Ce vezi când vezi prima dată un episod din „Umbre”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-vezi-cand-vezi-prima-data-un-episod-din-umbre/

N-am mai văzut un serial de pe vremea îndrăgitului „Seinfeld”. Să fie douăzeci de ani de când m-am uitat, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, la televizor.

Un articol de Andrei Crăciun|10 noiembrie 2017

N-am ținut ascuns că nu fac eu așa ceva: nu e genul meu, gen. Cu toate acestea, nefiind neam în target, am primit invitație să vizionez și eu primul episod din noul sezon al serialului românesc Umbre. Legând prieteșug cu actorii pe care i-am tot scris la dumneavoastră în ziar am zis să mă duc să văd. M-am uitat pentru actori și m-am mirat.

Nu știam Umbre, decât din poze, meme-uri și snoave de pe internet. Nu sunt omul care să cadă de pe scaun la așa scenariu, la așa regie. Nu fac ușor wowul. Din acest prim episod din sezonul II am reținut mai ales recursul la umorul negru: o splendidă secvență în care apare un domn Tinel (de fapt, nici nu apare, matematic vorbind, e dedus). Plus cadrele întinse, ca într-un lung-metraj care imită viața adevărată. Foarte interesant.

Până la sfârșit am fost convins să văd și episodul II, și probabil că așa va fi până la ultimul. M-am convertit, cât de cât, la relachism. Și sunt îndărătnic la văzut, n-am timp de seriale, eu am timp să am răbdare?, că n-am.

Nu știam, zic. Adică, na, cine n-a auzit că e un taximetrist, Relu, Relache, cel care face fărădelege cu levierul, care umblă cu ranga să bată oameni, care îi ia la șuturi (când e drăguț) pe datornicii la interlopi și nu numai?

L-am intervievat cândva și pe Pavlu (cel care îi dă viață personajului aproape negativ), dar nu mi-a fost frică de el, că nu-l văzusem încruntat pe micul ecran. Am discutat mai mult pe partea teatrală…

Așa că acum, când l-am văzut în primul episod din sezonul II pe acest Relache supărat, mai degrabă am surâs. Cum, mă, Pavlu, un băiat de zahăr, să fie așa rău, rău, cine e rău?, ca Michael Jackson în 1987? E. Am ridicat din sprânceană, a intrigare.

Maria Obretin

Și Maria Obretin, o bomboană de fată, încă trentagenară, veselă ca o privighetoare, actriță cu numeroase argumente profesionale, călărășeancă mai ales, să fie ea, așa tristă, ca nevastă de recuperator și mamă de tineret mai mult sau mai puțin rebel? Când meseria te obligă… Când ai talent în meserie… Da! Așa se face că e foarte, foarte bună într-o secvență în care râde de un taximetrist (altul, nu Relache, că de Relache nu râde nimeni), care îi face curte depășind periculos limita metoo-ului. Și zice doamna Gina (interpretată de Maria Obretin) ca la noi în mahalaua Teilor: că doar dacă are o anumită vârstă asta nu înseamnă că e nesatisfăcută trupește și că face sex prin vecini până rupe patul și așa. Foarte frumos spune. Adevărat!

Și Andreea Vasile (scrisă!), în rol de Doamna Boss. Să n-aud eu expresie așa de frumoasă… Doamna Boss… ce miracol, ce minune! Pe ce lume am trăit? Cum am putut? Cum de-am putut? Domnișoară elegantă, sensibilă și suplă, fostă handbalistă în realitate, să umble în serial prin pușcării, pe la golani, să le dea directive, să îi domine psihologic? Cine ar fi crezut? Dar uite că. Arta actorului, nenea!

Mădălina Craiu

Și Mădălina Craiu (de asemenea, scrisă) să joace ea așa în Umbre II la nunta ei, nici scorpie, nici drăguță, nici ca maică-sa Gina, nici ca taică-su Relu… Îți scoți pălăria, ce să mai faci?

În plus, ceilalți actori, încă necunoscuți mie mulți – pleiadă de valori. Așa se face că se anunță un sezon lung de interviuri, fiindcă tare par interesanți și în civilie.

Așa e prima oară: te uiți la serial și te gândești, de fapt, la luminile și umbrele din realitate. Poate că nu e frumos, dar e adevărul și numai adevărul (fără să fie tot adevărul).

Și Maria Obretin, o bomboană de fată, încă trentagenară, veselă ca o privighetoare, actriță cu numeroase argumente profesionale, călărășeancă mai ales, să fie ea, așa tristă, ca nevastă de recuperator și mamă de tineret mai mult sau mai puțin rebel? Când meseria te obligă… Când ai talent în meserie…



05
/02
/23

Cele trei cărţi de cronici de film publicate de Romulus Rusan în anii `70-`80 au fost reeditate recent, într-un singur volum şi într-o ediţie de lux, în seria de autor pe care i-o dedică Editura Spandugino. O apariţie demnă de a fi salutată şi un bun pretext de recitire.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.

18
/01
/23

Din 20 ianuarie spectatorii din București, Bacău, Bistrița, Botoșani, Buzău, Cluj, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sibiu, Sinaia și Târgu Mureș vor putea vedea pe marile ecrane controversata poveste a trupei Phoenix, spusă chiar de membrii ei în documentarul „Phoenix. Har/Jar”.