Albert Maysles şi P.T.Anderson. Lecţii de documentar și viață
https://www.ziarulmetropolis.ro/albert-maysles-si-p-t-anderson-lectii-de-documentar-si-viata/

CRONICĂ DE FILM „In Transit”, ultima realizare a regizorului american de filme de nonficţiune Albert Maysles, este o capodoperă în care un celebru tren şi pasagerii săi devin o metaforă discretă a vieţii. „Junun”, realizat de P.T. Anderson, este un documentar muzical psihedelic, un elogiu adus bucuriei de a crea.

Un articol de Ionuţ Mareş|12 octombrie 2015

Albert Maysles este un cineast legendar al filmului de nonficţiune american, dispărut dintre noi în luna martie la vârsta de 88 de ani.

El a lăsat în urmă în acest an un ultim documentar, „In Transit”, care încheie o operă dedicată observării atente a vieţii. Şi în special a societății americane – de la oameni simpli la lumea spectacolului și a celebrităților. Filmele sale despre turneele Beatles („What’s Happening! The Beatles in the U.S.A.”, 1964) şi Rolling Stones („Gimme Shelter”, 1970) în America au devenit puncte de referinţă ale documentarului observaţional.

Prezentat recent, în premieră în România, în deschiderea HipTrip Travel Film Festival de la București, „In Transit” (2015) este o operă care pornește de la o premisă extrem de simplă, dar care se înalță la statutul de metaforă subtilă a vieții însăși.

Albert Maysles și ceilalți patru cineaști creditați pe lista de regizori ai acestui film (Lynn True, David Usui, Nelson Walker III și Benjamin Wu) s-au urcat la bordul Empire Builder, trenul care acoperă cea mai lungă rută feroviară din SUA, de aproximativ 3.500 de km, și traversează țara de la est la vest (Chicago-Seattle).

Şi au lăsat oamenii să vorbească – de la pasageri la câţiva membri ai „echipajului”. Să-şi spună frânturi din povestea vieţii. Să-și împărtășească gândurile și emoțiile. Sau să se lase observaţi, cu discreţie, de camera de filmat în timp ce vorbesc între ei – necunoscuţi ce tocmai leagă prietenii.

Rezultă un portret colectiv uman şi tandru marcat de dezamăgiri, vise, regrete, tristeţi, bucurii şi mai ales speranţă. Pentru că acesta este sentimentul ce pare a-i domina pe cei ce se urcă în tren: speranţa că noua viaţă spre care se îndreaptă, la sute sau mii de kilometri distanţă de locul existenţei de până atunci, este una mai bună sau măcar poate șterge amintirea celei vechi.

Este, în fond, visul american încă de la apariţia sa. Este drumul spre acel Vest care promite un nou început. De aceea, „In Transit” este un film despre ce înseamnă să fii american, dar și o parabolă camuflată a existenței – a trecerii fiecăruia dintre noi prin viață, în tranzitul dintre naștere și moarte.

Rating: ●●●●●

 

Prezentat recent la Festivalul de Film de la New York și lansat la 9 octombrie exclusiv pe platforma online MUBI (disponibil astfel timp de o lună și în România), „Junun” este primul documentar pe care îl realizează marele cineast american Paul Thomas Anderson.
Nu vă așteptați însă la un documentar clasic, cuminte, convențional. Așa cum filmele sale de ficțiune inovează, provoacă și surprind formal (și narativ) de fiecare dată, la fel și „Junun” testează limitele genului în care aparent se încadrează.

P.T. Anderson îl urmează pe chitaristul Jonny Greenwood (Radiohead) în India, acolo unde acesta înregistrează, într-un fort de secol 15, albumul care dă titlul filmului, împreună cu compozitorul israelian Shye Ben Tzur și o trupă de muzicieni indieni denumită Rajasthan Express.

Greenwood a compus muzica la ultimele trei filme ale regizorului („There Will Be Blood”, „The Master” și „Inherent Vice”), astfel că „Junun” poate fi văzut și ca un elogiu, o plecăciune pe care P.T. Anderson i-o face colaboratorului său fidel, punând de această dată camera de filmat în slujba muzicii, cea atât de prezentă și importantă în operele sale.

„Junun” este un documentar psihedelic (vitraliile clăririi asigură destulă culoare), în care focusul nu e pe muzicieni (și cu atât mai puțin pe Greenwood), ci pe muzica însăși, pe grația pe care sunetele o oferă. De aceea, filmul este lipsit aproape de cuvinte, dar extrem de bogat sonor.

