Meda Victor: „De ce să nu se joace teatru oricând, oriunde?“
https://www.ziarulmetropolis.ro/meda-victor-de-ce-sa-nu-se-joace-teatru-oricand-oriunde/

Tânăra, dar deja consacrata actriţă Meda Victor joacă sâmbătă, 29 martie, de la ora 19.00, în prima piesă de teatru din România care va fi reprezentată pe un aeroport. În cadrul spectacolului, actriţa va purta numele „Sorana“.

Un articol de Andrei Crăciun|28 martie 2014

Da, dragi cititori, se va juca teatru pe „Henri Coandă” din Otopeni: spectacolul „Ne vom revedea în anul care a trecut“, după piesa dramaturgului român Ștefan Caraman. Regia este semnată de tânărul Alexandru Nagy (doar 23 de ani!). În celelalte roluri, alături de Meda Victor, îi puteți vedea pe Gelu Nițu, Cătălina Mustață și Mihai Smarandache.

Spectacolul este realizat după o idee originală a Teatrului de Sufragerie (teatru independent fondat de Mirela Loghin), care punctează astfel și doi ani de existență.

Producţia este susținută și de Teatrul Independenților Profesioniști (fondat de Alexandru Nagy) și de Colivia (un spațiu cultural alternativ fondat de fotograful Daniel Vrăbioiu). Intrarea la spectacol va fi liberă.

Șarmanta Meda Victor, îndelung distribuită în piese de teatru și filme de cinema de către însuși maestrul Horațiu Mălăele, este actor freelancer. Are un tatuaj pe încheietura mâinii stângi cu numele soțului ei, Gabi. În rest, poartă pălării cochete, cu grația Reginei Angliei de acum jumătate de secol și joacă, joacă, joacă. Am vorbit cu ea, deschis, despre viitorul teatrului independent, atât în țara noastră, cât și în străinătate.

Andrei Crăciun: Tu crezi că are viitor teatrul independent în România?

Meda Victor: Da. Aș vrea să aibă un viitor și să nu fie ceva la nivel de diletanți, adică jucăm într-un spațiu alternativ ceva, doar ca să jucăm, fiindcă nu avem unde. E adevărat că ies atâția absolvenți de teatru în fiecare an și nu au unde să joace, dar nu trebui să coborâm în superficial. Varianta asta, teatrul independent, s-a născut dintr-o nevoie, înțeleg, e foarte în regulă, dar să fie profesionist.

Să nu fie deci doar o modă și nici să rămână munca făcută incomplet.

Da, să rămână în perimetrii artei la performanță maximă. Nu trebuie să fie ceva derizoriu, trebuie să fie profesionalism de la voce, regie, text, sunet până la actori. Actorii pot fi foarte buni chiar dacă sunt la început și nu sunt cunoscuți. Spun asta pentru că am văzut spectacole care, din nefericire, au fost făcute doar de dragul de a face ceva. Nu e de ajuns.

E și un trend. E o nișă și oamenii, mai ales tinerii, sunt atrași de nișe.

E frumos. De ce să nu se joace teatru oricând, oriunde? Uite, la Avignon, în Franța, se joacă teatru și în aer! În fiecare centimetru pătrat se joacă teatru, e incredibil! Asta timp de o lună, cât ține Festivalul. Deci, se poate. Se joacă minunat! Nu te aștepți să vezi ce demență e acolo şi până unde merge mintea omului!

Meda Victor - Foto Daniel Vrabioiu

Meda Victor (în alb), alături de Cătălina Mustaţă, Gelu Niţu şi Mihai Smarandache

Poate o să jucați spectacolul ăsta într-un avion, în zbor.

Da, ar fi frumos. Dacă am merge la Avignon, ar trebui să jucăm în franceză, ceea ce e OK.

„Mălăele e un Dumnezeu aici, pe pământ”

Ați fi pregătiți?

Eu aș fi, da. În tot ce ține de actorie, sunt pregătită. Sunt pregătită pentru orice îmi cere un regizor. În momentul în care am bătut palma și cum spune Horațiu Mălăele „ne-am căsătorit pentru proiectul ăsta…“, fac absolut orice îmi cere. Orice.

Cu Mălăele cum ai lucrat?

