„Bani negri (pentru zile albe)”. Uşurel
https://www.ziarulmetropolis.ro/bani-negri-pentru-zile-albe-usurel/

CRONICĂ DE FILM Primul episod din miniseria „Bani negri (pentru zile albe)”, scrisă şi regizată de Daniel Sandu (autorul filmului „Un pas în urma serafimilor”), a avut premiera pe HBO şi e disponibil pe HBO GO. Cât de bun a acest nou serial românesc?

Un articol de Ionuţ Mareş|23 noiembrie 2020

Adevărul e că motivul pentru care m-am uitat în ultimii ani la cele câteva miniserii românești (co)produse de HBO a fost exclusiv faptul că sunt realizate de regizori pe care îi știam și îi urmăream din cinema și au în distribuție mulți dintre actorii care îmi plac. Ești curios să vezi și cum arată astfel de produse (pentru că sunt în primul rând niște produse de divertisment), care fac până la urmă parte din industria românească de film.

Și au fost câteva exemple: cele două sezoane din „Umbre”, de Bogdan Mirică (și unele episoade de Igor Cobileanski), „Valea Mută”, de Marian Crișan, și „Hackerville”, de Igor Cobileanski și Anca Miruna Lăzărescu. Iar acum e în pregătire o nouă miniserie, „Ruxx”, de Iulia Rugină și Octav Gheorghe.

Asta m-a făcut să văd și primul episod din „Bani negri (pentru zile albe)”, scris și regizat de Daniel Sandu, care a debutat în cinema cu „Un pas în urma serafimilor” (2017).

Și chiar dacă, după toate aceste miniserii, se observă că nivelul de producție s-a îmbunătățit semnificativ față de acum câțiva ani și că toți regizorii menționați au adus câteva idei interesante de cinema în astfel de producții dedicate micului ecran, persistă impresia că ele nu sunt nimic mai mult decât niște realizări perisabile, prea puţin stimulante (ceva mai ofertant mi se păruse episodul-pilot „Anii de sâmbătă seară”, realizat în 2017-2018 de Nae Caranfil pentru PRO TV, dar din păcate necontinuat).

Sigur, astfel de producții sunt rezultatul unei negocieri între ce și-ar dori un cineast (care știe că aici nu are ultimul cuvânt) și modul în care vede un asemenea produs comercial, cu toate mărcile lui, un producător precum un post de televiziune.

În cazul lui Daniel Sandu, care și-a exprimat întotdeauna admirația pentru un anume cinema, de inspirație americană, mai prietenos cu un public larg, dar în care să își folosească şi dexteritățile regizorale personale (stil exemplificat de „Serafimi…”), probabil că „Bani negri (pentru zile albe)” nu e o atât de mare abdicare de la viziunea sa de autor. Sau, mai exact, pare că el se simte în largul său și într-un astfel de format, asumându-și toate limitările acestuia.

Cu exterioarele filmate la Piatra-Neamț (orașul natal al lui Daniel Sandu), „Bani negri” se vrea totuși o comedie universală. Așa se face că decorurile de interior și costumele sunt asumat artificiale (de exemplu, uniformele de poliție sunt mult schimbate), imposibil de plasat într-un spațiu și într-un timp anume (e mai mult un generic orășel de provincie). Iar scenariul se bazează pe o serie de elemente cunoscute dintr-o întreagă tradiție a filmelor cu protagoniști naivi, aproape loseri (aici, doi tehnicieni de semafoare – jucați de Alexandru Papadopol și Cristian Bota), și cu niște mafioți periculoși (în frunte cu premisa – planul unui jaf asupra dubiței cu bani a unei bănci), pe care Daniel Sandu încearcă să le răstoarne pe alocuri şi la care adaugă unele nuanțe românești (de pildă, sugestia unei corupții omniprezente).

Ar fi o pistă greșită să evaluezi plauzibilitatea poveștii și cât de mult s-ar potrivi excentricitatea ei unui context românesc – propunerea trebuie luată așa cum e (deși rămâne o senzație de inadvertență). Mai interesant e de văzut dacă e atinsă miza comică a miniseriei (sau cel puțin a primului episod) – singura miză pe care o consider relevantă (relaţiile de familie ale protagoniştilor sunt prea convenţionale pentru a atrage empatie).

Aș zice că nu. Și asta pentru că există o ruptură între intenția gagurilor și decupaj (deşi uneori mizanscena e inspirată). Poantele nu sunt suficient pregătite sau dezvoltate, iar potențialul lor efect comic este la tot pasul subminat de un montaj inadecvat, plan-contraplan, cu tăieturi dese (uneori nejustificate), ceea ce produce un ritm sacadat şi, pe alocuri, o senzaţie puternică de nefiresc, de precipitare.

Schimbarea cadrului de la un personaj la altul, de la un plan strâns la un plan larg, se face mereu ca o anticipare a unei reacţii, a unei viitoare acţiuni de răspuns, astfel că nu prea e loc de surpriză (chiar dacă o replică sau alta a unui personaj vrea să contrazică percepţia pe care ar trebui o avem faţă de instituţia pe care o reprezintă). La asta se adaugă unele gesturi şi scurte dialoguri care explică, redundant, ceva ce am văzut sau se presupune că am înţeles deja.

Toate acestea urmăresc, bineînţeles, să uşureze receptarea, pentru că, în fond, e vorba de un serial care se cere văzut într-o duminică seară, la televizor, în atmosfera relaxată de acasă. Doar că ele ajung să nu îi mai lase spectatorului mai nimic de făcut.

29
/10
/20

PORTRET Cunoscuta regizoare japoneză Naomi Kawase, o obişnuită a Festivalului de la Cannes, va susţine sâmbătă, de la ora 17.00, un masterclass online pentru publicul din România, în cadrul "Les Films de Cannes à Bucarest", unde este invitat special. Prilej de a vă propune un scurt portret al acestei cineaste inclasabile.

28
/10
/20

CRONICĂ DE FILM „Mia își ratează răzbunarea” (2020), al doilea lungmetraj, realizat tot în regim independent, al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, este o comedie care vorbește despre feminitate și are ca protagonistă o tânără actriță, jucată de Ioana Bugarin.

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.