Abdellatif Kechiche: „Este o chestiune vitală pentru mine să fac filme”
https://www.ziarulmetropolis.ro/abdellatif-kechiche-este-o-chestiune-vitala-pentru-mine-sa-fac-filme/

Abdellatif Kechiche, regizorul recompensat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes 2013, pentru filmul ,,La Vie d’Adèle”, a declarat, marţi, într-o conferinţă, că la filmări îi roagă pe actori să uite ceea ce au învăţat.

Un articol de Andrada Văsii|29 octombrie 2013

Abdellatif Kechiche, regizorul recompensat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes 2013, pentru filmul „La Vie d’Adèle”, a declarat, marţi, într-o conferinţă, că la filmări îi roagă pe actori să uite ceea ce au învăţat, el însuşi când ajunge pe platou neavând un plan prestabilit.

Regizorul tunisian Abdellatif Kechiche, unul dintre invitaţii speciali ai Les Films de Cannes a Bucarest (25 – 31 octombrie), a susţinut, marţi, la Cinema Studio, o conferinţă de presă după proiecţia filmului său „La Vie d’Adèle: Chapitres 1 & 2″, care spune povestea de dragoste a unei adolescente de 15 ani, aflată la vârsta întrebărilor, a căutărilor şi a descoperirilor.

Întrebat dacă va exista şi o continuare a lungmetrajului, un posibil „La Vie d’Adèle: Chapitres 3 et 4″, acesta a subliniat că există această posibilitate, filmul prezentând un personaj pe care ar vrea să îl vadă evoluând.

„(…) M-ar interesa să văd cum ar fi această femeie la 30 – 40 de ani. Poate o dată la 5 – 10 ani să urmăresc evoluţia acestui personaj”, a declarat Abdellatif Kechiche. El a mai spus că pelicula tratează un subiect imaginar şi intră puţin şi în partea inconştientă a personajelor. „Filmul urmăreşte puţin cum devine această tânără femeie, urmărim parcursul, evoluţia acestui personaj”, a punctat Abdellatif Kechiche.

Un film supus cenzurii, regizat de Abdellatif Kechiche

Pe de altă parte, referitor la faptul că filmul său nu va rula în anumite state, regizorul tunisian a afirmat că „este o chestiune a cenzurii şi a unui grup mic de oameni care decid pentru întreaga populaţie”.

„În Franţa este interzis sub 12 (ani, n.r.), în Italia, sub 14 ani, în Statele Unite, sub 17, aici sub 18, sunt şi ţări în care nu va rula deloc filmul, sunt anumite state din SUA în care este complet interzis. La urma urmei este o chestiune a cenzurii şi a unui grup mic de oameni care decide pentru populaţia generală.

Este şi o chestiune aleatorie legată de anumite epoci, apropo de asta, este scena în care cele două mănâncă spaghete şi se vede pe un ecran o scenă dintr-un film, istoria unor lesbiene – care a fost interzis la vremea lui şi este ridicol pentru zilele noastre să ne gândim că de cele mai multe ori cenzura este în contratimp cu epoca în care acţionează. Trebuie să ne gândim că este ceva destul de aleatoriu şi este ceva foarte relativ”, a mai spus acesta, în conferinţa de presă.

Citiţi şi: Abdellatif Kechiche, regizorul premiat la Cannes, vine în Bucureşti

Referitor la cele două actriţe principale, regizorul Abdellatif Kechiche a spus că prima oară a întâlnit-o pe Léa Seydoux, care provine dintr-un mediu intelectual, elitist, iar apoi pe Adèle Exarchopoulos, care provine dintr-un mediu proletar.

„A fost o idee, bineînţeles nu este o lege, nu este obligatoriu să iei un personaj din propriul său mediu, din viaţa reală, bineînţeles că nu trebuie să iei un călugăr ca să joace rolul unui călugăr. A fost o idee de lucru. M-am gândit că ar ajuta pentru a se integra în pielea personajului, pentru a înţelege mai uşor mediile sociale din care provin fiecare dintre ele. De asemenea, am căutat această posibilitate – a unei empatii în timpul filmărilor dintre cele două actriţe”, a declarat acesta.

