„Durere“ de Zeruya Shalev sau „Iuda“ de Amos Oz? Care este cartea lunii iunie?
https://www.ziarulmetropolis.ro/durere-de-zeruya-shalev-sau-iuda-de-amos-oz-care-este-cartea-lunii-iunie/

Ziarul Metropolis vă invită la duelul cărţilor. În fiecare lună, va alege cele mai importante şi mai atrăgătoare volume publicate în România în luna precedentă şi le va pune la luptă faţă în faţă. Cea care va câştiga confruntarea va fi declarată cartea lunii.

Un articol de Monica Andronescu|2 iulie 2016

Pentru prima întrecere, ne întoarcem la ediția din 2016 a Salonului Internațional de Carte Bookfest, desfășurat la București la început de iunie, ale cărui ecouri s-au stins foarte repede. Un eveniment reușit, au spus editorii, oricum mai reușit decât în 2015, o ediție cuminte, spunem noi, cu titluri de interes pentru toate categoriile de cititori, cu destule noutăți demne de tot interesul. Printre ele, cărți la înălțime ale scriitorilor din Israelul de azi, țară invitată la Bookfest 2016, cărți care, semn bun, au ajuns pe lista celor mai bine vândute titluri. Printre ele, și volumele care se duelează acum în Ziarul Metropolis și care au destule arme în comun.

Pe scurt: sunt romane recent apărute, sunt scrise de israelieni contemporani consacrați, cu multe premii la activ, sunt publicate la edituri de prestigiu, Polirom și Humanitas Fiction și sunt bine traduse. Așadar, „Durere“ de Zeruya Shalev sau „Iuda“ de Amos Oz, ambele bestselleruri la Bookfest 2016? O dantelă alambicată sau o dantelă simplă? Ce alegem?

Pe de o parte, romanul unei femei, Iris, în viața căreia se întoarce brusc și imprevizibil bărbatul vieții, bărbatul din adolescență, bărbatul pierdut, romanul unei suferințe (printre altele, eroina este rănită într-un atentat sinucigaș, episod care îi marchează destinul, precum autoarei înseși), romanul unui iubiri clare, romanul unei familii. Pe de altă parte, povestea tânărului Shmuel Asch, care iese dintr-o viață și începe alta, într-o casă întunecoasă din Ierusalimul anilor ’60, când acceptă să-i țină companie în fiecare seară unui misterios bătrân imobilizat în scaun, romanul inițiatic scris în mileniul III, romanul unei iubiri tulburi, romanul unei familii care ar putea fi, și totuși nu e…

Într-un interviu acordat regretatei traducătoare Antoaneta Ralian în 2004, când i s-a decernat Premiul Ovidius la Festivalul Zile și nopți de Literatură de la Neptun, scriitorul Amos Oz făcea o mărturisire: „Când mă gândesc la literatura mea, o numesc o literatură a gospodăriei, pentru că majoritatea intrigilor din romanele mele au loc în sânul familiei. Dacă aş concentra toate cuvintele romanelor mele într-un singur cuvânt, acela ar fi ˂familism˃. (…) Eu găsesc că familia, orice familie, este instituţia cea mai misterioasă din lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă şi cea mai absurdă, aşa încât tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei.“

La Amos Oz, ca la aproape orice scriitor ajuns la un asemenea nivel și la o astfel de notorietate internațională, această „literatură a gospodăriei“ pe care o scrie de decenii întregi fără prejudecăți se face, peste timp, un ecou al scriiturii și al observației cehoviene. Sub semnul lui Cehov, unde s-a plasat, de altfel, singur, scriitorul împletește liniștit o proză ca o dantelă pe care o admiră toată lumea. O dantelă simplă, fără vreo îndrăzneală nemaivăzută, fără vreo sfidare abracadabrantă, dar atât de bine lucrată, încât toată lumea îi recunoaște calitatea de la o poștă. Meșteșugită (lui Amos Oz îi place să lucreze cu mâna lui, a făcut-o ani întregi, pentru a-și domoli furiile, și pledează pentru munca manuală, care eliberează și salvează), proza lui este o cale sigură spre abisurile omului și literatura cea mai rafinată.

