„Certitudinea probabilităţilor”. Înapoi la arhive
https://www.ziarulmetropolis.ro/certitudinea-probabilitatilor-inapoi-la-arhive/

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul One World Romania, documentarul „Certitudinea probabilităţilor” (2021), primul film realizat de Raluca Durbacă, încearcă să deconstruiască discursul oficial al regimului socialist din anul 1968 aşa cum fusese el reflectat prin materialele audiovizuale ale studioului de cinema documentar „Alexandru Sahia”.

Un articol de Ionuţ Mareş|17 iunie 2021

Interesul tot mai mare al cineaştilor români pentru filmul documentar se ramifică în direcţii surprinzătoare. Dacă în urmă cu câţiva ani folosirea imaginilor de arhivă, o sursă mereu bogată pentru diverse explorări, era o raritate şi o acţiune la care se încumetau doar unii regizori cu experienţă (reperul rămâne „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, capodopera din 2010 a lui Andrei Ujică), acum acest proces e tot mai răspândit.

Explicaţiile ar necesita o analiză separată. Însă merită spus aici că un rol îl joacă schimbarea de generaţii, care vine la pachet cu o privire mai detaşată, mai puţin pătimaşă, faţă de trecut, şi accesul mai uşor la tehnologie şi arhive, motivat de o curiozitate nouă.

Asta duce inclusiv la filme nişate, aşa cum este şi „Certitudinea probabilităţilor” (2021), debutul Ralucăi Durbacă, absolventă de studii de cinema la UNATC şi fost critic. Cineasta îşi restrânge aria de interes doar la anul 1968, considerat a fi unul important în istoria comunismului românesc (inclusiv datorită discursului lui Nicolae Ceauşescu de condamnare a invaziei sovietice de la Praga) şi pe care îl analizează prin prisma retoricii ideologice construite de materialele audiovizuale (documentare, reportaje, jurnale de actualităţi) realizate de celebrul studio „Alexandru Sahia”.

Potrivit propriilor mărturisiri, Raluca Durbacă a văzut toată arhiva Sahia disponibilă pentru 1968, din care a extras şi montat 90 de minute (împreună cu monteuza Letiţia Ştefănescu).

Demersul are un evident resort teoretic, sprijinit şi de background-ul autoarei – de la titlul preţios şi cele câteva inserturi auctoriale de text, de tip definiţie, despre concepte precum ideologie sau limbaj, la structura însăşi a filmului, împărţit în capitole informale care acoperă diverse spaţii şi domenii (de exemplu, urban, rural, agricultură, industrie, cultură, publicitate, vizite şi evenimente oficiale care îl au în centru pe Ceauşescu).

Documentarul ridică unele întrebări esenţiale. Cum ne raportăm acum la aceste fragmente de arhivă al căror scop, clar sau camuflat, era unul propagandistic, de răspândire şi de impunere a ideologiei oficiale? Ce ne spun ele despre perioada în care au fost făcute? Cum le deconstruim? Câtă valoare cinematografică au? Câtă realitate poate fi întrezărită sub ambalajul lor când spectaculos, când greu digerabil? Ce contradicţii ascund?

Din această perspectivă, „Certitudinea probabilităţilor” poate fi privit şi ca un eseu video, al cărui motor este încercarea de a descompune şi de a înţelege, prin instrumentele puse la dispoziţie de montaj şi de intervenţiile în coloana sonoră (dar fără voice-over), mecanismele prin care puterea din primii ani ai lui Ceauşescu dorea să fie văzută, imaginea pe care dorea să o proiecteze.

Aventura plonjării în arhivele audiovizuale ale unui regim ca cel comunist vine cu obstacole şi riscuri, pe care Raluca Durbacă nu le evită de fiecare dată. Iar alegerea unui an ca 1968, apogeul scurtei şi relativei perioade de liberalizare din a doua jumătate a deceniului respectiv, aduce complicaţii suplimentare. Sigur, e un an al contradicţiilor, al contrastelor (uşoara deschidere spre stilul de viaţă occidental se suprapunea cu tendinţe vizibile spre un cult al personalităţii tot mai pronunţat şi un comunism naţional, în afară de cadrul general al dictaturii), iar dispozitivul cineastei reuşeşte să reflecte bine asta.

Însă filmul stă pe nisipuri mişcătoare. Degajă deseori senzaţia de nesiguranţă – o nehotărâre între fascinaţia pentru unele dintre arhivele găsite şi obligaţia de a contracara mesajul ideologic al altora. Iar asta se simte şi la nivelul ritmului pe care îl are filmul – când sare sprinten de la o secvenţă la alta, când ne ţine minute bune, aproape până la plictiseală şi fără reflex critic, printre oamenii dintr-un CAP sau, în final, printre foşti muncitori de pe şantierul Bumbeşti-Livezeni.

