diversitatea, îmi place să schimb lumile în care trăiesc, iar pe viitor îmi propun să fiu și mai curios și mai îndrăzneț.

Lucrând pentru „Jurassic” (regia: Ana Crăciun Lambru)

SPECTACOLE. Să mergem și mai departe. În ce spectacole te vedem? Unde să vină publicul spectator să îl vadă pe Valentin, apetitul odată deschis după citirea interviului?

Acum doi ani și jumătate m-am întors în Piatra Neamț pentru că m-am regăsit pe lista candidaților admiși la concursul de angajare anunțat de Teatrul Tineretului. Pot fi văzut în spectacolele: Anul dispărut. 1996 (regia Ana Mărgineanu), Wolfgang (creat de Radu Afrim), Visătorul (spectacol-concert semnat de Ada Milea), Aventura (direcția de scenă Theodor-Cristian Popescu), iar din această toamnă au mai intrat în repertoriu producțiile teatrale: Amintiri (spectacol- concert de Ada Milea) și Jurassic (spectacol de teatru-film pentru copii, regizat de Ana Crăciun Lambru).

FILM. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?

Am o relație destul de discretă cu filmul. Cu toate că am debutat promițător în facultate – 10 scurt-metraje și un serial TV -, în ultima vreme am fost prins mai mult în spectacole de teatru. Urmăresc ce se întâmplă cu cinematografia, am văzut multe filme românești bune în ultimul timp… Îmi doresc ca în viitorul nu foarte îndepărtat să pot spune mai multe despre acestă ramură a actoriei.

ȚARA. Ce relație are Valentin cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită? 

Nu am fost plecat în prea multe locuri, însă din moment ce nu am simțit nevoia să plec, înseamnă că mi-e bine aici. Chiar mă simt bine aici. Încerc să definesc cât mai precis binele, dar, pentru mine, în acest moment binele e asociat cu faptul că activez în domeniul pentru care m-am pregătit, că merg pe drumul ales. Mă uit în jur și văd că e tot mai greu pentru tineri să-și găsească de lucru în continuarea pregătirii lor. Există riscul să pierdem astfel multe valori fără ca măcar să ne dăm seama.

„Visătorul” (spectacol-concert de Ada Milea)

Nu știu cum va fi viitorul României, dar cred în generația mea, în doctorii tineri, în profesorii tineri, în politicienii tineri, în antreprenorii tineri. Sunt pasionați, determinați, au ceva de spus și nu au ca scop principal îmbogățirea. Sper ca acest lucru să nu se schimbe după ce vor aduna ani de experiență și sistemul îi va încerca greu. Dacă lumea se îndreaptă într-o direcție greșită sau nu, habar nu am. Specia noastră a trecut de-a lungul timpul printr-o serie de revoluții, mă gândesc la revoluția cognitivă, agricolă, științifică, industrială, precum și la cea prezentă, la revoluția tehnologică. Privind în urmă la aceste procese, pot spune că omul a evoluat, dar că s-a dezvoltat mai puțin. Paradoxal, nu? Ne chinuim să ținem pasul cu evoluția, însă nu mai avem timp pentru noi, nu ne mai dăm timp. Aproape tot ce ține de evoluție e strâns legat de imaginar, de niște dorințe sau proiecții ale noastre pentru care alocăm mult prea mult timp, ajungem să trăim doar în capul nostru, să pierdem legătura cu realitatea, cu exteriorul. Cred că ar trebui să avem mai multă grijă de noi, să ne acordăm mai multă atenție.

CETATEA. Implicare civică, cetățenească. Votează Valentin? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce? 
Votez, iar atunci când e cazul și protestez, fac asta pentru că țin la libertatea mea, la drepturile mele. Vreau să-l pot alege singur pe cel care urmează să mă reprezinte și îmi doresc să fie cât mai apropiat de sistemul meu de valori. Atunci când simt că libertatea mea este îngrădită, mă revolt, protestez. Prin meseria mea mă implic activ în viața cetății, cred că funcția teatrului a rămas educativă. Și mai cred că un spectacol bun are puterea de a ridica întrebări, de a naște curiozități; oamenii ies din sală îngândurați, merg acasă și analizează, se informează. E un instrument de dezvoltare atâta timp cât oamenii nu văd în teatru doar o sursă de divertisment.

„Aventura” (direcția de scenă: Theodor-Cristian Popescu)

IDOLI. Are Valentin idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mic?

