Februarie 2020 aduce, ca evenimente mult-aşteptate, nu doar ziua de 29 ci şi primele spectacole ale Teatrului Metropolis din acest an. Fiecare reprezentaţie e o ocazie de a vedea poveşti cu miez, cu haz şi de pus pe gânduri, create de unii dintre cei mai interesanţi oameni de teatru.
Un articol de Cristina Enescu Aky|17 ianuarie 2020
Dintre propunerile Teatrului Metropolis în luna februarie (pe care le veți putea urmări însă și în lunile următoare), vă prezentăm 5 spectacole care credem că vă vor „pica bine” indiferent de starea de spirit cu care veți merge la teatru – sau cu care veți dori să plecați de acolo. Texte celebre, actori și regizori apreciați dar și oameni de teatru tineri și extrem de interesanți, în cinci spectacole care se joacă de regulă cu sălile pline. Programul complet al spectacolelor programate în luna februarie la Teatrul Metropolis îl găsiți aici.
UPDATE / Teatrul Metropolis
Dragi spectatori,
? Dorim să vă anunțăm că spectacolele „??????? ??????? ????? ?????? ???̆??̦???? ????????” (vineri, 7 februarie, ora 19:30) și „??̆ ??? ???” (luni, 10 februarie, ora 19:30) au fost anulate, din motive independente de noi.
? Persoanele care au achiziționat bilete ? ? vor fi contactate de către Departamentul Suport Bilete Online, respectiv de Casa de bilete a Teatrului „Metropolis”, urmând a fi informate cu privire la modalitatea de restituire a contravalorii biletelor.
Vă mulțumim pentru înțelegere!
„Mă tot duc” (adaptare după W. Shakespeare, Marc Dore, etc; cu Oana Pellea și Mihai Gruia Sandu)
Luni 10 februarie, ora 19:30
Pe scurt și mai descriptiv, despre acest „cuplu show” se poate spune așa: (un zâmbet larg și lung). Mai cu vorbe: o Ea și un El, doi clovni pe care îi leagă și îi dezleagă, mereu împletindu-i, o relație cu multe meandre. Exact ca în viață. Doar că aici, scena poveștii lor e angoasant de goală. Au doar două nasuri roșii, care sunt un fel de măști dar aici devin adesea catalizatori de onestitate. Din mai nimic, Oana Pellea și Mihai Gruia Sandu creează o poveste despre împreună ca o călătorie printr-un relief emoțional cu multe culori și forme. Doi clovni și multe momente jucăușe, dar nimic neserios sau degeaba. Un cuplu de actori cu o conexiune scenică ce nu e chimică ci de-a dreptul alchimică, pentru că din jocul lor pe o scenă goală, fără niciun decor și cu o poveste făcută din fragmente, ei reușesc să dăruiască publicului ceva care se vede pe fețele spectatorilor la sfârșit. La propriu. (Citiți cronica integrală.)
„Jake și femeile lui” (de Neil Simon, regia Claudiu Goga)
Duminică 16 februarie, ora 19:00
Jake (Ștefan Bănică) este un scriitor celebru dar cam în pană de inspirație, a cărui viață este tulburată practic de propria lui minte, la propriu și la figurat. Personajul principal (singurul bărbat din poveste) are relații frământate atât în realitate cât și în imaginar/ halucinații cu toate femeile din viața lui, trecute sau prezente. În viața lui trecută, prezentă și imaginară există deci mai multe femei, cu care Jake are legături emoționale niciodată simple. Nu doar că are o relație complicată cu a doua soție, deja cam fostă pentru că relația a eșuat (Molly), și o relație destul de stresantă cu sora lui, Karen, dar mai are și numeroase episoade de psihoză și halucinații în care discută sau chiar se ceartă și desparte o mulțime de fire în patru cu prima lui soție decedată, Julie, cu a doua soție (în două variante, cea actuală și cea din adolescență când s-au cunoscut), cu sora Karen. În peisaj mai e și psihoterapeuta lui Jake, Edith, și ciudățica Sheila, cea cu care Jake încearcă să aibă o relație în prezent (dar îi iese și nu prea). (Citiți cronica integrală.)
„Zbor deasupra unui cuib de cuci” (de Dale Wasserman, versiunea scenică: Victor Ioan Frunză)
Marți 18 februarie, ora 19:00 și miercuri 19 februarie, ora 19:00
„Zbor deasupra unui cuib de cuci” spune o poveste superbă despre libertate, extraordinar construită regizoral. Așa cum este pusă în scenă de Victor Ioan Frunză, își păstrează pe deplin forța și frumusețea, îmbibându-se în același timp de seva unei noi epoci, despre problemele căreia vorbește subtil, căutând în permanență straturile mai profunde. Este vorba despre zborul frânt, e vorba despre refuzul robotizării, în orice societate care se străduiește să robotizeze individul, orice ar însemna asta. Este o poveste despre lupta contra mașinăriei… Mașinăria care ne conduce viețile cu mecanisme subtile – subtil construite și sugerate de regia lui Victor Ioan Frunză, care surprinde impecabil esența unui lumi absurde, creând în același timp o poveste teribil de emoționantă, un spectacol care te marchează pentru luni întregi, cu o distribuție aleasă impecabil, un spectacol viu, tulburător și puternic, căruia nu i te poți sustrage, un spectacol magnetic. Pur și simplu magnetic. cu momente care creează o formă de catharsis de care prea rar ai parte în teatrul contemporan. (Articolul integral aici)
„Domnul Ibrahim și florile din Coran” (de Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Chris Simion-Mercurian)
Sâmbătă 22 februarie, ora 15:00
Chris Simion Mercurian semnează regia, traducerea și dramatizarea spectacolului de la Metropolis care se bucură și de o scenografie foarte frumoasă și ingenioasă în același timp semnată de Maria Miu. Te duce cu gândul la faptul că viețile noastre sunt, în esență, mereu niște călătorii inițiatice în care ne tot (re)descoperim. Spectacolul ne spune povestea lui Momo, un puști evreu de 11 ani prieten cu domnul Ibrahim, care deține o băcănie și care este ‘singurul arab de pe strada evreiască’. Cu răbdare, prietenie și afecțiune el îl va ghida pe Momo să depășească momentele grele și triste ale vieții trăite cu un tată ursuz și sever și îl va ajuta să înțeleagă mult mai bine sentimentele și experiențele prin care va trece. (Citiți cronica integrală.)
„7 dintr-o lovitură” (textul și regia: Lia Bugnar)
Sâmbîătă 29 februarie, ora 20:00
Ce vrea de fapt tot omul, cei șapte din spectacol și cei nenumărați din afara lui? Pe lângă celebritate (dacă i se oferă ocazia). Să se simtă bine. Cum? Unii prin bani, alții prin relații amoroase, relații cu animale domestice, droguri de diferite tipuri, succes profesional, gâdilarea ego-ului și dominarea celorlalți, etc. Toți vrem să ne simțim mai bine, iar asta ne face adesea să prezentăm lumii ceea ce credem că va fi mai apreciat. E una din temele generatoare de mult haz dar și necaz în acest spectacol, în care oameni ca oricare alții, fiecare cu problemele lui (dependența de droguri, de cinism, de iubire, de singurătate sau de muzică, de erotism, etc) intră fără să știe în ce se bagă într-un fals casting pentru o telenovelă, în realitate un reality show născut din goana isterică și paroxistică după audiență a unei televiziuni. (Citiți cronica integrală.)
Mai multe informații despre spectacolele Teatrului Metropolis găsiți aici
