Celalalt Simion de Petru Cimpoeşu, o poveste de un umor necruţător, la Polirom
https://www.ziarulmetropolis.ro/celalalt-simion-de-petru-cimpoesu-o-poveste-de-un-umor-necrutator-la-polirom/

La aproape cincisprezece ani de la succesul romanului Simion Liftnicul, Petru Cimpoeşu, unul dintre prozatorii de primă linie ai ultimilor ani, ne face cunoştinţă cu Celălalt Simion, într-o poveste plină de surprize şi umor. Romanul a apărut în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom şi este disponibil din această săptămînă în librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro.

Un articol de Petre Ivan|2 octombrie 2015

Suntem în plin capitalism balcanic, lipsit de iluzii şi de simţ moral. Ispita apare sub forma unui presupus Deputat care le propune lui Simion şi prietenilor săi o metodă simplă şi eficientă de a face bani. Odată „pactul” încheiat, se pune în mişcare un carusel de întîmplări funambuleşti şi în egală măsură absurde.

Căci Celălalt Simion este de fapt reversul lui Simion liftnicul, iar în loc de îngeri şi moldoveni avem de-a face, de această dată, cu ipostaze ale răului în forma lor brută.

Umorul lui Cimpoeşu însă nu mai este unul tolerant, ci a devenit sarcastic şi, pe alocuri, necruţător.

Petru Cimpoeşu (n. 1952) a debutat editorial în 1983, cu volumul Amintiri din provincie, distins cu premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi.

Alte volume publicate: Firesc (ed. I, 1985), Erou fără voie (1994, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi), Un regat pentru o muscă(1995), Povestea Marelui Brigand (ed. I, 2000, Premiul Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor), Simion liftnicul. Roman cu îngeri şi moldoveni(ed. I, 2001, Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Christina Domestica şi Vînătorii de suflete (2006, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Academiei Române, Premiul revistei Observator cultural).

Romanul Simion liftnicul a fost tradus în Cehia, Italia, Spania, Croaţia, Bulgaria şi Franţa, fiind declarat cartea anului 2007 în Cehia şi distins cu Premiul „Magnesia Litera”.

Fragment din romanul Celălalt Simion:

Soră-mea mi-a povestit odată la telefon că, în satul de lîngă Vaslui unde ne-am născut, a venit un preot care făcea slujbe mai frumoase decît cel dinaintea lui, ajuta săracii, a reparat clopotniţa şi a mai făcut şi alte fapte bune, pînă

Petru Cimpoeşu

Petru Cimpoeşu

cînd sătenii au aflat că era un preot fals, nu fusese hirotonit.

Chiar dacă a venit protopopul şi l-a alungat, oamenii din sat îi păstrează şi acum o vie şi plăcută amintire. La fel şi cu părintele Bostan. Indiferent unde l-au dus. Indiferent cîte zăvoare şi lacăte i-ar pune pe uşă unii şi alţii, libertatea interioară nu i-o poate lua nimeni. Indiferent cîte rînduri de cătuşe i-ar pune la mîini şi în cîte lanţuri le-ar lega.L-au luat fiindcă l-au prins că ascundea în prescură telefoane mobile, pe care apoi le vindea deţinuţilor. Mie mi-a promis că îmi aduce o cutie cu Xanax, dar n-a mai apucat, din păcate. Cînd m-a întrebat pentru ce îmi trebuie, i-am răspuns că alungă demonii.

Am motive să cred că nu a înţeles corect mesajul. M-a sfătuit să iau aghiazmă, a cărei acţiune, uneori aproape la fel de eficientă, este o taină de nepătruns. Prescura o făcea acasă, împreună cu nevastă-sa. O faptă de milostenie care însă nu a fost apreciată la justa ei valoare. Cu banii primiţi pentru telefoane cumpăra lumînări. Sau, mă rog, îi împărţea la săraci. Sau poate cumpăra alte telefoane pentru alte fapte de milostenie. Numai bunul Dumnezeu ştie ce făcea el cu banii.

Cînd m-a spovedit prima dată, m-a întrebat dacă mă mai spovedisem pînă atunci. Nu, de ce să mint? Pînă să ajung aici, apropierea de Dumnezeu nu făcea parte propriu-zis din hobby-urile mele. Fiindcă nu-mi păsa de credite. Duminica, în loc să merg la biserică, preferam să stau pe malul lacului de la Gherăeşti şi să dau la peşte, iar între timp să meditez cum aş putea face rost de bani. Singurul lucru care mă interesa cu adevărat erau banii, fără ei, viaţa mi se părea, vorba lui Gogu, pierdere de timp.

Acum ştiu că era o atitudine complet greşită. Am înţeles după ce am ajuns aici şi am început să particip la slujbele duminicale. Părintele Bostan mi-a spus că banii sînt ochiul dracului şi închisoarea sufletului. O fi ştiut el. Dracul te ademeneşte de fiecare dată deghizat sub altă înfăţişare, ca să nu-l recunoşti. Ca data viitoare, cînd vine, să nu-ţi dai seama că e acelaşi care a fost şi data trecută. Asta m-a cam pus pe gînduri. S-ar fi putut ca Avocat European şi Deputat să fie una şi aceeaşi persoană? E o simplă întrebare, pe care nu mi-aş fi pus-o dacă nu m-aş fi spovedit.

Ce dacă unul avea chelie, iar celălalt nu? Putea să-şi pună o perucă. Mai e o metodă prin care-l poţi demasca: îl întrebi cum îl cheamă şi vezi îndată că se încurcă, începe să se bîlbîie. Mi-a spus părintele Bostan de ce se încurcă dracul cînd îi ceri, ca să zic aşa, buletinul de identitate. Fiindcă n-a fost botezat!

Foto: Celalalt Simion de Petru Cimpoeşu – polirom

13
/06
/21

Unele cărți te pot însoți oriunde și oricând. Ele conturează un orizont mai generos. Ziarul Metropolis vă invită să descoperiți trei romane noi, recent apărute în România, care vă pot bucura oriunde și oricând.

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?