Vasile Ernu: “Monstrul e pe aproape, e în noi”
https://www.ziarulmetropolis.ro/vasile-ernu-monstrul-e-pe-aproape-e-in-noi/

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanţii” şi „Bandiţii”. Atenţie, urmează un interviu neconvenţional! Despre cultură şi războaie, despre cărţi, tineri şi nostalgie. Se pune chiar şi întrebarea: „Eşti un agent al Kremlinului, Vasile?“

Un articol de Andrei Crăciun|18 mai 2017

Andrei Crăciun: Ce zici, Vasile Ernu, începe războiul sau nu?
Vasile Ernu: Războiul e o formă de tragedie care pune în pericol pe oricine: și copiii, și bătrânii. E o formă de tragedie care bineînțeles că e preferabil să nu existe. Niciodată nu știi de unde iese monstrul. Monstrul e pe aproape, e în noi. Dar trebuie să îl ținem în frâu. E greu să dai un pronostic.

E prăbușirea Uniunii Sovietice cea mai mare catastrofă din secolul XX?
E unul dintre cele mai importante fenomene politice, e clar. Pentru unii a fost o catastrofă, pentru alții a fost o fericire. Pentru majoritatea a fost o fericire, drept dovadă că Uniunea Sovietică s-a destrămat fără să lupte nimeni pentru ea.

Citatul pe care ți l-am dat mai devreme e din Vladimir Putin.
Știu de unde e. E părerea lui Putin, să fie sănătos. Când nimeni nu iese să protesteze, înseamnă că erau de acord. A fost un consimțământ general vizibil. Nu a meritat nici măcar să te faci că lupți pentru Imperiul Sovietic. Acum, că această destrămare a avut efecte complicate sociale, politice, economice – asta e o altă discuție. Ține de destrămarea unui sistem. Generația noastră a fost foarte prinsă într-o mișcare de luptă împotriva comunismului. Eu adolescența mi-am trăit-o numai pe stradă, în veșnice proteste. Noi suntem generația Perestroika. Am crezut că distrugerea comunismului va fi un lucru foarte bun.

Și acum, la vârsta înțelepciunii?
Un asemenea regim nu aș susține niciodată, în niciun fel de condiții. Acel regim a avut niște elemente de stânga, dar și-a bătut joc de ele. Altfel, eu rămân un om de stânga, dar în niciun caz nu aș susține un regim ca acela.

VASILE ERNU ȘI NOSTALGIA, CARE E O ȚARĂ A MEMORIEI

Cu ce echipă românească de fotbal ții, Vasile?
Sunt rapidist. Culmea e că la Cluj am stat într-o zonă ceferistă, și la București tot într-un cartier de ceferiști. Când am venit în România nu prea știam de fotbal. Știam de Steaua, bineînțeles. M-a mai atras Sportul Studențesc, dar mi-a plăcut mai mult Rapidul. Probabil și sensibilitatea mea pentru că erau ciuca bătăilor, și pentru că jucau la plesneală, când aveau ei chef. Plus galeria… Acum nu mai urmăresc și am înțeles că o duc rău, prin ligile mici… Dar Rapidul nu va muri! Cu cât ia mai multă bătaie, cu atât se întărește!

Ești nostalgic după Uniunea Sovietică?
Nostalgia ține de timp, de istoria personală, de memoria. Nostalgia e o țară a memoriei. Ești nostalgic după copilărie, după tinerețe, un fel de rai al vieții tale. Nu are legătură cu ideologia. În literatură, nostalgia e foarte importantă. Dacă scoți nostalgia din Proust, ce rămâne? Niște prăjituri și niște floricele. Ca atare, eu nu văd un pericol în nostalgie.

Câte cărți ai scris, Vasile?
Am și câteva de interviuri. Cu ele, vreo șapte, cred.