Mălăele e un Dumnezeu aici, pe pământ. Cum să fie? Îl ador, îl respect. În continuare lucrez cu el, ceea ce mi se pare minunat. În continuare învăț de la el, mai am încă atâtea de învățat!

Are disponibilitatea să ofere?

Da, e foarte generos. Cred că un om la valoarea lui ar păli dacă n-ar fi generos. Ar păli el în fața lui. Oricum, el este geniu. Dar geniu parcă deja e puțin. Trebuie să dea, că deja e un brand, toată lumea îl iubește. Dar ne dă tuturor, nu doar mie. Și-a ales el niște omuleți, e adevărat, și nouă ne dă mai mult. Tot ne ia, ne ajută, ne ghidează. E o chestie să te ia un om sub aripa lui. E mișto că eu și joc cu el, nu doar că sunt în niște spectacole pe care el le regizează, ceea ce deja e fabulos. Dar cel mai mișto e că eu joc cu el, mereu mă uit cum face, cum le duce, e altceva! Se transformă mereu. L-am invitat și pe el pe aeroport.

O să vină?

Sper să vină. Eu știu că el dacă n-are treabă preferă să stea acasă și să se relaxeze desenând. Dar cred că are spectacol. Are o viață incredibilă. El a făcut deschiderea aici, apropo de spațiul ăsta, Teatrul de Sufragerie (n.r. – cu spectacolul “Sunt un orb”).

A tăiat panglica.

A tăiat panglica, da. Dacă locul asta a fost stropit de el, o să înflorească bine lucrurile pe aici. Așa cred, așa sper.

Foto cu Meda Victor – Daniel Vrăbioiu

04
/05
/17

„Încă nu m-am îndepărtat de concluzia asta, că cinema-ul este inutil. Pe de altă parte, îl îmbrăţişez nemăsurat”, spune regizorul Gabriel Achim, al cărui debut, „Visul lui Adalbert” (2011), este acum disponibil pe platforma Cinepub. Noul său film, „Ultima zi”, va rula din 12 mai în cinematografe.

04
/05
/17

Un interviu neconvențional cu ziaristul (colaborator al Ziarului Metropolis) și scriitorul Andrei Crăciun, despre cea mai recentă dintre cărțile sale – „Aleea Zorilor” (publicată la Editura Polirom), care este o carte despre copilărie, scrisă într-o singură frază.

28
/04
/17

Lavinia Pele (25 de ani), nominalizată la Premiile UNITER pentru debut (cu rolul Doruleț din spectacolul „Visul unei nopți de iarnă”, de la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște). A studiat Teatrul la Cluj-Napoca (la clasa lui Miklos Bacs) și a făcut masterul la UNATC. Joacă și în „Zece pentru New York”, spectacolul aniversar de la Teatrul Metropolis. Ea este Fefe.

19
/04
/17

Poetul Claudiu Komartin (33 de ani) ține în viață un cenaclu – Institutul Blecher. Și o editură care publică poezie – Casa de Editură Max Blecher. Claudiu Komartin, din Berceni. Trăiește între poeți și pentru poezie. Către viitor se uită, așa cum e și firesc, în ordinea poetică a lumii, cu scepticism.

18
/04
/17

INTERVIU Am stat de vorbă cu cineastul și profesorul universitar Copel Moscu, inițiatorul și directorul Cinepolitica, despre ce înseamnă un film politic, despre rolul unui astfel de festival și despre atracțiile noii ediții, care începe joi, la București, cu ultimul film al lui Andrzej Wajda, „Imaginea de apoi”.

28
/03
/17

Inițial: politehnist, masterand în științe umaniste, inginer de telecomunicații, IT-stul din cei ”10 pentru România”. Apoi – ruptură de destin și devine dans-actor în trupa lui Dan Puric, colaborator al lui Gigi Căciuleanu, elev al lui Andrei Șerban, participant și premiant în festivaluri din țară și străinătate, bursier al celebrului Actors Studio din New York și mereu un work in progress.

21
/03
/17

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivaşcu, propune, la zece ani de la înfiinţare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectaţi de maeştri ai scenei româneşti de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

19
/03
/17

Scurt interviu cu Paul Negoescu, regizorul comediei „Două lozuri”, nominalizat în acest an la Premiile Gopo, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”.