Asistența socială și o pionieră a ei în România – Maria Cutzarida
https://www.ziarulmetropolis.ro/asisten%c8%9ba-social%c4%83-%c8%99i-o-pionier%c4%83-a-ei-%c3%aen-rom%c3%a2nia-%e2%80%93-maria-cutzarida/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Într-o vreme când femeilor sărace le era rezervată cratiţa iar celor înstărite mondenitatea saloanelor, o româncă de origine grecească, născută la Călăraşi, Maria Cutzarida (1857-1919) ajunge un medic reputat.

Un articol de Georgeta Filitti|15 ianuarie 2018

Și-a început studiile medicale la Zürich, în Elveția, și le-a continuat la Montpellier, în Franța. Parlamentul României i-a votat o bursă de 2400 de lei pe an pentru urmarea cursurilor cu o motivație ce dovedea interesul corpurilor legiuitoare pentru educație: ”ar fi nedemn pentru noi să nu-i dăm ajutorul trebuincios”. În 1884 și-a susținut la Paris teza Despre hidroree și valoarea ei seminologică în cancerul corpului uterin. Era un eveniment pentru Facultatea de Medicină din Paris și deopotrivă pentru românii care salutau încântați această premieră. ”Familia”, revista orădeană condusă de Iosif Vulcan, a fost prima care a salutat reușita doctoriței. La București și-a trecut magna cum laude examenul de echivalare a diplomei franceze iar ”Analele medicale” au constatat că acest titlu a produs senzație, dovedind că ”geniul nu are sex”.

Emoția societății românești trebuie înțeleasă prin unicitatea faptului. Pe de o parte, a durat foarte mult până să i se alăture și alte femei, pe de alta era enorm de făcut în țara unde asistența socială abia se înfiripa. Și-a început cariera la București ca profesoară de igienă la Azilul Elena Doamna și ginecolog cu consultații gratuite la maternitatea Filantropia. Se preocupă constant de înregistrarea și susținerea femeilor abandonate, a copiilor rămași pe drumuri; înființează puncte de consultație și începe o campanie energică pentru depistarea cazurilor de TBC, boala care a făcut ravagii în România până la Al Doilea Război Mondial când a început să se folosească penicilina pentru eradicarea ei.

În 1885, o ofertă venită din partea unei pașale turcești de a-i îngriji soția și a se stabili pentru aceasta la Constantinopol, pe Bosfor, dă măsura notorietății de care începuse doctorița să se bucure. Să spunem că religia musulmană nu îngăduie ca femeile să fie consultate de bărbați. A refuzat să stea mai mult de un an în Imperiul Otoman, spre uimirea multor români, mai ales că i se oferiseră 60 000 lei pe an (în același timp la București o familie medie trăia cu 85-100 de lei pe lună).

S-a întors în țară unde a fost numită medic la Eforia spitalelor civile și la Manufactura de tutun a Regiei Monopolurilor Statului. Paralel organizează cu succes primele unități de ocrotire a copilului (creșe și cămine de zi). La fabrica de tutun, unde în 1896 lucrau 2000 de femei, a înființat prima creșă de instituție iar în anul următor a pus bazele Societății Materna, apoi a Leagănului. În ambele cazuri a dus o campanie susținută de presă în foile liberale Voința națională și Lʹindépendance roumaine. Un sprijin substanțial a primit energica doctoriță din partea familiei regale. Regina Elisabeta și principesa moștenitoare Maria patronau în jurul anilor 1900 peste 40 de asemenea societăți de binefacere. De asemenea, numeroase femei din boierimea țării își făcuseră un adevărat crez din susținerea materială a copiilor săraci. Maria Cutzarida însăși a donat, în comuna Motreni (Dâmbovița) un teren pentru construirea unei școli.

Inițiativele doctoriței au dobândit și o largă recunoaștere internațională. În 1908 participă, la Bruxelles, la congresul pentru protecția copilului, susținând comunicarea și unde a precizat că în ultimii zece ani rata deceselor infantile coborâse de la 34% la 17%. Peste doi ani, în 1910, la congresul de la Copenhaga a susținut raportul „Creșele din România. Asistența publică și operele de binefacere“. Tot atunci este invitată în Japonia ca medic al Curții Imperiale. A declinat și această ofertă continuând să lucreze în România. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizată ca medic la spitalul militar nr. 134 din București.

Un  portret datorat pictorului Sava Henția, dăruit de familie spitalului de copii Grigore Alexandrescu din București, amintește până azi de această precursoare în munca atât de complexă a asistenței sociale.



27
/04
/16

Domnia Regelui Carol I a coincis cu o perioadă din istoria Europei cunoscută drept La belle époque. Atunci s-a construit masiv, s-au preluat modele, mai ales franţuzeşti, au fost invitaţi să lucreze în ţara noastră arhitecţi francezi, germani, cehi. Iniţiativa principală a aparţinut suveranului care a dispus (susţinând masiv din caseta particulară) ridicarea, refacerea sau modernizarea unor edificii rămase şi azi emblematice pentru Bucureşti.