În unele momente, succesiunea cadrelor îşi lasă cu greu ghicită motivaţia – e ca şi cum, atrasă de caracterul spectacular al unor filmări, regizoarea le amestecă în speranţa că îşi vor găsi autonom un sens. Câteodată, pariul funcţionează – atunci când bucăţile de arhivă (de exemplu, reclamele) sunt lăsate să îşi devoaleze singure falsitatea sau caraghioslâcul.

În alte părţi, deciziile de montaj sunt stridente, la prima mână – în special când se apelează la reluarea aceloraşi cadre sau a unora asemănătoare pentru a se evidenţia fie ridicolul şi absurdul unor situaţii, fie gargara oficială. Iar ţinta cea mai uşoară şi previzibilă a caricaturizării este, bineînţeles, Ceauşescu însuşi.

Mai stimulant e atunci când contrastul se dezvoltă cu răbdare între două secvenţe – după ce un reportaj ne arată ţărani săraci şi prost plătiţi muncind la culesul cartofilor sau adunatul fânului, urmează un fragment dintr-un film triumfalist despre bogăţia recoltei şi în care Ceauşescu dansează pe muzică populară cu oamenii, în plină sărbătoare.

Filmul va mai putea fi văzut în cadrul selecţiei online a Festivalului One World Romania, în perioada 21-27 iunie.

30
/01
/24

Pentru pasionații de muzică cultă, apare o noutate pe segmentul evenimentelor live: o nouă serie de concerte va avea loc periodic, la Sala Dalles din Capitală, sub titulatura Musical Extravaganza: evenimentele aduc intensitatea şi culoarea operei și operetei într-un cadru mai personal, prin concerte cu repertoriu specific dar şi alte tipuri de sonorităţi, în adaptare clasică şi interpretarea unor nume consacrate ale scenei lirice.

30
/01
/24

Universul magic al filmelor de animație pentru copii își deschide porțile pentru publicul cu deficiențe de auz din România. Ochi și urechi, noul proiect pus la cale de Animest, cu sprijinul Fundației Orange, le va oferi spectatorilor o experiență de vizionare adaptată nevoilor lor, accesibilă atât în sala de cinema, cât și în sălile de clasă sau în fața ecranelor de acasă.

29
/01
/24

Duminică, 11 februarie 2024, de la ora 19:00, violoncelistul Marin Cazacu și Ansamblul Violoncellissimo vor susține un concert extraordinar pe scena Filarmonicii din Sofia, cu un program foarte divers: muzică de toate genurile, adaptată pentru violoncel, de la coloana sonorǎ a unor  filme celebre, la valsuri, marșuri și lucrări de Mozart în variantă... rock.

29
/01
/24

Primul concert al lunii februarie la Sala Radio vă invită la o frumoasă călătorie muzicală prin Viena imperială. Vineri, 2 februarie 2024 (19.00), veți asculta creații semnate de doi mari compozitori austrieci, care și-au desfășurat o mare parte din activitatea lor artistică în spațiul vienez – MOZART și BRUCKNER – lucrări interpretate de ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO, sub bagheta dirijorului vienez SASCHA GOETZEL.

29
/01
/24

Vika este un DJ carismatic în vârstă de 84 de ani și o adevărată vedetă a a scenei clubbingului din Varșovia. Confruntându-se cu trecerea timpului, Vika este de părere că vârsta este doar un număr și îi inspiră pe cei din jurul ei să își trăiască viața la maxim. Documentarul „Vika!” Este disponibil pe HBO Max.

29
/01
/24

Într-o lume și o industrie care se schimbă extrem de rapid, un renumit cineast italian, autor de modă veche, caută sens în filmele pe care le face, în dragoste, precum și în politică. Din 2 februarie, Un viitor luminos/ Il sol dell’avvenire, noul film al lui Nanni Moretti, o comedie care critică modul de a face filme al platformelor de streaming și apără viitorul cinematografului, are premiera în cinema, distribuit de Independența Film.

29
/01
/24

Pe 13 februarie, de la orele 18:30, SCENA  GÂNDIRII - Conferințele Operei Naționale București îl va avea ca invitat pe istoricul Adrian Cioroianu, care va susține prelegerea „MAREA TEMERE. Cât de probabil este un nou război global?”, prilej pentru o incursiune în miezul posibilităților și incertitudinilor actuale.