George Mihăiţă: „Suntem o ṭară tristă, dar nu avem spectatori trişti“
https://www.ziarulmetropolis.ro/george-mihai%e1%b9%ada-despre-steaua-pe-care-o-va-primi-pe-aleea-celebrita%e1%b9%adilor-si-multe-altele/

Pe domnul George Mihãiṭã l-am întâlnit în incinta Teatrului de Comedie pentru a realiza un interviu legat de steaua pe care o va primi pe Aleea Celebritãṭilor în acest weekend. Dl. Mihãiṭã a avut amabilitatea de a mã primi deşi avea un program încãrcat. Nu ştiu exact la ce mã aşteptam în momentul în care […]

Un articol de Andrada Văsii|19 octombrie 2012

Pe domnul George Mihãiṭã l-am întâlnit în incinta Teatrului de Comedie pentru a realiza un interviu legat de steaua pe care o va primi pe Aleea Celebritãṭilor în acest weekend. Dl. Mihãiṭã a avut amabilitatea de a mã primi deşi avea un program încãrcat. Nu ştiu exact la ce mã aşteptam în momentul în care mã pregãteam pentru interviu, dar primirea cãlduroasã de care am avut parte în momentul în care ne-am cunoscut mi-a risipit din emoṭii. Astfel, am putut realiza un interviu cu un mare actor care mi-a lãsat impresia cã arta, talentul şi frumosul se manifestã în fiecare moment al existenṭei noastre.

 Andrada Vãsii: Cum v-aṭi simṭit când aṭi aflat cã urmeazã sã vi se acorde o stea pe Aleea Celebritãṭilor ?

George Mihãiṭã: Esta un fel de recunoaştere a ceea ce am fãcut pânã acum. N-aş vrea sã spun cã m-am simṭit mai bine sau mai puṭin bine. Dar te gândeşti cã e o încununare a carierei tale .

A.V. : Cum se împacã funcṭia de director al Teatrului de Comedie cu viaṭa de actor ? Mai aveṭi timp sã jucaṭi ?

G. M. : Sigur cã am timp. Ca director trebuie sã dai dovadã de eficienṭã. Sã îṭi alegi echipa şi sã o pui la treabã, iar tu sã ai relaxarea sã poṭi sã gândeşti strategia perfectã. Nu este mare diferenṭã între directorul Mihãiṭã şi actorul Mihãiṭã. Actorul interpreteazã; acolo este mai greu. Dar mã simt bine şi într-o parte şi în cealaltã.

A.V. : Ştiu cã în curând o sã aveṭi premiera pentru piesa Femeia care şi-a pierdut Jartierele. Cum a fost colaborarea dumneavoastrã cu dl. Horaṭiu Mãlãele ? Care a fost dinamica din timpul unei repetiṭii?

G.M. : Aceasta este premiera de reluare. Sunt convins cã o parte din steaua pe care o voi primi mâine i-o datorez lui Mãlãele. Performanṭele mele ca actor sunt datorate lui. Este vorba despre o prietenie adevãratã, o frãṭie între noi. Suntem de multe ori pe aceeaşi lungime de undã , comunicãm foarte bine şi eu sunt un elev foarte ascultãtor; pentru cã îmi dau seama cã nu poṭi ajunge la performanṭã cu regizori importanṭi ai ṭãrii decât dacã asculti si înṭelegi iar dupã aceea oferi spectatorilor.

A.V. : Aveṭi un anumit ritual înainte de a intra pe scenã ?

G.M. : Nu, nu [n.a. : dl. George Mihãiṭã râde]. Uneori repetãm textul pentru anumite piese înainte cu o orã şi jumãtate. Îl trecem în revistã ultima datã, pentru a fi foarte proaspeṭi şi exacṭi în interpretare, în spectacol. Nu am un ritual. Vorbim despre oarecare emoṭii, dar se spune cã ele sunt constructive pânã la urmã.

A.V. : Aceasta era urmãtoarea mea întrebare. Mai aveṭi emoṭii acum când jucaṭi comparativ cu prima datã când aṭi urcat pe scenã ?

G.M. : Poate mai puṭin. Sunt mai sigur acum decât prima oarã când am jucat pe scenã. Mai conştient, mai atent, mai reṭinut, dar emoṭiile existã Ai douã ore de spectacol în faṭã, trebuie sã cunoşti dumnezeieşte textul, trebuie sã îṭi asculṭi partenerii. Nu este uşor, dar nici greu. Experienṭa m-a ajutat foarte mult; colegii şi importanṭii actori cu care am colaborat mi-au dat energia necesarã şi siguranṭã.

A.V. : Cum simṭiṭi publicul care vine la teatru ? Se mai bucurã de comedie sau chiar suntem o ṭarã tristã ?

G.M. : Suntem o ṭarã tristã, dar nu avem spectatori trişti. O ṭarã tristã cu spectatori veseli. Spectatorii uitã pentru douã ore de foarte multe lucruri care li se întâmplã peste zi şi merg şi respirã o datã cu noi. Se bucurã de actul artistic. Aproape din ce în ce mai mulṭi oameni vin la teatru şi mai ales tineri- asta este îmbucurãtor.

A.V. : Ce sfat aveṭi pentru actorii tineri care pãşesc acum pe scenã ?

G.M. : Sã aibã rãbdare şi sã aibã încredere pentru cã, în definitiv, cei mai buni pânã la urmã vor reuşi.

A.V. : Unde vã vedeṭi peste cinci zece ani ?

G.M. : Peste cinci 10 ani ? Unde mã vãd ?

A.V. : Da. În postura de director sau cu şi mai multe roluri la activ ?

G.M. : Dacã mã întrebi nu aş vrea nici director, nici mai multe roluri. Aş vrea sã îmi cresc copiii, sã pot sã câştig bani în continuare atât cât sã îmi permit sã îmi cresc copiii şi sã mã simt bine. Dar nu ştiu. Nu ştiu exact. Sã îṭi spun ce mi-aş dori: roluri. Pânã când, pentru ce vin… vine o stea , ok, dar nu vine ca o vilã [n.a. dl. George Mihãiṭã râde]. Sper ca microbul scenei sã mã ṭinã şi atunci şi sã contrazic tot ceea ce am spus acum.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.