Curajoasă şi erudită apologie a virtuţilor femeilor, Cartea cetăţii doamnelor este considerată îndeobşte prima utopie feministă din literatura universală şi a devenit un model pentru literatura feminină ulterioară.
Un articol de Petre Ivan|1 iulie 2015
La Editura Polirom a apărut recent un nou volum, în ediţie bilingvă, în colecţia „Biblioteca medievală” (coordonată de Alexander Baumgarten) ce se adresează filosofilor, filologilor, medieviştilor, precum şi publicului pasionat de valorile culturale ale Evului Mediu european: Cartea cetăţii doamnelor de Christine de Pizan, traducere, studiu introductiv şi note de Reghina Dascăl.
Figură de referinţă a Evului Mediu tîrziu, Christine de Pizan a fost una dintre primele scriitoare care au semnat cu propriul nume şi a jucat un rol crucial în apariţia şi desfăşurarea primei mari polemici literare din cultura europeană – cea din jurul capodoperei lui Jean de Meun, Le Roman de la Rose.
Apărută în 1405, Cartea cetăţii doamnelor încearcă să spulbere prejudecăţile, larg răspîndite la acea vreme, privind inferioritatea femeilor.
Christine de Pizan propune o societate alegorică în care cuvîntul „doamnă” desemnează o femeie nu neapărat de origine nobilă, dar cu spirit nobil.
Christine de Pizan imaginează un oraş ideal al doamnelor unde nu există trepte sociale sau ranguri nobiliare şi îl populează cu figuri de sfinte, eroine, poete sau regine ce ilustrează imensul potenţial creator pe care femeile îl pot oferi lumii.
Christine de Pizan
Christine de Pizan (1364 – cca 1430) a fost o scriitoare italo-franceză din Evul Mediu tîrziu, care a trăit la curtea mai multor duci şi a regelui Franţei Carol al VI-lea.
Autoare a 41 de lucrări scrise în franceza medievală, ce includ biografii, poezii, cărţi de sfaturi pentru femei, dar şi această remarcabilă utopie politică, Cartea cetăţii
doamnelor, încheiată în 1405.
Foto: Cartea cetăţii doamnelor, Christine de Pizan – Polirom