Cum s-a născut pseudonimul Otiliei Cazimir VIDEO
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-s-a-nascut-pseudonimul-otiliei-cazimir-video/

Pe 12 februarie s-au împlinit 126 de ani de la naşterea uneia dintre scriitoarele cele mai cunoscute ale României interbelice. Purtând un pseudonim pe care l-a dezagreat dar care a consacrat-o, Otilia Cazimir a fost o feministă a vremii ei, dar şi iubita discretă a unui alt mare poet.

Un articol de Cristina Enescu Aky|16 februarie 2020

Născută în județul Neamț și stabilită apoi la Iași, tânăra poetă Alexandrina Gavrilescu și-a făcut debutul literar în revista „Viața românească”, condusă de Garabet Ibrăileanu și Mihail Sadoveanu. A trimis revistei o primă poezie prin poștă, dar nu a vrut să apară cu numele real deoarece avea doar 17 ani iar directoarea școlii ei „mai dădea și afară din școală pe fetele care se țineau de prostii, cum spunea ea când era vorba de literatură”, după cum își amintea scriitoarea într-un interviu televizat din 1964.

Așa că s-a semnat  în mod anonim cu trei steluțe. Remarcându-i talentul, Sadoveanu și Ibrăileanu au hotărât să îi creeze un pseudonim, primul alegându-i numele de Otilia iar cel de-al doilea pe cel de Cazimir, ambele fiind numele unor iubiri din tinerețea celor doi scriitori. „M-am pomenit dintr-odată Otilia Cazimir. Eu însă n-am știut nimic. Am așteptat numărul viitor al Vieții românești să văd cele trei steluțe. (…) Am căutat în revistă… Nicio steluță. M-am uitat însă la numele colaboratorilor, și am văzut un nume nou, Otilia Cazimir, și am zis: Cine dracu’ o mai fi și asta! Uite cum au altele noroc, și eu n-am.” A redeschis revista peste câteva zile, „și când am ajuns la această urâtă de mine Otilia Cazimir, am văzut că eu eram.”

Otilia Cazimir și George Topîrceanu

Peste ani, cea care a devenit autoarea unora dintre cele mai cunoscute texte pentru copii mărturisea cât de antipatic i-a fost pseudonimul dat, deși el i-a adus celebritatea: „N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă” spunea ea. A folosit în timp și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda sau Dona Sol, cu care a semnat ceea ce astăzi am numi articole feministe. De altfel, a colaborat și cu asociații feministe din Europa (Cehia, Franța), la solicitarea cărora a scris articole despre viața femeilor române dar și despre drepturile sociale și politice ale acestora.

Copil singuratic și visător, a început să scrie poezie încă de mică. A locuit la Iași și a lucrat ca Director al Inspecției Teatrelor din Moldova și Basarabia. Primise Premiul Academiei Române (1927) și Premiul Național pentru Literatură (1937), însă în contextul războiului a rămas fără slujbă și a ajuns să trăiască sărăcăcios făcând traduceri din franceză și rusă. Zaharia Stancu îi scria în acei ani: „Ar fi o mare pierdere să te ocupi numai de traduceri.” Și pe bună dreptate, căci poeta a publicat în total 60 de volume de poezii dar și schițe, nuvele și texte de publicistică. Cele mai iubite au rămas însă poeziile pentru copii, în care nu lăsa impresia că se coboară la nivelul celor mici cu scop moralizator ci, dimpotrivă, cu mult umor, transformând poezia într-un joc. A preluat numeroase teme din folclorul copilăriei, din colinde, obiceiuri și basme tradiționale.

De la debut ei au trecut 5 ani până la apariția primului ei volum de poezie. „Primul exemplar din carte i l-am dat celui care era în vremea asta deja prietenul meu cel mai bun, lui George Topîrceanu. Primul autograf lui i l-am dat.” Topîrceanu a fost însă mai mult decât atât, a fost iubirea vieții ei, cei doi având o relație îndelungată, discretă dar controversată în societatea vremii după destrămarea primei căsnicii a acestuia. Relația celor două personalități literare s-a înfiripat în casa prietenului lor comun Mihail Sadoveanu, poeta fiind cea care l-a îngrijit pe Topîrceanu până la decesul său prematur. Ulterior, ea s-a ocupat de aranjarea manuscriselor acestuia, și chiar mai mult decât atât. Cum mărturisea ulterior într-o scrisoare, ea a ascuns discret, într-un seif, „scrisorile mele intime, fotografiile noastre” dar și „scrisorile intime de la trecătoarele lui prietene”.

Cover foto: Otilia Cazimir (centru jos) alături de George Topîrceanu (stânga sus) și Mihail Sadoveanu (dreapta jos).



22
/09
/20

Editura Arthur face primul pas în asumarea unei noi identități vizuale care debutează cu anunțarea noului logo și, plecând de la acesta, va continua cu transformarea tuturor colecțiilor și proiectelor Arthur.

06
/09
/20

Pe rafturile lor găsim mai mereu câte o tentație. Fizice sau online, librăriile ne tentează cu ceva tot timpul. Deși 2020 nu este un an ca oricare altul, criza sanitară provocând schimbări în viața noastră cotidiană, editurile din România tot au reușit să le ofere cititorilor cărți care merită toată atenția.

04
/09
/20

„Bărbatul cu haină roșie” de Julian Barnes, „Vânătăi ascunse: Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide” de Rachel Louise Snyder și „Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig, propuse de Editura Nemira, se numără printre cele mai așteptate apariții literare în această toamnă.

01
/09
/20

Pe lista de lecturi a lunii septembrie, am inclus „O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel, „Îți voi da toate acestea” de Dolores Redondo, „Către frumusețe” de David Foenkinos, „Arsă cu acid” de Naziran și Célia Mercier și „Atlasul fericirii” de Helen Russell. Iată de ce!

12
/08
/20

15 fragmente din remarcabila biografie a filosofului german, semnată de scriitoarea anglo-norvegiană Sue Prideaux și apărută recent și în limba română, la Editura Polirom, în colecția Plural M: „SUNT DINAMITĂ! Viața lui Nietzsche” (traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu).

07
/08
/20

În dimineața zilei de 2 martie 1998, Natascha Kampusch, o fetiță de zece ani, este urcată cu forța într-o furgonetă albă. Câteva ore mai târziu, zace înfășurată într-o pătură pe podeaua rece a unei pivnițe. În jur e beznă, iar aerul are un iz stătut. Povestea ei este disponibilă acum și în limba română, la Editura Humanitas, în traducerea Cristinei Cioabă.