Alice Barb și George Ivașcu, sărbătoriții Sfântului Valentin
https://www.ziarulmetropolis.ro/alice-barb-si-george-ivascu-sarbatoritii-sfantului-valentin/

IUBIRI CARE FAC ISTORIE Alice Barb, regizoare şi directoarea Centrului Cultural „Casa Artelor“ şi soţul ei, actorul George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis din Bucureşti, sunt născuţi pe 14 şi pe 15 februarie şi trăiesc o spectaculoasă poveste de dragoste.

Un articol de Ziarul Metropolis|14 februarie 2015

Alice Barb s-a născut pe 14 februarie 1963, iar George Ivașcu pe 15 februarie 1968. Supranumiţi „îndrăgostiţii Sfântului Valentin“, cele două personalități au povestit în multe interviuri și emisiuni de televiziune ce i-a ținut alături, în ciuda unor probleme pe care cuplul le-a avut la un moment dat.

Într-o emisiune de la Antena 1, ei și-au amintit că s-au cunoscut în 1989, pe vremea studenţiei, când amândoi aspirau la o carieră în actorie. Într-o seară, după o petrecere dată de un prieten comun, George s-a oferit să o conducă pe Alice acasă. Ploua cu găleata, şi tânăra a călcat din greşeală într-o băltoacă.

301546_173836899368196_777311844_n

Inventiv şi romantic, George a luat toate bălţile la rând, fredonând „Singing in the rain“. De atunci, nu s-au mai putut dezlipi unul de celălalt. Nici măcar atunci când au divorţat, în noiembrie 2007, când presa a scris că „mărul discordiei între cei doi a fost atunci dorinţa unuia şi neputinţa altuia de a avea un copil“.

La nici o lună după despărţirea oficială s-au împăcat și şi-au reînnoit jurămintele, la Curtea de Argeş, fiind cununaţi de un sobor de şapte preoţi.

„Iubirea e întâmplătoare. Dar o relaţie ca a noastră e un lucru la care se munceşte mult“, spunea Alice Barb, într-o altă emisiune.

Motivul divorţului a fost explicat de Alice Barb: „El tocmai primise Teatrul Metropolis pe mână și a fost un an în care nu l-a mai interesat nimic altceva. Iar eu, în perioada aceea, am avut o perioadă foarte grea, am fost și foarte bolnavă și am aflat că noi nu vom mai putea avea copii. Și a fost un șoc și am simțit nevoia să reacționez așa. Dar n-am plecat de acasă. Am rămas împreună, în toată perioada divorțului. Am stat mult de vorbă, cât nu mai apucaserăm să stăm. M-a cerut din nou în căsătorie și ne-am recăsătorit”.

„Noi suntem deja un cuplu, deci nu mai trebuie decât să vină cineva, să scrie scenariul”, spune George Ivaşcu iar Alice completează: „Mi-ar plăcea foarte mult să ajungem să jucăm un cuplu de îndrăgostiți la bătrânețe.”

Revista Tango scria că George a fost fermecat de ochii ei, dar apoi a fost cucerit și de atitudinea partenerei de viață.

Câteodată, Alice îi gătește mâncarea preferată, un fel nesofisticat, friptură de porc la cuptor, cu cartofi și cu… drag. Îi cumpără îmbrăcăminte pe care o așază pe fotolii, scaune, pat, în toată casa, astfel încât atunci când el ajunge acasă să se bucure de acele daruri.

O nepoată a întrebat o bunică, în momentul în care voia să se căsătorească: „Cum să fac ca să fie bine? Dă-mi te rog un sfat. Care e cel mai important lucru într-o viață în doi?” Bunica i-a spus simplu: „Îngăduiți-vă!” Într-o familie de doi oameni care se ocupă cu artă și de artă, este aproape imposibil să reziști dacă nu te îngădui. Noi ne-am îndrăgostit la prima vedere, în două săptămâni ne-am hotărât să fim împreună, a fost o nebunie. Primii ani au fost… de film, cu intensitate, cu pasiune. Ne-am construit carierele împreună. E ca și cum ne-am fi purtat noroc unul celuilalt.

Alice Barb

„Mă bucur să îi fac lui daruri, dar mi-am făcut și mie o bucurie mare“… Alice și-a cumpărat o pianină albă din Berlin, unde a montat spectacolul „Bucharest Tango”. Primul care a beneficiat de un concert al regizoarei a fost soțul său, care a ascultat Chopin.

Îi leagă foarte mult și dragostea pentru teatru. Au jucat împreună pentru prima dată în spectacolul „Cosma“, o coproducție româno-franceză a Teatrului Odeon și a unei companii pariziane, aceasta fiind prima lor întâlnire pe scenă. Au mai urmat „Căsătorie în stil olandez“, „Legenda ultimului împărat“, „Anna Karenina“, cu Alice regizoare, iar cu George actor.

01
/08
/15

Născut pe 31 iulie 1952 la la Târgu-Jiu (dar trecut în acte pe 1 august), Horaţiu Mălăele a jucat în zeci de piese de teatru şi filme, a regizat cu aceeaşi pasiune şi este un talentat autor de caricaturi şi picturi.

29
/06
/15

Este unul dintre cei mai buni şi mediatizaţi actori din generaţia lui. Poate fi văzut în spectacole de teatru, în filme, în scurtmetraje (aproape în toate scurtmetrajele), ba chiar (foarte des) şi în reclame la televizor.

26
/06
/15

Joc teatru puțin pentru că așa a fost să fie destinul meu, pentru că în România posturile în teatre sunt blocate, colaboratorii sunt puțini și aceeași peste tot, pentru că se formează trene de admirație, pentru că am făcut film și mi s-a pus ștampila că sunt actriță “de film”, cu toate că am 6 ani de “antrenament” pentru teatru și roluri principale deja făcute la niste regizori mari și minunati (ce bine că ei au avut încredere în mine). – Ana Ularu

28
/04
/15

Prima sa experienţă cinematografică a venit după vârsta de 40 de ani. De atunci a fost distribuit de majoritatea regizorilor importanţi de film din România, interpretările sale impresionante aducându-i notorietate şi aprecierea publicului.

11
/03
/15

Actorul Ion Besoiu împlineşte astăzi 84 de ani. Artistul a fost omagiat cu două premii pentru întreaga activitate – din partea Uniunii Teatrale din România (UNITER), în 2008, şi la Gala Gopo din 2011.

26
/02
/15

"Niciodată nu se știe ce e aia "generația de aur". Pentru George Vraca, de pildă, George Constantin nu făcea parte din nicio generație de aur, era un tânăr care juca și el teatru binișor, dar pentru George Constantin generația de aur era Vraca, dar Vraca pentru Nottara nu era generație de aur, și uite așa, când actorul ajunge la vârsta maturității, nu a vieții, a maturității sale artistice, conform destinului, putinței, talentului (...) devine un actor important al teatrului unde este, al teatrului românesc, al locului unde este proțăpit de soartă și devine și el un metal prețios." - Alexandru Repan