Adio Regelui
https://www.ziarulmetropolis.ro/adio-regelui/

Moare, la 96 de ani, Regele Mihai I, ultimul monarh al României.

Un articol de Andrei Crăciun|5 decembrie 2017

Moștenirea sa este prea complexă pentru a o expedia în câteva rânduri, dar ziarele nu au fost niciodată drepte. Ele au nevoie să surprindă emoția în viteză, mai ales în mileniul nostru atât de grăbit.

Sunt dintr-o generație care nu și-a cunoscut Regele. A fost o figură absentă. Absența nu l-a făcut însă lipsit de importanță. A continuat să marcheze și – fără voia sa – chiar să dividă societatea românească.

Ca atâtea alte resurse de care ne-am bătut joc, am irosit și șansa acestui Rege blând și înțelept, pentru care căderea Cortinei de Fier a venit prea târziu.

Regele Mihai a fost un om al unui secol complicat. A primit provocări și poveri peste puterile unui tânăr și nu le-a dat cel mai greșit dintre răspunsuri.

A fost obligat la Exil și la un popor care l-a uitat prea devreme. Moartea ultimului Rege nu vine ca o surpriză, și totuși – paradoxali cum suntem – vine.

Moare un om de nouăzeci și șase de ani, care ne-a lipsit chiar și când nu știam cât de mult ne lipsește.

Nu e timpul acum (ne grăbim, mereu ne grăbim!) pentru o discuție despre monarhie și republică, și care formă de guvernare e mai utilă.

Fiecare popor are – în cele din urmă – destinul pe care îl îndură. O scrisoare pierdută, de exemplu, a fost scrisă pe vremea unui monarh, dar a fost publicată tot atunci, ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri. Dar s-a și jucat, decenii la rând, într-o republică.

Istoria mare nu poate să cuprindă nici măcar istoriile noastre mai mici, în care stă adevărata noastră natură.

Caragiale ne-a descris, ultimul nostru Rege a reușit – și nu sunt puțini români care să fi reușit asta – să se ridice totuși peste actele scrisorii care ne ține loc de adevărată Constituție.

A fost un Rege mai bun decât țara sa. Și măcar acum – înainte de ultimele aplauze – ar trebui să găsim în noi puterea de a recunoaște acest fapt deloc neînsemnat.

Regele Mihai I și-a respectat jurământul și a slujit poporul, chiar și când a fost – și a fost atât de mult timp – departe.

E un gest pe care se poate întemeia o altă cultură. Cultura datoriei împlinite. E cea mai importantă lecție pe care ne-a dat-o. Cândva, poate, o vom învăța.

O dată cu el, din spațiul public românesc dispar tăcerea aceea care spunea atât de multe și discreția și zâmbetul reținut.

Rămânem tot noi, hohotind, tot hohotind, fără direcție, pe valurile unei epoci de la care nu mai avem mari așteptări și care, de aceea, nu ne poate duce departe.

Regele Mihai a fost un om al unui secol complicat. A primit provocări și poveri peste puterile unui tânăr și nu le-a dat cel mai greșit dintre răspunsuri.

Foto: Paris Match



28
/10
/16

Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.

27
/10
/16

Fiecare epocă şi-a avut artera preferată de plimbare, pe jos, cu trăsura ori cu automobilul. Pe la 1800, bucureştenii se înghesuiau duminica la iarbă verde spre Dobroteasa sau Băneasa; la mijlocul sec. XIX, s-au îndreptat spre locul ajuns repede la modă: Şoseaua Kiselev.

25
/10
/16

Autorul „Cuvintelor potrivite” se naște sub semnul zodiacal al Gemenilor, în 21 mai 1880, la București, ca rod al conviețuirii nelegitime dintre tatăl român, Nicolae Theodorescu, funcționar de bancă și Rozalia Arghesi, de origine germană, venită din Ardeal, menajeră, în casa Theodorescu.

20
/10
/16

Calea Victoriei, Podul Mogoşoaiei până la războiul pentru  independenţă din 1877-1878, era socotită coloana vertebrală a oraşului, strada cea mai aristocratică, unde aveau loc evenimente mondene, se preumbla lumea bună – într-un cuvânt, unde se făcea şi se desfăcea tot ce conta în societatea bucureşteană.

08
/10
/16

Oraş cosmopolit, cu o activitate comercială susţinută, Bucureştiul a fost sute de ani loc de întâlnire pentru negustori de toate naţiile. Între aceştia cei mai reprezentativi rămân grecii, evreii şi armenii. Cei din urmă s-au aşezat într-un cartier compact, liniştit, curat, cu case temeinic clădite, în jurul bisericii care le aminteşte neamul.

07
/10
/16

Pe o întindere de 100.000 de metri pătraţi, având în centru spaţiul actual al halelor din spatele magazinului BUCUR, Târgul Moşilor a reprezentat, până la Primul Război Mondial, o formă de perpetuare a tradiţiei din vremea daco-romanilor.

29
/09
/16

Nae Ionescu are motive să fie invidiat de către orice scriitor ilustru sau o altă personalitate din orice domeniu al cunoașterii, căci Dora Mezdrea i-a alcătuit cea mai vastă biografie. Nici Goethe, care s-a însurat după 80 de ani, nici Titu Maiorescu, Mihai Eminescu sau Dobrogeanu Gherea n-au ajuns la numărul de record de volume biografice.

27
/09
/16

“Mi-am iubit profesia, am stimat-o. În fiecare film şi spectacol laşi câte ceva din tine. Cred că fiecare om se termina aşa, dându-şi sufletul pentru fiecare lucru pe care l-a făcut.” – Sebastian Papaiani. Îndrăgitul actor s-a stins din viaţă la vârsta de 80 de ani.

12
/09
/16

„Nu am ştiut că au fost atât de mulţi idioţi în lume, până când am început să folosesc Internetul.” - Stanislaw Lem. În urmă cu 95 de ani, într-o zi de 12 septembrie, se năştea la Lvov (pe atunci în Polonia), unul din cei mai cunoscuţi autori de literatură ştiinţifico-fantastică.

08
/09
/16

„Dan Spătaru era fermecător, semăna cu Alain Delon, în plus, avea un timbru deosebit, dar, în vremurile acelea, cultul personalităţii era practic inexistent. El îşi vedea de meserie şi privea succesul extraordinar de care se bucura, ca pe o recompensă firească a muncii lui. Tot ce cânta el devenea şlagăr (...)” - Margareta Pâslaru.