Editura Trei a publicat la începutul acestei luni, în colecţia Autori Români, ediţia a doua, revizuită şi adăugită, a volumului „Cantafabule.Texte pentru Phoenix”, care, la vremea apariţiei (1976), a constituit debutul editorial pentru autorii ei, Șerban Foarţă şi Andrei Ujică.
Un articol de Liliana Matei|11 iulie 2022
Dacă primul a devenit, în decursul timpului, unul dintre cei mai cunoscuți și cei mai iubiți poeți contemporani, cel de-al doilea a schimbat literatura pe cinema, devenind celebru în toată lumea datorită filmelor sale, dintre care amintim „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” (2010).
La rugămintea membrilor celebrei trupe Phoenix, Foarță și Ujică au scris libretul pentru „Cantafabule”, un album care a devenit rapid foarte popular în anii ’70 – ’80. După succesul înregistrat de versurile lor pe scena muzicală, cei doi au decis să-și adune textele într-o carte, dar într-o formă ușor diferită, mai cizelată, o formă care nu mai ținea de rigorile impuse de ritmul muzicii. Așa a apărut în 1976 „Texte pentru Phoenix”.
Ediția de față, cu titlu ușor modificat în „Cantafabule. Texte pentru Phoenix”, publicată în anul în care Phoenix celebrează 60 de ani de la înființare, este o reconstituire a cărții apărute în 1976, la care se adaugă și imaginile create atunci de artiștii Vali și Lili Sepi, care nu au mai apărut nici în volum, nici pe copertele albumului. De asemenea, ediția nouă cuprinde și textele așa cum au fost ele cântate și înregistrate pe disc, prin urmare strânge în volum atât prima ediție a volumului „Texte pentru Phoenix”, cât și libretul complet al albumului „Cantafabule”. Și, nu întâmplător, data apariției a fost începutul lunii iulie, când Șerban Foarță (8 iulie 1942) a împlinit 80 de ani.
„Cantafabule. Texte pentru Phoenix” este, fără doar și poate, o carte-cult pentru generațiile care au crescut sub comunism.
Șerban Foarță (8 iulie 1942, Drobeta-Turnu Severin) este astăzi unul dintre cei mai cunoscuți poeți contemporani. Printre cărțile sale de poezie se numără: Șalul, eșarpele Isadorei / Șalul e șarpele Isadorei (1978), Copyright (1979), Holorime (1986), Opera somnia. Antologie (2000). A scris și proză, din care amintim: Roșul ușor e rozul iluzor (2008), Gazela de perete (2009). A publicat, de asemenea, câteva volume de eseuri (Afinități selective, 1980, Afinități efective, 1990), dialoguri (Narațiunea de a fi, împreună cu Robert Șerban, 2013) și numeroase traduceri ale unor autori precum Paul Valéry, Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine, Guillaume Apollinaire etc.
Andrei Ujică (13 noiembrie 1951, Timișoara) și-a început cariera literară cu proză scurtă (Isabela, prietena fluturilor, 1972). În 1981 a emigrat în Germania, unde interesul său a glisat spre cinema, consacrându-se pe scena internațională ca un regizor important, cu o abordare unică în explorarea istoriei recente. Printre filmele sale se numără: Videograme dintr-o revoluție (împreună cu Harun Farocki, 1992), Out of the Present (1995), Autobiografia lui Nicolae Ceușescu (2010). În 2017 s-a întors în România. Are în lucru un film despre The Beatles și un volum de memorii.