El a adăugat că în selecţia actorilor intervine şi dorinţa regizorului de a lucra cu o anumită persoană. „Este o muncă pe care o face cineastul. El petrece foarte multe ore cu persoana respectivă şi trebuie să îi placă să lucreze cu ea, să fie atras, să fie motivat să filmeze cu ea. Şi înainte să începi lucrul trebuie să îţi petreci ceva timp ca să ajungi să îl cunoşti şi să probezi acest lucru, să vezi dacă îţi va face plăcere să filmezi atâtea ore în şir persoana respectivă, care stă în spatele personajului”, a explicat regizorul tunisian.

Citiţi şi: CRONICĂ DE FILM Adele: Capitolele 1 şi 2. Educaţie sentimental-erotică

Întrebat cum a ajuns la această intimitate cu actriţele având în vedere scenele explozive şi explicite de sex, Abdellatif Kechiche a mărturisit că în toate lungmetrajele se ajunge la „un grad de intimitate” cu actorii.

„Apoi, eu le las foarte multă libertate actorilor în spaţiu şi sunt înconjurat de aceeaşi echipă tehnică de la primul meu film şi până în prezent, astfel încât pe platoul de filmare există deja un raport familiar, de prietenie, de intimitate şi nici actorii nu se simt priviţi cu un ochi care îi judecă sau îi critică în vreun fel”, a spus regizorul recompensat cu Palme d’Or, anul acesta, la Festivalul de la Cannes.

Abdellatif Kechiche La vie d'Adele1

Scenă din filmul regizat de către Abdellatif Kechiche

Regizorul a explicat şi tehnica prin care a realizat cadrele prim-plan, subliniind că scenele au fost realizate de la o distanţă destul de mare de actriţe, pentru a crea intimitate şi pentru a le oferi acestora libertate de exprimare. „Actriţele nu ştiau niciodată care este raportul focal între cameră şi ele şi, dată fiind îndepărtarea camerelor, ele au avut libertatea aceasta. Am făcut prim planurile prin focalizare asupra lor”, a spus acesta.

Kechiche a afirmat că „nu ştie ce înseamnă exact experienţă în această meserie”. „Nici eu, când ajung pe platou, nu am un plan prestabilit şi încerc să regândesc totul în mod proaspăt, este ca pentru prima oară. Când ajung pe platou, îi rog pe actori să uite ce au învăţat până atunci, iar dificultatea la actori nu este lipsa de experienţă, ci de a şterge cu guma tot ceea ce a devenit tehnică, rutină, tot ce au învăţat înainte”, a explicat acesta.

El a mai afirmat că cele două actriţe au avut la dispoziţie timpul necesar pentru a se cunoaşte, apreciind că între cele două a existat „şi un soi de intuiţie”.

Chiar dacă lungmetrajul nu abundă prin muzică, regizorul a povestit că şi-a dorit ca aceasta să fie în armonie cu încărcătura emoţională a anumitor scene din film. „M-am gândit foarte mult ce muzică s-ar potrivi în momentul în care cele două se întâlnesc la semafor şi am tot revenit asupra diverselor idei care mi-au trecut prin cap, m-am gândit că foarte bine ar fi să fie o muzică cântată pe stradă (…) Muzica din film este formată din melodii pe care le-am ascultat de-a lungul anilor sau în timpul pregătirii filmului sau le-am auzit într-un magazin şi am notat în carneţel”, a mai spus acesta.

El a explicat că filmările pentru acest lungmetraj au durat peste patru luni, afirmând că se aştepta ca totul să decurgă mai repede, având în vedere că alte filme au fost realizate mai rapid, fiind incluse şi repetiţiile.

„Chiar mi-a părut rău că nu am repetat înainte, tocmai de aceea a şi durat atât de mult filmarea, însă a fost şi un avantaj, pentru că mai ales una dintre actriţe a avut sentimentul că repetând şi-ar pierde din spontaneitate şi nu am vrut să forţez şi să fac ce fac de fiecare dată, adică repetiţii. După terminarea filmărilor, am avut convingerea că această spontaneitate este ceva bun şi chiar cred îmi convine să filmez spontan”, a spus acesta.