În „Iuda“, veți pătrunde balzacian într-un oraș, pe o stradă, într-o casă în care se întâlnesc ițele unor dureri de nepovestit, a războiului care mutilează, a cruzimii fără limită, a omului fără rațiune. Shmuel Asch renunță la tot – la familie, la viața de student, la o iubire ratată, la tema de cercetare, „Isus prin ochii evreilor,“ prilej de cugetări îndrăznețe pentru Amos Oz – și petrece o iarnă într-o casă străină, căreia îi veți simți întunericul și gemetele, unde o descoperă pe Atalia, împreună cu dragostea și sacrificiul, într-un oraș care prilejuiește pagini minunate: „tot orașul ăsta care se încolăcește mereu în el însuși, așteptând parcă o lovitură în fiecare clipă, Ierusalimul cu bolțile lui obscure de piatră, și cu cerșetorii orbi, și bătrânele habotnice stafidite, care stau ore întregi nemișcate, ofilindu-se la soare pe scăunele scunde, la intrarea în pivnițe întunecate“. În aceleași pagini minunate despre orașul în care se aud mereu focuri de armă își face loc privirea pătrunzătoare a autorului spre relațiile dintre evrei și creștini, dintre Israel și lumea arabă. Simple, șlefuite, transparente, uneori necruțătoare, ca și în celelalte cărți ale autorului.

Duelul-Cartilor

Pătrunzătoare este și privirea Zeruyei Shalev, aflată la al cincilea roman, considerat cel mai bun. Și el roman despre rănile lumii noastre, așa cum s-a scris, „Durere“ parcă dezvăluie însă prea mult, pe alocuri prea patetic sau alunecând în motivațional ori în clișeu, și astfel pierde din intensitatea și calitatea efectului asupra cititorului. Misterul se îndepărtează și, pentru Iris, femeia care trebuie să aleagă, „splendoarea realităţii aşa cum este ea“ vine cu o doză de artificialitate, ca fericirea pe care o înveți din pliantele self-help… Dantela vieții de zi cu zi, a familiei care îi fascinează și îi obsedează pe Zeruya Shalev și Amos Oz, se complică în cazul primeia, are mereu învolburări, iar romanul se face din lumi suprapuse. În „Iuda“, romanul crește dintr-un triunghi misterios, imprevizibil, pornind dintr-un spațiu mic, ca în prozele scurte ale lui Cehov, și ajunge în sfera de necuprins a ființei umane fără a complica planurile narațiunii. Pe de o parte „Durere“, romanul unei redescoperiri în cheie optimistă a puterilor magice ale iubirii, pe de altă parte, „Iuda“, un bildungsroman scris într-o cadență mai molcomă, cu multe tăceri, ca în deșertul pe care îl iubește atât Amos Oz.

Pentru grația și eleganța cu care coboară în adâncimea sufletului omenesc și al istoriei, pentru subtilitatea cu care-și scrie povestea fără a recurge la machiaj, ci lăsând-o să se scrie parcă singură, de la sine, pentru curajul cu care abordează teme sensibile, precum rolul lui Iuda Iscarioteanul în creștinism, pentru arta de a desena un Ierusalim mitic, și totuși extrem de mundan, pentru arta de a povesti cu stil, Ziarul Metropolis declară „Iuda“ de Amos Oz câștigătoare a duelului și cartea lunii iunie.

Zeruya Shalev, „Durere“, traducere de limba ebraică de Gheorghe Miletineanu, Polirom, 2016

Amos Oz, „Iuda“, traducere din limba ebraică de Marlena Braester, Humanitas Fiction, 2016

13
/06
/21

Unele cărți te pot însoți oriunde și oricând. Ele conturează un orizont mai generos. Ziarul Metropolis vă invită să descoperiți trei romane noi, recent apărute în România, care vă pot bucura oriunde și oricând.

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?