Camera de filmat se află într-o continuă mișcare și produce o fluiditate în ton cu muzica (iar aici poate fi recunoscut stilul special al lui Anderson). Investighează interiorul și exteriorul fortului, îi urmărește îndeaproape pe muzicieni, surprinzând astfel plăcerea de a cânta, și chiar survolează, de la înălțimea zborului unor păsări, întregul loc – pentru asta este folosită o dronă.

Toate aceste deplasări ale aparatului sunt însoțite permanent de muzica ritmată și antrenantă (qawwali), care invadează uneori întreaga coloană sonoră, chiar și atunci când sursa ei nu mai este în cadru (cum sunt cele câteva ieșiri în oraș ale muzicienilor). Frumusețea libertății pe care o permite arta, sub două dintre formele ei.

Rating: ●●●●○

05
/01
/15

Anul 2015 aduce în peisajul cinematografic noi proiecte ale unor regizori premiaţi la Cannes, Berlin şi Veneţia, printre filmele româneşti care vor fi lansate în cinema numărându-se thrillere politice, un western balcanic, un documentar animat, dar şi comedii, drame şi pelicule poliţiste.

02
/01
/15

Nedistribuite în cinematografe, văzute puțin în festivaluri, ignorate nejustificat, filmele de nonficțiune merită o mai mare atenție. La început de an, Ziarul Metropolis vă propune 10 documentare străine din 2013 și 2014, demne de reținut.

01
/01
/15

S-au ivit pe cerul teatrului stele care au lucit orbitor o vreme, care au stârnit admiraţie unanimă. Criticii au făcut prognoze artistice pe termen lung, însă, apoi, luminile lor s-au stins. Cu actorul Gheorghe Dinică nu a fost aşa.

30
/12
/14

Ovidiu Iuliu Moldovan: ardeleanul greco-catolic cu privirea directă şi faţa neîmblânzită de zâmbet, sigur în gesturi, un om ce nu putea fi scos din ale lui, cu trăsături tipice zodiei Capricornului... Duritatea lui masculină era arma cu care confisca mintea oricărei femei.

30
/12
/14

Anul 2014 poate fi considerat unul aproape anost prin prisma box office-ului nord-american, aflat la cel mai scăzut nivel al său din ultimii şase ani, dar a cărui calitate cinematografică a fost totuşi "salvată" în a doua jumătate a lui de revenirea în forţă a filmelor biografice.

29
/12
/14

O selecție de 14 dintre filmele premiate care au marcat ultimul an va fi proiectată la Cinema Studio din București, între 2 și 8 ianuarie 2015. Spectatorii vor avea ocazia să (re)vadă filme semnate de regizori ca Lars von Trier, Jim Jarmusch, Joel și Ethan Coen, David Cronenberg, Paolo Sorrentino, Michel Hazanavicius sau Corneliu Porumboiu.

23
/12
/14

CRONICĂ DE FILM Când resemnarea părea să fie singura cale de a încheia un an cinematografic românesc mediocru, apare - doar la HBO, nu și în săli - un documentar revigorant și (cu adevărat) emoționant, „Toto și surorile lui”, capabil să dărâme prejudecăți.

19
/12
/14

CRONICĂ DE FILM Nimic nu părea să anunțe schimbarea de direcție. După ce a regizat două parodii reușite la filmele cu spioni și, în special, la seria cu James Bond și, ulterior, filmul de mega-succes „The Artist”, francezul Michel Hazanavicius se lansează în drama de război.

18
/12
/14

Cea de-a 5-a ediție a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF s-a încheiat duminică, 14 decembrie, la CinemaPRO, după 5 zile de festival, 3 proiecții sold out, 75 de filme și 4 evenimnete speciale experimentate și vizionate de peste 7000 de spectatori.

18
/12
/14

Trei documentare istorice care conservă o bucată vie a românilor vor încheia proiectul inițiat de Radio România Cultural în parteneriat cu Docuart, “Baricada Culturală”. Documentarele cu temă comunistă semnate de Andrei Ujică și Sinisa Dragin vor fi difuzate în regim live streaming în zilele de 18, 22 și 23 decembrie, începând cu ora 22:00 pe radioromaniacultural.ro.

18
/12
/14

Filmul "Ida", regizat de cineastul polonez Pawel Pawlikowski, a fost recompensat miercuri cu premiul LUX pe 2014, decernat de Parlamentul European în cadrul unei sesiuni extraordinare a forului european, organizată la Strasbourg.