Sau câte poţi surprinde dintr-o joi până într-o duminică la unul dintre cele mai prietenoase festivaluri din România.
Un articol de Dan Boicea|3 iunie 2022
Scena 1
dostoievskij b@r / reopening (foto sus)
Compania Arte-Factum,Timișoara
Spectacolul e o școală de actori. În două ore și 50 de minute, Raskolnikov duce ca o locomotivă trupa de tineri artiști prin tuneluri de gândire, printre fraze, printre emoții, pentru a descoperi ce este vina, ce este arta, dar, mai ales, cum e să joci la un nivel de la care nu mai poți da înapoi. Compania independentă Arte-Factum din Timișoara inventează un spațiu – Studioul Franciscan al Centrului de Cultură și Artă al Judetului Timis, îl câștigă pentru comunitate și îl pregătește pentru întâlnirea cu publicul printr-un decor care te cucerește de cum intri în sală, realizat de arh. M.C. Donici. Suntem în dosztoievskij b@r, locul din care începe studiul asupra operei dostoievskiene, dar și drumul actorului către el însuși. Regizorul Kocsárdi Levente și dramaturgul Simona Donici le sunt aproape tinerilor actori care capătă încredere în forța lor, cu fiecare scenă jucată. Alexandru Romescu, Aida Olaru, Larisa Belcea, Korina Troća, Ștefan Roman, Laura Gîrbovan, Darie Doklean, David Vicol, Bogdan Alexandru Popescu – vom mai auzi de ei. Ei sunt cei care pot da forță și consistență scenei din Vestul României, și nu numai. Dar aici se formează acum, aici încearcă, aici greșesc, aici reușesc. Totul, plecând de la studiul textului, de la introspecție, temeinic, mergând către recipiente teatrale care iau forma talentului lor. Companii precum Arte-Factum sunt, de multe ori, printre primele care aprind focul în inima tinerilor care vor să joace. Cu fonduri proprii, dar cu un combustibil inepuizabil: pasiunea pentru teatru. O surpriză frumoasă, această familie de la Arte-Factum.
Scena 2
Empty Floor (Imperfect Dancers) – Italia
Dacă cele mai frumoase cuvinte din vocabular ar putea dansa, ar dansa așa – pe coregrafia Inei Broeckx, pe muzică de Max Richter, Ezio Bosso, Philip Glass, Edith Piaf. Unul dintre cele mai sensibile și impecabile tehnic spectacole aduse pe o scenă românească în ultimii ani, comparabil cu producțiile de top ale trupelor israeliene care fac săli pline la Festivalul de la Sibiu.
Scena 3
Mistero Buffo
Organizația Artistică Grupa (CRO)
– și un nou cuvânt – giullare (nebun de carnaval, actor/jongleur, cavaler călător, zeflemist. Toate astea și încă ceva în plus: inteligență – din partea unui actor total – Dražen Šivak, într-un spectacol în care trei povești de Dario Fo iau peste picior tot ce pare a fi intangibil: biserica, lumea politică, elitismul financiar. Un regal actoricesc memorabil.
Scena 4
Cavalerii doamnei excitate – operetă de gală sindicalistă din Subotica
Teatrul Kosztolányi Dezső Subotica (SRB)
Revelația sfârșitului de festival. Un spectacol îndrăzneț, nepoliticos cu cine se simte vizat, răcoritor pentru cei cărora le stau pe limbă critici la adresa autorităților statale, în orice țară ar fi ele. O formulă care, sub umbrela divertismentului, își folosește curajul de a chestiona neregulile din lumea artei, cenzura sau înjosirea actorului pentru plăcerile minore ale unor creatori cu ambiții dubioase. Tradiția primește un tratament cu umor negru, într-un spectacol surprinzător, pentru care nu multe scene din lumea noastră ipocrită ar fi pregătite.
Scena 5
no title yet
Teatrul de Tineret Ljubljana (SLO)
11 ore și un sfert. Un sfert de oră fiind doar aplauzele spectatorilor care nu îi mai lăsau să plece. O colosală întreprindere teatrală, un maraton de idei și o demonstrație totală de actorie și regie. Teatrul de Tineret Ljublana din Slovenia reușește o apropiere unică de public, ajunge la o stare de intimitate și la un nivel neobișnuit al schimbului de emoție și de informație. De aceea e și greu, după ce stabilești o asemenea legătură, să îi mai și lași să plece. O întâlnire unică, cu o trupă fermecătoare.
Scena 6
Richard al III-lea se interzice
Teatrul Szkéné din Budapesta (HU)
Ne aflăm pe terenul deminării ideologice, unde textul lui Matei Vișniec se simte cel mai bine. Ne uităm în prezent, și prezentul e perfect pliat pe un text care vorbea despre altă epocă – epoca în care Mama Rusia îi sufoca pe copiii mai îndrăzneți. Pe copiii mai îndrăzneți, care, deveniți adulți, contestau autoritatea comandantului suprem, așa cum o făcea și Meyerhold. Aflăm că forța unei opere rezidă, printre altele, și în capacitatea ei de a rămâne în actualitate. E trist, dar adevărat, că situația politică actuală reaprinde idei, tematici pe care le credeam doar demonstrative. Sunt, din păcate, o realitate.
Scena 7
Clasa noastră
Teatrul de Tineret „Virymo”, Ucraina
Un spectacol cu mare încărcătură emoțională, dureros și puternic, ca un strigăt de ajutor. Un spectacol la care este de obicei foarte greu să găsești bilete la Dnipro în Ucraina, acolo unde se joacă la Teatrul de Tineret „Virymo”. De fapt, se juca, pentru că repetițiile au fost suspendate din cauza bombardamentelor. Iar trupa a găsit adăpost la Timișoara, unde a putut să mai guste un pic de speranță și să se bucure de solidaritatea colegilor români și de aplauzele ca un pansament ale publicului. Un actor și-a încărcat poate, mai mult decât ceilalți, bateriile – Sergiy Klymenko, care este înrolat în armata ucraineană și luptă pe front. Pentru ca el să joace din nou, să nu lipsească, echipa a cerut o permisie de trei zile, transferându-l de pe frontul militar pe cel cultural. După spectacol, Sergiy și-a dat din nou jos costumul de teatru, a îmbrăcat uniforma militară și s-a întors la datorie.
***
Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara (TESZT, 22-29 mai 2022) s-a așezat foarte bine pe propriile picioare. A oferit o selecție solidă, diversă (spectacole de stradă, spectacole în spații neconvenționale, concerte, dezbateri după fiecare spectacol, teatru, dans, din România și din străinătate). Și-a creat un spațiu foarte amical în jurul acestui program, un spațiu al unei Românii normale, în care e o plăcere să creezi și să trăiești. Echipa de la Timișoara merită toate aplauzele.