Pe de altă parte, regizorul tunisian consideră că succesul filmului şi faptul că a petrecut foarte mult în lumina reflectoarelor a creat o tensiune artificială. În contextul criticilor aduse de cele două actriţe, acesta a declarat: „Am oferit multe explicaţii legate de acea tensiune, am şi scris un text explicativ. Mi se pare că este păcat că s-a creat această discuţie, pentru că, în mod normal, spectatorul trebuie să vină fără niciun fel de prejudecată şi să nu aibă nimic în minte în momentul în care vede filmul şi să nu-l influenţeze asemenea discuţii, să fie ca o foaie nescrisă”, a mai spus acesta.

Referitor la acest subiect, Kechiche a declarat că este regretabil ceea ce s-a întâmplat, dar probabil este „preţul pe care trebuie să-l plătească pentru că filmul a stat atât de mult în lumina reflectoarelor”. El se aştepta ca după prezentarea filmului să existe mai multe controverse, adăugând că îşi pregătise o serie de argumente pentru a-şi apăra lungmetrajul, notează Mediafax.

„Iubesc să filmez. Este o chestiune vitală pentru mine să fac filme şi să fiu pe platoul de filmare. Mă grăbesc acum să ajung la următoarea clachetă”, a concluzionat acesta.

„Adèle: Capitolele 1 şi 2″ va fi distribuit în cinematografele româneşti de Independenţa Film, de vineri.

Info:

Evenimentul Les Films de Cannes à Bucarest a fost iniţiat în 2010, de Cristian Mungiu, cu sprijinul delegatului general al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux. Ediţia a patra este organizată de Asociaţia Cinemascop şi Voodoo Films, în parteneriat cu Institutului Francez din Bucureşti şi cu sprijinul financiar al Centrului Naţional al Cinematografiei.

Foto credit: Alberto Pizzoli, regizorul Abdellatif Kechiche 

19
/12
/22

Filmul de acțiune „Vulturul de Fier II/ Iron Eagle II”, regizat de Sidney J. Furie, va fi difuzat de Warner TV în prima lună a anului viitor. Lungmetrajul va putea fi urmărit la Warner TV pe 27 ianuarie, de la ora 21:00.

19
/12
/22

Bucurie, linişte în suflet, pace, colinde, daruri şi oameni dragi. Mai presus de toate, oameni dragi. Astfel ne dorim cu toţii să întâmpinăm Naşterea Domnului. Cel mai frumos Crăciun e întotdeauna petrecut împreună, în atmosfera caldă de acasă. De acest Crăciun, TVR 1 ne arată că şi cei mai Izolaţi în România au Oameni alături în zi de sărbătoare; că putem fi „diferiţi şi totuşi asumaţi întru Hristos" – ortodocşi şi catolici, în Bucuria credinţei; că generaţii diferite de artişti trăiesc, O dată-n viaţă, emoţia unor întâlniri inedite.

14
/12
/22

O carte fundamentală de teorie a filmului, "Ce este cinematograful?", de André Bazin, a apărut în sfârşit integral în limba română, într-un parteneriat între editurile Polirom şi UNATC Press şi sub coordonarea criticului şi profesorului Andrei Gorzo. O lectură obligatorie.

29
/11
/22

Cinematografia română se pregăteşte să celebreze în 2023 o sută de ani de la naşterea lui Ion Popescu Gopo, printr-o serie de retrospective cu filmele celebrului cineast, prin expoziţii cu desenele şi afişele operelor sale şi prin lansări de carte.

28
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Sunt mari cineaşti la ale căror filme te uiţi pentru a vedea cu ce vin nou şi cum se reinventează (sau dacă reuşesc asta). Şi sunt mari cineaşti care nu mai au nimic de demonstrat şi pe ale căror noi filme le cauţi pentru a regăsi un stil şi un univers artistic care îţi sunt familiare şi în care ştii că te vei simţi confortabil.

15
/11
/22

Ambasada Republicii Cuba în România și Institutul Cervantes din București organizează „Zilele culturii cubaneze la București”, în perioada 21-25 noiembrie.

09
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Cineastul suedez Ruben Östlund a râs dintotdeauna de ridicolul şi prostia oamenilor, pornind de la compatrioţii săi şi mai ales de la cei din clasele de sus. În “Triangle of Sadness” (2022), filmul care i-a adus în acest an un al doilea Palme d`Or la Cannes, satira e împinsă la extrem.