Doi pe o banca şi un singur destin
https://www.ziarulmetropolis.ro/doi-pe-o-banca-si-un-singur-destin/

„Doi pe o bancă” evocă un tablou cu natură (umană) vie, în care protagoniştii, un el şi o ea, se reîntâlnesc în acelaşi loc, printr-un tulburător joc al hazardului. În regia lui Emanuel Pârvu, spectacolul se joacă astăzi, 1 februarie, de la ora 19.00, la Teatrul Metropolis.

Un articol de Teodora Gheorghe|1 februarie 2014

CRONICĂ DE TEATRU „Doi pe o banca” evocă un tablou cu natură (umană) vie, ȋn care protagoniștii, un el și o ea, se reȋntȃlnesc ȋn același loc, printr-un tulburător joc al hazardului. Ȋn regia lui Emanuel Pȃrvu, spectacolul are la bază textul dramaturgului Aleksandr Ghelman.

El (Florin Zamfirescu), pe jumătate ȋnghițit de aburii alcoolului, ȋși găsește drumul către ea (Tania Filip), o apariție cochetă și glacială. Cȃteva replici tradiționale de agățat sparg tăcerea, stȃrnind dezgustul femeii. Neașteptat, din aisbergul respingerii se topește o bucată de gheață. Vera acceptă un gest de pseudo-curtoazie bărbătească. O țigară se aprinde și odată cu ea, un vechi fitil. El nu recunoaște nimic. Amintirile sunt difuze, intenția clară: ȋși dorește o aventură de-o noapte cu femeia frumoasă din parc.

Povestea cunoaște răsturnări impresionante, care ne adȃncesc și mai mult ȋn labirintul psihologic al enigmaticului Feodor Cuzmici. Serghei, Iura, Alexei, Alioșa… identitățile sunt mici daruri efemere oferite femeilor seduse și apoi uitate. Ȋn realitate, ele reprezintă fortăreața ȋn spatele căreia se consumă o disperare inimaginabilă. Către final, suferința ȋl umanizează pe fantele eșuat.

Florin Zamfirescu ȋntruchipează un personaj complex, care ni se relevă treptat, de-a lungul ȋntrebărilor menite să foreze ȋn inima adevărului. Surprinde cu măiestrie nuanțele cele mai subtile din portretul bărbatului a cărei criză existențială nu a ȋnceput cu vȃrsta a doua, ci cu vȃrsta primei iubiri interzise. Zamfirescu știe să-și dozeze umorul, ȋnsoțindu-l de gesturi ce emană nonșalanță și o frapantă lipsă de sensibilitate; ele provin din egoismul don juan-ului obosit de propriile trucuri răsuflate.

Replicile condimentate cu aluzii misogine fac din Fedea un personaj ȋncȃntător de autentic. Ocrotit de contextul dramaturgiei, el nu poate supăra pe nimeni. Ȋn afara ei, ar stȃrni indignarea reprezentantelor sexului frumos. Dincolo de glumă ȋnsă, ochii abia ȋși mai rețin lacrimile atent camuflate de vorbe amăgitoare.

Doi pe o banca

Tania Filip şi Florin Zamfirescu, în spectacolul „Doi pe o bancă”, de la Teatrul Metropolis

Vera are și ea secrete. Ȋn aparență, este victima ideală: romantică și naivă, ȋncă ȋl așteaptă pe cel care a abandonat-o. Totuși, ea se dovedește un detectiv abil, reușind să ȋnlăture măștile lui Fedea. Cȃnd bărbatul devine vulnerabil, ea profită de situație pentru a-l șantaja emoțional. Tania Filip reușește un rol provocator, ȋnfățișȃnd un evantai de trăiri contradictorii din universul femeii singure.