Nu am idoli. Am toată admirația pentru acei oameni care își depășesc condiția și aici mă refer la actori, sportivi, muzicieni, la toți cei care sunt incredibili de buni în ceea ce fac, care produc o schimbare. Îi admir, mă uit la ei și încerc să înțeleg cum se raportează la domeniul lor, la schimbări, la lume. Nu știu cât înțeleg acum, dar știu că îmi doresc să evoluez, iar asta îmi dă încredere că pot ajunge să fiu asemeni lor.

TINERI. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm pe site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu?

Din păcate nu sunt în contact cu mulți tineri din branșă, deci n-aș putea să dau nume. Însă îi urmăresc de câte ori am ocazia în examenele de actorie, în Pod, în spectacolele independente, prin festivaluri. Cu siguranță sunt mulți buni. Actorii de azi nu sunt nici mai presus, nici mai prejos decât actorii de altădată. Dacă cineva mi-ar cere un sfat referitor la meseria asta, i-aș spune să se informeze, să afle cu exactitate ce presupune să fii actor, ce presupune sistemul în care vrea să intre, să-i cunoască toate părțile, nu doar pe cele pozitive. Și dacă o să-și mai dorească și atunci să urmeze o carieră artistică, să facă tot ce ține de el ca să ajungă unde se visează. Să persevereze, e o meserie de anduranță!

Nu știu cum va fi viitorul României, dar cred în generația mea, în doctorii tineri, în profesorii tineri, în politicienii tineri, în antreprenorii tineri. Sunt pasionați, determinați, au ceva de spus și nu au ca scop principal îmbogățirea. (Valentin Florea, actor)

Foto: Andrei Dăscălescu, Augustina Iohan Performing Arts Photography, Cosmin Ardeleanu



04
/05
/17

„Încă nu m-am îndepărtat de concluzia asta, că cinema-ul este inutil. Pe de altă parte, îl îmbrăţişez nemăsurat”, spune regizorul Gabriel Achim, al cărui debut, „Visul lui Adalbert” (2011), este acum disponibil pe platforma Cinepub. Noul său film, „Ultima zi”, va rula din 12 mai în cinematografe.

04
/05
/17

Un interviu neconvențional cu ziaristul (colaborator al Ziarului Metropolis) și scriitorul Andrei Crăciun, despre cea mai recentă dintre cărțile sale – „Aleea Zorilor” (publicată la Editura Polirom), care este o carte despre copilărie, scrisă într-o singură frază.

28
/04
/17

Lavinia Pele (25 de ani), nominalizată la Premiile UNITER pentru debut (cu rolul Doruleț din spectacolul „Visul unei nopți de iarnă”, de la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște). A studiat Teatrul la Cluj-Napoca (la clasa lui Miklos Bacs) și a făcut masterul la UNATC. Joacă și în „Zece pentru New York”, spectacolul aniversar de la Teatrul Metropolis. Ea este Fefe.

19
/04
/17

Poetul Claudiu Komartin (33 de ani) ține în viață un cenaclu – Institutul Blecher. Și o editură care publică poezie – Casa de Editură Max Blecher. Claudiu Komartin, din Berceni. Trăiește între poeți și pentru poezie. Către viitor se uită, așa cum e și firesc, în ordinea poetică a lumii, cu scepticism.

18
/04
/17

INTERVIU Am stat de vorbă cu cineastul și profesorul universitar Copel Moscu, inițiatorul și directorul Cinepolitica, despre ce înseamnă un film politic, despre rolul unui astfel de festival și despre atracțiile noii ediții, care începe joi, la București, cu ultimul film al lui Andrzej Wajda, „Imaginea de apoi”.

28
/03
/17

Inițial: politehnist, masterand în științe umaniste, inginer de telecomunicații, IT-stul din cei ”10 pentru România”. Apoi – ruptură de destin și devine dans-actor în trupa lui Dan Puric, colaborator al lui Gigi Căciuleanu, elev al lui Andrei Șerban, participant și premiant în festivaluri din țară și străinătate, bursier al celebrului Actors Studio din New York și mereu un work in progress.

21
/03
/17

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivaşcu, propune, la zece ani de la înfiinţare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectaţi de maeştri ai scenei româneşti de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

19
/03
/17

Scurt interviu cu Paul Negoescu, regizorul comediei „Două lozuri”, nominalizat în acest an la Premiile Gopo, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”.