Șapte cărți și un copil. Era mai bine să fie invers: șapte copii și o carte?
Nu cred că făceam față. Am făcut copilul târziu, pentru că am avut o adolescență și o tinereță foarte prelungite. Prin cârciume, mai întâlnesc oameni care puteau să îmi fie copii și atunci îmi dau seama că am îmbătrânit. Înainte mai întâlneam oameni născuți în 1990, dar acum întâlnesc născuți în 2000! Dar ne înțelegem, nu e nicio problemă. Îmi place să fiu prieten cu tinerii.

VASILE ERNU, PROVOCĂRILE, MOSCOVA, TANCURILE SOVIETICE, SUCCESUL RELATIV

Te simți integrat în cultura noastră semi-occidentală, aici, la porțile Orientului?
Cumva, da. Mi-am găsit un anumit tip de problematici care mă individualizează. Alerg și cu o concurență mai mică, sunt avantajat. Îmi place să mai pun sare pe rană.

Ești un agent provocator?
Da, e bine să provoci, oamenii încep să își pună întrebări când sunt provocați.

Ești un agent al Kremlinului, Vasile?
(râde) Eu tot spun că nu un agent, ci un garant: ofer garanția că, atâta timp cât o să-i meargă bine lui Ernu în România, Rusia nu o să invadeze țara. Ne lasă în pace. Așa că e important să-mi meargă mie bine, și nu o să avem probleme de la Moscova (râde).

Îți merge bine, Vasile?
Nu foarte bine. Fiți atenți! Dar nici rău încât să fie nevoie de tancurile sovietice, pardon rusești, să mă scoată din rahat. Mă decurc. Putin să stea la el acasă, în Moscova.

Dumneata ești tradus în mai multe limbi.
Inclusiv în rusă.

Și în georgiană, am văzut.
Da, nici nu știam să țin cartea în mână când am primit-o. Arată ca niște cârlionți literele alea, foarte frumos. Sunt tradus în zece limbi. Așadar am un succes relativ, cum e totul în România: relativ. Am vândut zeci de mii de cărți, oricum. Născut în URSS a avut multe ediții, le place oamenilor, mă bucur. De fapt, știi, sunt puțini cititori în România, ne batem mulți scriitori pe aceiași cititori.

Tu citești?
Da. Citesc și multă literatură română contemporană. O perioadă n-am mai citit, și am simțit această lipsă.

VASILE ERNU ȘI SALARIILE GAZETARILOR DE ALTĂDATĂ…

Pe unde mai scrii, Vasile?
Pe la Adevărul, pe la CriticAtac. Ai, n-ai chef, scrii. E o muncă grea, plătită foarte prost. Tot ce ține de presă scrisă… e o situație tragică! Nu-mi dau seama ce se va întâmpla mai departe. E o situație fragilă în zona asta. Avem o problemă cât casa. Și e păcat, fiindcă sunt foarte mulți oameni talentați. Când citești de stabilitatea financiară a ziariștilor din Interbelic… Și nu de șefii de trusturi, ci de pălmașii de zi cu zi… Da, am vrea să avem acest job. Dar suntem foarte departe de Interbelic. Nu se mai poate trăi decent din această meserie! Mai scriu și în Moldova, dar și moldovenii plătesc la fel de precar ca la București. Asta e situația. Trebuie să găsim alte surse de existență. Dacă nu ne-am făcut bandiți, ca să spargem o bancă… Pentru noi e târziu. Și în banditism se începe de tânăr. Scrie și în cartea mea – Bandiții (râde).

Ești fericit, Vasile Ernu?
Nu sunt nefericit. Ești fericit când te scoli dimineață, vezi lumina soarelui, când te trezește copilul dimineața e bine. Cu vârsta, începi să te bucuri și de lucrurile astea. Cu vârsta, lentila se mărește și te bucuri de lucrurile mici.

