Scurtmetrajul „Men of crisis : the Harvey Wallinger story”, regizat în anii ’70 de Woody Allen sub forma unei satire la adresa administraţiei Nixon, care l-a cenzurat în epocă, este în sfârşit disponibil şi poate fi vizionat pe site-ul YouTube, informează telerama.fr.
Un articol de Petre Ivan|22 iulie 2014
După „Nothing lasts forever”, un film considerat pierdut, cu Bill Murray şi Dan Aykroyd, internetul contină să „dezgroape” comori ascunse ale celei de-a şaptea arte.
În timp ce Woody Allen se pregăteşte să lanseze un nou film, „Magic in the moonlight”, un scurtmetraj inedit pe care cineastul american l-a realizat în anii ’70 a apărut în spaţiul online şi este difuzat pe site-ul YouTube.
Cenzurat în anii ’70, scurtmetrajul „Men of crisis: the Harvey Wallinger story” nu a fost niciodată proiectat în sălile de cinema americane şi a putut fi vizionat doar la Paley Center For Media din New York şi la Los Angeles, scrie telerama.fr, citat de Mediafax.
Scurtmetrajul „Men of crisis: the Harvey Wallinger story”, deşi este un produs minor în filmografia cineastului newyorkez, permite spectatorului să descopere un Woody Allen mai politic ca de obicei şi reaminteşte privitorilor că Allen a fost un explorator neobosit al formelor.
Allen a scris în doar 10 zile scenariul pentru acest filmuleţ, o farsă burlescă, ironică la adresa administraţiei lui Nixon. Woody Allen joacă rolul Harvey Wallinger, cel mai apropiat consilier al preşedintelui Richard Nixon. El îl urmează ca o umbră şi supraveghează fiecare aspect din administraţia lui, de la imaginea publică şi până la viaţa privată.
„Nimeni nu poate să îl vadă pe preşedinte fără să treacă pe la Wallinger (…). Dacă doamna Nixon vrea să îşi sărute soţul, trebuie să îl sărute mai întâi pe Harvey”. Cunoscut pentru legăturile sale cu celebrităţile, Wallinger este descris de o călugăriţă drept „un incredibil swinger, un monstru”.
Pe lângă Woody Allen, distribuţia îi include pe Louise Lasser (fosta soţie a cineastului, care a jucat în cinci dintre filmele acestuia, inclusiv în „Bananas”) şi un imitator al lui Richard Nixon, care interpretează personajul Richard M. Dixon.
„Men of crisis : the Harvey Wallinger story” marchează, de asemenea, a doua colaborare a lui Woody Allen cu Diane Keaton, după „Mai cântă o dată, Sam/ Play It Again, Sam” (1972). Diane Keaton, care se uită cruciş în fiecare dintre scenele sale, joacă rolul unei democrate care are o serie de fantezii cu reprezentanţii Partidului Republican – idee repetată, dar în sens invers, în „Melinda şi Melinda” (2004).
Considerat mult prea ofensator pentru administraţia Nixon
Woody Allen şi-a dus produsul finit la WNET, televiziunea publică newyorkeză, iar postul PBS intenţiona să programeze filmul şi să îl difuzeze pe cele peste 200 de staţii ale sale din Statele Unite, în februarie 1972, cu câteva săptămâni înainte de debutul campaniei electorale. Dar, după o perioadă de gândire, directorii de la PBS se tem să nu li se retragă drepturile de difuzare şi finanţarea federală şi ajung la concluzia că scurtmetrajul era mult prea ofensator pentru administraţia Nixon, într-un moment în care postul însuşi era obiectul unor critici din partea conservatorilor.
PBS decide în cele din urmă să trimită filmul direct în depozitul arhivei sale. Potrivit site-ului IMDB, chiar Casa Albă ar fi făcut presiuni în acest sens.
„Men of crisis : the Harvey Wallinger story” este un „mockumentary”, un documentar fictiv, în care sunt amestecate personaje inventate şi imagini de arhivă.
Într-un stil care reaminteşte de buletinele de ştiri din anii ’40, Woody Allen şi Diane Keaton stau de vorbă cu Hubert Humphrey, Spiro Agnew (vicepreşedintele lui Nixon) şi, desigur, preşedintele însuşi. Allen a exploatat o serie de imagini insolite cu Nixon, precum acelea în care preşedintele spune unor jurnalişti, într-o conferinţă de presă, că nu va folosi limuzina prezidenţială pentru a strivi pietoni.
„Men of crisis : the Harvey Wallinger story” a fost conceput cu trei ani înainte de izbucnirea scandalului Watergate, în plină perioadă de tranziţie pentru Allen. El încă realiza pe atunci filme burleşti, într-un stil cuprins între umorul lui Jerry Lewis şi cel al Fraţilor Marx. Personajul său de bărbat nevrotic, timid şi obsedat 
sexual, începe să prindă contur puţin câte puţin pe marele ecran. Allen era încă sub influenţa stand up-ului pe care l-a practicat din 1961 până în 1968 şi a idolului său, Mort Sahl, care a devenit celebru prin criticile sale la adresa politicii americane.
Woody Allen, 48 de filme în 58 de ani
Woody Allen a realizat peste 48 de filme într-o carieră de 58 de ani şi este cunoscut pentru personajele sale nevrotice şi comice, devenite o veritabilă marcă personală şi care sunt adeseori interpretate chiar de el.
Cineastul american a câştigat Oscarul pentru cel mai bun scenariu original în 1986 pentru filmul „Hannah si surorile ei/ Hannah and her Sisters” şi acelaşi premiu pentru filmul „Miezul nopţii în Paris/ Midnight in Paris” din 2011.
Pentru filmul „Annie Hall”, din 1978, Woody Allen a fost recompensat cu două premii Oscar – la categoriile „cel mai bun regizor” şi „cel mai bun scenariu original”.
Cel mai recent film al acestuia, „Blue Jasmine”, a primit pe 16 ianuarie trei nominalizări la premiile Oscar, iar Woody Allen, autor a peste 40 de filme care i-au adus deja patru premii Oscar, a primit în luna ianuarie şi un Glob de Aur special pentru întreaga carieră.
Foto cu Woody Allen – Cinemagia