Scenograful Bogdan Spătaru alege un decor ludic, suprarealist. Felinarul se unduiește ȋn bătaia unui vȃnt nevăzut, care aduce ȋnsă mari schimbări ȋn anotimpul sufletesc al „ȋndrăgostiților”. Un strigoi amintind de spiritul Halloween-ului veghează din ȋntuneric asupra parcului – semn că fantomele trecutului sunt ȋncă prezente. Noaptea se insinuează nu doar ȋn natură, dar și ȋn gȃnduri, pe măsură ce invitațiile se transformă ȋn amenințări și zȃmbetele ȋn grimase de frică. Un ceas a la Dali dă impresia că se prelinge pe asfalt (foarte bine sugerat), ca și minciunile lui Feodor la picioarele Verei.

Ȋn „Doi pe o bancă”, aveți ocazia să urmăriți o poveste nostalgică, unde surȃsul și tristețea ȋmpart același microunivers. Aici, dialogul capătă ȋnțelesuri nebănuite, iar urzeala de neadevăruri se transformă subtil ȋntr-un giulgiu ȋnfășurat ȋn jurul unei idile tȃrzii.

Citiţi şi: Florin Zamfirescu, Tania Filip şi un reportaj făcut pe-o bancă

Foto din spectacolul Doi pe o banca – Maria Ştefănescu

05
/01
/15

Cărţi ale unor autori consacraţi, precum Mircea Cărtărescu, Lucian Boia şi Vladimir Tismăneanu, volumul "Scrisori pentru Vera", de Vladimir Nabokov, şi o serie de romane politice - la 25 de ani de la abolirea sistemului comunist - se numără printre noutăţile editoriale pregătite pentru anul 2015.

05
/01
/15

„Spitalul comunal”, în regia lui Felix Alexa, de la Teatrul Metropolis, reflectă o societate cangrenată, în care empatia nu este decât o fantomă a umanităţii. Pacienţii devin prizonieri într-un spaţiu claustrant mustind de moarte şi de nebunie. Civilizaţia însăşi se află în exil, încercând să muşte din realitate cu dinţi uzaţi.

05
/01
/15

Anul 2015 aduce în peisajul cinematografic noi proiecte ale unor regizori premiaţi la Cannes, Berlin şi Veneţia, printre filmele româneşti care vor fi lansate în cinema numărându-se thrillere politice, un western balcanic, un documentar animat, dar şi comedii, drame şi pelicule poliţiste.

05
/01
/15

Pyramus & Thisbe 4 You , Căsătoria , Scrisoarea , Allegro, ma non troppo, Conversaţie după înmormântare, Miss Daisy şi şoferul ei, Gulliver în Ţara Piticilor şi multe alte spectacole pe scenele teatrelor bucureştene, în săptămâna 5-11 ianuarie.

02
/01
/15

Nedistribuite în cinematografe, văzute puțin în festivaluri, ignorate nejustificat, filmele de nonficțiune merită o mai mare atenție. La început de an, Ziarul Metropolis vă propune 10 documentare străine din 2013 și 2014, demne de reținut.

01
/01
/15

S-au ivit pe cerul teatrului stele care au lucit orbitor o vreme, care au stârnit admiraţie unanimă. Criticii au făcut prognoze artistice pe termen lung, însă, apoi, luminile lor s-au stins. Cu actorul Gheorghe Dinică nu a fost aşa.

31
/12
/14

Noaptea în care facem bilanţuri, dar şi noaptea în care ne distrăm – Revelionul va fi un pretext pentru TVR de a-şi pune în lumina reflectoarelor vedetele şi succesele mai vechi sau mai noi. După 25 de ani de televiziune liberă, TVR prezintă telespectatorilor săi cele mai de succes formate şi cele mai iubite vedete.

30
/12
/14

Anul 2014 poate fi considerat unul aproape anost prin prisma box office-ului nord-american, aflat la cel mai scăzut nivel al său din ultimii şase ani, dar a cărui calitate cinematografică a fost totuşi "salvată" în a doua jumătate a lui de revenirea în forţă a filmelor biografice.