Carlos Gardel. 125 de ani de la naşterea regelui tangoului
https://www.ziarulmetropolis.ro/carlos-gardel-125-de-ani-de-la-nasterea-regelui-tangoului/

În urmă cu 125 de ani se năştea Carlos Gardel, denumit şi Carlitos, Regele Tangoului sau Magicianul. În cinstea acestuia (şi a lui Julio De Caro), 11 decembrie a fost proclamată Ziua Internaţională a Tangoului.

Un articol de Petre Ivan|11 decembrie 2015

În 1911, Carlos Gardel îl cunoaște pe cântărețul uruguaian José Razzano, alături de care interpretează cântece folclorice, până în 1917 când, o dată cu “Mi noche triste”, dau naștere tangoului liric, înlocuind versurile satirice și fără perdea, cu unele nostalgice sau melodramatice.

Acesta este începutul triumfului carierei de cântăreț de tango a lui Carlos Gardel, înregistrarea cu “Mi noche triste” vânzându-se în 100.000 de exemplare.

Din 1927, după turneul din Spania, începe cariera sa de artist internațional. Înregistrările sale sunt admirate de toată lumea hispanică, cucerind milioane de inimi.  Totodată, devine extrem de popular şi la Hollywood, unde a fost vedeta în peste 20 de filme, alături de mari staruri feminine ale epocii.

Împreună cu prietenul său şi textierul său Alfredo Le Pera compune 183 de tangouri, devenite toate celebre şi face aproximativ 700 de înregistrari.

În plină glorie, la vârsta de 45 de ani, Gardel se stingea din viaţă în urma unui accident de avion, la Medelin în Columbia. În accident au murit şi Alfredo Le Pera, ghitariştii Guillermo Desiderio Barbieri şi Ángel Domingo Riverol, dar şi alţi prieteni şi un grup de oameni de afaceri împreuno cu care călătorea.

Plâns de milioane de argentinieni, i s-au adus omagii la New York City, Rio de Janeiro sau Montevideo.

Foto: Carlos Gardel – wikipedia

07
/10
/16

Pe o întindere de 100.000 de metri pătraţi, având în centru spaţiul actual al halelor din spatele magazinului BUCUR, Târgul Moşilor a reprezentat, până la Primul Război Mondial, o formă de perpetuare a tradiţiei din vremea daco-romanilor.

29
/09
/16

Nae Ionescu are motive să fie invidiat de către orice scriitor ilustru sau o altă personalitate din orice domeniu al cunoașterii, căci Dora Mezdrea i-a alcătuit cea mai vastă biografie. Nici Goethe, care s-a însurat după 80 de ani, nici Titu Maiorescu, Mihai Eminescu sau Dobrogeanu Gherea n-au ajuns la numărul de record de volume biografice.

27
/09
/16

“Mi-am iubit profesia, am stimat-o. În fiecare film şi spectacol laşi câte ceva din tine. Cred că fiecare om se termina aşa, dându-şi sufletul pentru fiecare lucru pe care l-a făcut.” – Sebastian Papaiani. Îndrăgitul actor s-a stins din viaţă la vârsta de 80 de ani.

12
/09
/16

„Nu am ştiut că au fost atât de mulţi idioţi în lume, până când am început să folosesc Internetul.” - Stanislaw Lem. În urmă cu 95 de ani, într-o zi de 12 septembrie, se năştea la Lvov (pe atunci în Polonia), unul din cei mai cunoscuţi autori de literatură ştiinţifico-fantastică.

08
/09
/16

„Dan Spătaru era fermecător, semăna cu Alain Delon, în plus, avea un timbru deosebit, dar, în vremurile acelea, cultul personalităţii era practic inexistent. El îşi vedea de meserie şi privea succesul extraordinar de care se bucura, ca pe o recompensă firească a muncii lui. Tot ce cânta el devenea şlagăr (...)” - Margareta Pâslaru.

07
/09
/16

Setea de cultură a bucureştenilor s-a manifestat plenar în a doua jumătate a sec. al 19-lea. Un grup de iniţiativă, creat în vremea lui Cuza Vodă, a început să organizeze, seara la ora 9.00, conferinţe în casele lui Costache Ghica de lângă Cişmigiu (în piaţa Valter Mărăcineanu de azi).

05
/09
/16

„Nu voi fi un rock star, voi fi o legendă.” - Freddie Mercury. Artistul născut în Zanzibar, considerat unul dintre cei mai mari cântăreţi de muzică rock din istorie, ar fi împlinit astăzi 70 de ani. O vârstă la care Freddie Mercury, liderul formației britanice Queen, nu şi-ar fi dorit să ajungă: „Nu mă aştept să ajung la bătrâneţe. Mi-e totuna ce va fi. Ar fi plicticos să trăiesc până la şaptezeci de ani”.

02
/09
/16

Concepţia strămoşilor noştri despre igiena corporală era puţin deosebită de a noastră. Ea nu intra în practica cotidiană, ci se transforma într-un eveniment plăcut, săptămânal ori şi la răstimpuri mai mari.

29
/08
/16

Un proverb românesc apărut în sec. al XIX-lea susţinea că „scule avem, dar n-avem nemţi”. Cu alte cuvinte, erau omagiaţi pentru îndemânarea lor mecanicii de tot felul veniţi din ţările germane să lucreze la batozele, treierătoarele şi pompele de tot felul din gospodăriile noastre.

22
/08
/16

Viaţa publică, destul de firavă în sec. al XVII-lea, se desfăşura mai ales în cafenele. Cea dintâi atestată documentar a fost a lui Kara Hamie, în 1667, pe un loc învecinat cu biserica Doamnei de azi. În vremea lui Constantin Brâncoveanu, pe Calea Şerban Vodă (podul Beilicului) se înşirau destule cafenele, toate la dispoziţia mai cu seamă a turcilor.