Doi pe o banca. Anatomia singurătăţii
https://www.ziarulmetropolis.ro/doi-pe-o-banca-anatomia-singuratatii/

Se joacă, la Teatrul Metropolis din Bucureşti, „Doi pe o banca“, după un text de Aleksandr Ghelman, în regia lui Emanuel Pârvu. Cei de pe bancă sunt actorii Florin Zamfirescu („poetul Gării de Nord“ din „Filantropica”) şi Tania Filip (o ştiţi din ciclurile de filme de altădată cu aur, dolari, petrol şi, mai ales, ardeleni), ambii respectaţi profesori universitari la UNATC.

Un articol de Andrei Crăciun|24 ianuarie 2014

Se joacă, la Teatrul Metropolis din Bucureşti, „Doi pe o banca“, după un text de Aleksandr Ghelman, în regia lui Emanuel Pârvu. Cei de pe bancă sunt actorii Florin Zamfirescu („poetul Gării de Nord“ din „Filantropica”) şi Tania Filip (o ştiţi din ciclurile de filme de altădată cu aur, dolari, petrol şi, mai ales, ardeleni), ambii respectaţi profesori universitari la UNATC.

Decorul e minim, și e foarte bine așa, căci „Doi pe o bancă” este unul dintre acele spectacole în care forța vine din text. Iar textul acesta, foarte rusesc, este puternic până la lacrimi, până la dramă, e scris cu o inteligență care merge până la brutalitate.

Maestrul Zamfirescu își joacă, ireproșabil, partitura, dar asta nu este o surpriză pentru obișnuiți teatrului, deci nici o știre nu mai poate fi. Iar Tania Filip, ei bine, Tania Filip este una dintre puținele actrițe care îi pot sta alături.

Îmi chem la bara apărării cultura teatrală aproximativă. Trebuie să admit că nu știam nimic despre autorul acestui text. Îl bănuiesc, după primele douăzeci de replici, că este evreu. Folosește mult prea bine alegoria. După ultimele aplauze, după ce cortina rămâne căzută, îmi verific intuiția: și da, este.

„Doi pe o bancă” este un text clasic, fără să fie vechi, modern, fără să fie vulgar. Aș scrie, chiar riscând să par pretențios, că avem de-a face cu o adevărată anatomie a singurătății.

Căderea

Un bărbat și o femeie, la lăsarea întunericului, într-un parc. Doi oameni care se închid în colivia acestei iluzii: că iubirea mai este, totuși, posibilă, și dincolo de primele mariaje ratate. E clar că niciunul nu vrea să plece de pe banca aceea, care închide în ea, ca într-un spațiu miraculos, un timp al posibilităților, în care se poate, ușor, visa la fericire. Și nu asta facem, de fapt, toți, fie și din când în când?

Citiţi şi: Florin Zamfirescu, Tania Filip şi un reportaj făcut pe-o bancă

El este, desigur, între vârste, libidinos, jalnic, întrupând tot răul pe care îl poate face un om care pleacă de acasă pentru alte și alte femei. Ea nu are discernământ, pișă mult ochii, după cum i se și reproșează, e suspicioasă, excesivă, când nu e de-a dreptul naivă. Iar amândoi sunt speriați, și au dreptate să fie: nimic nu e mai teribil decât singurătatea în această lume înnebunită, în această civilizație a divorțurilor, în acest postapocalips care ne-a adus destrămarea a tot ce construise omul mai bun în mileniile dinainte: ideea, ba chiar destinul unei familii. Cumplită cădere!

doi pe o banca

Tania Filip şi Florin Zamfirescu, într-o scenă din spectacolul „Doi pe o banca“

Cheia

De bărbat mi-a fost, întâi, scârbă, apoi mi s-a făcut milă, de femeie mi-a fost întâi milă, apoi mi-a făcut greață agățarea disperată de cheia unei uși care ar putea, foarte bine, cu puțină onoare, să rămână interzisă. Frumos, totuși, războiul dintre sexe, război ca între două culturi îmbătrânite, război între o blazare matură și o perseverență nebănuită.

Iar această frică de singurătate care înfrânge frica-frică, care strivește demnitatea, care ne arată, totuși, mai aproape de esență, această frică de singurătate surprinsă pe o bancă, între doi oameni, este, de fapt, personajul principal. Și e nevoie de doi mari actori, care să renunțe la sine, ca să facă din ea o prezență aproape vizibilă, să îi lase, în fond, lumina rampei, rolul cuvenit.

Dar, și mai bine e să vedeți cu ochii voștri.

Foto din spectacolul „Doi pe o banca“ – Maria Ştefănescu

30
/01
/15

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „O lacrimă de fată” (1980), regizat de Iosif Demian, este unul dintre cele mai originale filme româneşti realizate în timpul comunismului, polemizând prin stilul său modern şi energic cu falsitatea care caracteriza cinematografia oficială a vremii.

30
/01
/15

Realizatorul TV Cătălin Ştefănescu se alătură personalităţilor care au acceptat să-şi arate calităţile de librar şi va lua parte, miercuri, de la ora 19.00, la campania "Librar pentru o zi", iniţiată de librăria Bizantină din Bucureşti.

29
/01
/15

Caragiale, egoist și manipulator, a știut să se joace întotdeauna cu aparențele, jonglând și în viața reală cu slăbiciunile oamenilor. Aceasta este povestea unei treceri de la apucăturile unui insolent care se izola de societate, mâncând pe ascuns mămăligă cu ceapă, la aparițiile lui de gentleman înarmat cu citate din iluminiștii francezi.

29
/01
/15

Prima ediție din anul 2015 a Trialogurilor la ARCUB are loc joi, 12 februarie, începând cu ora 19.00, la Ceainăria ARCUB (Str. Batiște 14). Sub motto-ul „În dulcele stil... folk”, acest eveniment se bucură de prezența a trei dintre personalitățile cu adevărat marcante ale lumii muzicale românești: Mircea Baniciu, Nicu Alifantis și Doru Ionescu.

28
/01
/15

"Timbuktu", un lungmetraj regizat de mauritanul Abderrahmane Sissako, despre Sahelul confruntat cu jihadismul, şi comedia populară "La Famille Bélier", regizată de francezul Eric Lartigau, despre universul surzilor, figurează printre peliculele nominalizate la premiul César pentru cel mai bun film.

28
/01
/15

Dacă nu ar fi existat, cu siguranţă, ar fi trebuit inventat. Nu ştim cum. Habar nu avem. Nu avem informaţii cu privire la o astfel de invenţie! Omenirea e departe de asemenea performanţe. Până la urmă, tot natura face ce vrea.

28
/01
/15

Compozitorul de muzică de film Hans Zimmer a fost dat în judecată, fiind acuzat că a copiat piesa principală din lungmetrajul "12 ani de sclavie/ 12 Years A Slave" din coloana sonoră a serialului TV "Neveste disperate/ Desperate Housewives".