Literatură mare, cum se spune, romane!, ai de gând să faci?
Nu știu. Nu m-am gândit. Eu folosesc un amestec de genuri. Reportaj, eseu, memorialistică. Nu sunt înnebunit să mi se pună eticheta de romancier. Lumea spune că fac bine ceea ce fac, așa că voi face înainte ce știu să fac. Cu siguranță, însă, nu voi scrie poezie.

De ce, Vasile? Ce-ai cu poezia?
N-am nimic. Chiar dimpotrivă, o respect prea mult și știu că nu aș face-o bine.

„Generația noastră a fost foarte prinsă într-o mișcare de luptă împotriva comunismului. Eu adolescența mi-am trăit-o numai pe stradă, în veșnice proteste. Noi suntem generația Perestroika. Am crezut că distrugerea comunismului va fi un lucru foarte bun.”
VASILE ERNU, SCRIITOR

28
/07
/22

Vă invităm să descoperiți trei cazuri care au marcat istoria spionajului mondial, dezvăluite în cartea „Lumea secretă. O istorie a serviciilor de informații”, recent apărută și în limba română, la Editura Trei.

22
/07
/22

Biblioteca Metropolitană București (BMB) prin Direcția Cultură, Învățământ, Turism a Primăriei Municipiului București reîncepe proiectul Biblioteca la firul ierbii desfășurat pe parcursul a 4 ediții: 23 și 30 iulie în parcul Drumul Taberei și 13 și 20 august în parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR).

19
/07
/22

Institutul Cultural Român, rețeaua de reprezentanțe și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR), îl aniversează, printr-un proiect online difuzat global, pe celebrul scriitor român Norman Manea, supraviețuitor al Holocaustului, una dintre marile conștiințe ale lumii contemporane, care împlinește venerabila vârstă de 86 de ani.

19
/07
/22

Zilele acestea a plecat spre librăriile din întreaga țară ediția în limba română a romanului Sărutul femeii-păianjen, cea mai cunoscută carte a scriitorului argentinian Manuel Puig, publicată în traducere de Editura Pandora M în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction (traducere de Ilinca Ilian). Romanul a fost ecranizat cu succes în 1985, în regia lui Héctor Babenco, filmul aducându-i un Oscar actorului William Hurt, iar peliculei mai multe nominalizări, inclusiv pentru regie. În 1992, musicalul cu același nume a fost montat pe Broadway, piesa fiind recompensată cu Premiul Tony.

18
/07
/22

Poezia înseamnă viață trăită și mult mai mult decât atât. Dincolo de o armonie și de o știință a cuvintelor, poezia se leagă de orice simțământ omenesc, de orice nuanță a firii noastre. Poetul Teodor Burnar ne invită într-o astfel de lume, unde viața trăită estre portretizată cu realism și unde cuvintele devin purtătoare de emoție într-un labirint lăuntric.

18
/07
/22

Joi, 21 iulie, Festivalul Internațional de Literatură din Roma îl are ca invitat pe Mircea Cărtărescu, la Stadium Palatinum din Roma. Letterature-Festival Internazionale di Roma este o manifestare literară anuală de mare anvergură, cu o tradiție de 20 de ani, în cadrul ciclului de evenimente culturale „Estate Romana”. Festivalul propune în fiecare an o serie de serate de lecturi de texte inedite ale unor apreciați scriitori italieni și internaționali, cu intermezzo-uri coregrafice și muzică live, în spațiul feeric și deosebit de sugestiv de la Stadium Palatinum.

13
/07
/22

La Curtea Veche Publishing se află în pregătire prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean - „Volodimir Zelenski. În mintea unui erou” de Régis Genté și Stéphane Siohan.

04
/07
/22

Heather Morris, autoarea bestsellerurilor Tatuatorul de la Auschwitz, Călătoria Cilkăi și Trei surori, vândute în peste 15 000 000 de exemplare în întrega lume, vine la București și se va întâlni cu publicul în cadrul a două evenimente, pe 4 și 5 iulie.