25
/04
/16

Aşa a fost supranumit un domnitor în Ţara Românească din şirul fanarioţilor aflat pe tron între 1786 şi 1789. Nu făcea parte din familiile nobile din Fanar ci era, după spusa ambasadorului francez la Ţarigrad, „un ţărănoi din Arhipelag”.

11
/04
/16

Soprana Maria Callas a studiat Conservatorul din Atena şi a debutat în spectacolul “Tosca” la Teatrul Regal din Atena. Femeia plină de capricii, iubită sau urâtă cu aceeaşi forţă, fusese capabilă să-şi schimbe înfăţişarea şi să devină un mit, în urma unei banale cure de slăbire.

09
/04
/16

Între „misterele Bucureştiului” care stăruie de mai bine de un secol și jumătate, moartea violentă a lui Barbu Catargiu ocupă un loc aparte. Asasinat politic? Crimă pasională? Faptă de nebun? Răspunsul n-a fost aflat, deşi din vreme în vreme istoricii se pleacă, din păcate fără succes, asupra acelui moment. Dosarul a dispărut destul de repede după întocmire, procurorul Deşliu a fost demis şi lumea a început să se lanseze în ipoteze.

04
/04
/16

Prezenţa patrupedelor pe uliţele, apoi pe străzile oraşului, e o realitate consemnată încă de la întemeierea lui, pe vremea legendarului cioban Bucur. Ţinuţi la început să păzească proprietăţile, dar înmulţiţi fără socoteală, câinii au ajuns şi obiect de distracţie în mahalale.

02
/04
/16

„Chestiunea orientală” a însemnat un concept istoric vehiculat cu ardoare din sec. XVIII până la războiul din 1877-1878. Era vorba de disputele dintre marile puteri pentru dominarea drumului spre Orientul Apropiat. Ele au generat războaiele austro-ruso-turce, desfăşurate mai toate şi pe pământ românesc.

01
/04
/16

Trei sferturi de veac şi-a închinat viaţa în slujba cântecului şi, mai ales, a romanţei, despre care spunea că este cea mai sinceră, cea mai pătimaşă expresie a unei epoci şi a societăţii. Cântecele lui de inimă albastră au făcut duminici de vis din toate zilele săptămânii. Gică Petrescu s-a născut pe 2 aprilie 1915 si s-a stins din viață pe 18 iunie 2006.

28
/03
/16

La jumătatea anilor ’60, Ion Dichiseanu o cunoaşte la Festivalul de Film de la Beirut pe Sara Montiel, actriţă şi cîntăreaţă celebră în acea vreme, şi se îndrăgosteşte de ea la prima vedere. După puţin timp, când Sara ajunge la Bucureşti pentru a susţine o serie de concerte, vrea să-l întâlnească. Aşa începe povestea lor de iubire, descrisă în volumul “Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel”, apărut la Polirom.

23
/03
/16

Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi organizează expoziţia Viaţa românească – 110 ani de la apariţie, ce valorifică patrimoniul MNLRI şi extraordinara colecţie a istoricului literar Nicolae Scurtu. Vor fi expuse în premieră documente de patrimoniu deosebit de valoroase pentru istoria noastră literară, de la scrisori şi fotografii la ediţii princeps, ediţii cu autograf sau cărţi de vizită.

22
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Oraş de câmpie, cu mai toate casele făcute din chirpici, paiantă ori nuiele  - asta până la mijlocul secolului al XIX-lea – Bucureştiul a rămas expus tuturor calamităţilor: inundaţii, cutremure, incendii. Acestea din urmă pârjoleau o uliţă, o mahala, până în 1847, când au distrus aproape o treime din el.

21
/03
/16

„Cu Bach, viaţa ar fi suportabilă chiar şi într-un canal” - Emil Cioran. Considerat, alături de Mozart şi Beethoven, cel mai mare compozitor al lumii, Johann Sebastian Bach s-a născut într-o zi de 21 martie (1685).

20
/03
/16

În 1826, luminatul boier Dinicu Golescu publica „Însemnare a călătoriei mele“. Îşi ţinea băieţii la studii în Elveţia şi cu doi ani în urmă se dusese să vadă cum le merge învăţătura. A traversat Europa Centrală şi uimirile îl ţintuiesc la tot pasul. În Austria şi statele italiene, pe lângă drumuri şi şosele, cu rigole curate, străjuite de copaci atent îngrijiţi, tatăl viitorilor paşoptişti vede puzderie de statui. Ce sunt astea? La ce folosesc?

Pagina 20 din 34« Prima...10...1819202122...30...Ultima »